Revistele pentru bărbaţi, ghidul înţelegerii feminităţii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

De mai bine de un secol, revistele dedicate celor două sexe au declanşat războiul masculin versus feminin. De mai bine de un deceniu, publicaţiile de gen adresate sexului tare par să fi găsit reţeta reconcilierii celor două tabere.

Cum să înţelegi femeile? O întrebare eternă a bărbaţilor, ce pare să-şi fi găsit un răspuns foarte simplu: citind în mod constant reviste pentru bărbaţi! Pare neverosimil, însă concluzia aparţine revistei „Science of America” şi a fost emisă după efectuarea unor teste cât se poate de serioase. Astfel, în urma testelor s-a demonstrat că 80% din bărbaţii cu vârste cuprinse între 18 şi 45 de ani care citesc astfel de reviste sunt net favorizaţi în încercarea lor de a înţelege eternul mister feminin.

Evaluarea a avut loc în laboratoare, în condiţii foarte stricte. Clasamentul final arată că, spre deosebire de lectorii magazinelor auto (în procent de 56%), ai revistelor de IT (23%), ai celor care preferă revistele culturale (38%), pasionaţii revistelor dedicate sexului tare par să înţeleagă mult mai bine psihicul feminin. În consecinţă, aceştia au şi cea mai mare rată de reuşită în relaţiile cu sexul frumos.

Bref, invitaţi să ghicească, fără să le vadă chipul, gusturile unor femei alese la întâmplare şi pe care nu le cunoşteau, pasionaţii magazinelor pentru bărbaţi au punctat cel mai bine. La finalul testului şi al unui joc de întrebări-răspunsuri, care urmăreau stabilirea unui contact, femeile care participaseră la test au fost invitate să descrie bărbaţii care li se păruseră cei mai seducători.

Bărbaţii care erau fanii revistelor dedicate lor au primit 72% din sufragii. Pentru cei care asociază aceste reviste cu fotografiile cel puţin indecente, cu abundenţa sex-simbolurilor care nu fac decât să supraliciteze frumuseţea fără fond, cu modul de abordare a femeilor în general, pare un nonsens. Şi totuşi, ce anume produce acest efect asupra bărbaţilor?

Cele două tabere

Revistele pentru femei există încă de la începutul secolului al XIX-lea. De atunci au generat o adevărată cultură feminină. La sfârşitul anilor ‘60, fenomenul feminismului cuprinsese tot mapamondul şi toate păturile sociale. Paleta subiectelor abordate de acestea se extindea, încercând să ofere răspunsuri pragmatice la subiecte considerate până atunci tabu: plăcerea sexuală, divorţul, menopauza etc.

Escaladarea acestor bariere psihologice a avut ca efect eliberarea progresivă a mentalităţilor din încătuşarea ideilor preconcepute, potrivit cărora femeile sunt inferioare bărbaţilor. Însă astfel de reviste aveau anumite defecte: standardizau imaginea femeii şi nu-i propuneau ca manieră de afirmare decât refugiul consumului. Bărbatul era, la rândul lui, transformat într-o simplă unealtă, creată doar pentru procreere, pentru asigurarea bunăstării materiale şi pentru susţinerea afectivă de care femeile au atâta nevoie.

Un important institut de sociologie a monitorizat timp de un an principalele reviste dedicate femeilor, înainte de a evalua  calitatea şi numărul apariţiilor masculine în astfel de publicaţii. În urma studiului a reieşit că, în medie, apariţiile masculine nu reprezintă decât 2% din conţinut (editorial şi publicitar la un loc!). Aceste figuri masculine sunt grupate în următoarele grupe: bucătari – 43%, actori sau cântăreţi celebri – 32%, creatori de modă – 5%, oameni politici – 1%, iar restul, bărbaţi-obiect care nu sunt prezentaţi decât pentru a-şi exhiba pectoralii pentru a promova diverse produse.

Nicio referire, însă, la un interlocutor apreciat şi respectat doar pentru calităţile lui intelectuale sau profesionale! Această falsă identitate feminină creată de astfel de publicaţii este, potrivit psihologilor, o închisoare pentru femei, deoarece le ghidează şi le dictează în acest fel dorinţele, dragostea, ideile, dar şi vocabularul şi preocupările. Acestea din urmă devin la un moment dat o piedică în calea relaţiilor pe care acestea ar trebui să le aibă cu partenerul lor biologic şi natural, bărbatul!

De la jumătatea secolului al XIX-lea, presa feminină a fost contrabalansată de publicaţiile destinate sexului forte. Scopul acesteia era, bineînţeles, acela al stimulării libidoului cititorilor cu ajutorul femeii-obiect, decerebrată, nudă şi sexy – practic o imagine condescendentă a femeii şi feminităţii. Din aceste reviste – începând cu „La vie Parisienne” (1863) până la „Penthouse”, apărută un secol mai târziu – se conturează imaginea unei vieţi de cuplu execrabile, prezentată ca o închisoare pentru bărbaţi.

Trăsătura comună cu cea a publicaţiilor destinate publicului feminin este aceea că neagă identitatea sexului opus. Christine Castelain-Meunier, sociolog în cadrul CNRS, arată care sunt lacunele unor asemenea abordări. „ Nu există niciun fel de atitudine revendicativă. Subiectele prezentate sunt întotdeauna futile (...). Există o mulţime de reţete pentru ca o întâlnire să se petreacă bine, teste de personalitate făcute să le sporească bărbaţilor succesul la femei. Însă totul se referă doar la un termen scurt, în vreme ce în presa feminină, dimpotrivă, totul se proiectează în viitor.”

Redescoperirea feminităţii

În mijlocul acestui război al sexelor au luat naştere, la jumătatea deceniului trecut, magazinele aşa-zis „masculine”, cum ar fi „For Him Magazine - FHM”, „Men’s Health” etc. Aceste reviste oferă bărbaţilor un nou punct de vedere asupra femeii. Evident că frumuseţea fizică rămâne în „pole position”, alături de marile plăceri masculine (maşini şi tehnologie), însă o lectură atentă decelează o percepţie diferită a femeii.

Noile abordări promovate de astfel de publicaţii îi îndeamnă pe bărbaţi să facă mai multe eforturi în relaţia cu o femeie, fie că este căsătorit cu ea de mai mult timp, fie că încearcă să stabilească o nouă relaţie. În primul rând, să redescopere politeţea şi în al doilea rând să acorde mai multă atenţie felului în care se prezintă (ţinută, vestimentaţie etc).

„Pentru prima dată, bărbatul nu mai este privit drept cel care hotărăşte soarta unei femei, cel care cumpără sau vinde, care ia sau lasă, iar valoarea sa este privită şi altfel decât în termenii posesiei materiale”, explică Édith Crégnier, specialistă în psihologie. De altfel, ea reaminteşte de Platon, care spunea că „respectul de sine este în primul rând respectul faţă de celălalt”.

Nota umoristică în care sunt scrise articolele oferă mai nou sarea şi piperul unor discuţii spirituale - capitol la care nu toţi bărbaţii sunt tocmai campioni. Or umorul este primul atribut al seducţiei masculine, potrivit studiilor pe care revista „Peer Review” le-a făcut.

În viziunile editoriale moderne, magazinele destinate bărbaţilor oferă în paginile lor mai mult spaţiu opiniilor exprimate de femei. Atât celor ocolite de presa feminină (actriţe de filme porno, stripteuze etc.), dar mai ales acelor femei obişnuite care au acum ocazia să se adreseze direct bărbaţilor fără niciun fel de oprelişti, să vorbească fără angoase despre respectul datorat ambelor sexe, despre ceea ce jenează cu adevărat în comportamentul masculin şi în general despre acel „feminism corect”, considerat de multe ori pe cât de artificial, pe atât de alienant.

Este presa care îi face pe bărbaţi să redescopere femeia, să perceapă feminismul nu neapărat ca pe o tentativă de castrare colectivă – aşa cum consideră Eric Zemmour, ci dimpotrivă, cum arată Élisabeth Badinter - specialistă în filozofie - să conştientizeze faptul că „bărbatul şi femeia trebuie să fie complementari şi complici în acelaşi timp, fiecare cu calităţile sale, pentru că, dacă este adevărat că bărbaţii vin de pe Marte şi femeile de pe Venus, colaborarea lor este posibilă şi de dorit.”

72%  este procentul femeilor care au fost „vrăjite” de bărbaţii cititori ai publicaţiilor dedicate sexului tare

Viață de cuplu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite