Mădălina Paşol trăieşte între Berlin şi Bucureşti, cunoaşte din interior sistemele de educaţie muzicală din ambele ţări şi, printre multe proiecte personale, găseşte energie să fie mentorul câtorva copii pianişti din România, foarte norocoşi să o aibă profesor.

Blogger Adevărul: Gradiniţele şi afterschool-urile private au reînviat o tradiţie care dispăruse în anii de comunism. Foarte multe au în oferta educaţională opţionale de muzica. La această ofertă se adaugă şi aceea a şcolilor dedicate. Părinţii au deci, multiple posibilităţi să aleagă, dar când şi de ce ar trebui să-i oferi copilului oportunitatea de a învăţa să cânte la un instrument?

Mădălina Paşol: În Elveţia orele de educaţie muzicală şi orele de pian individuale sunt incluse în programa şcolară. În vestul Europei, în special în Germania, Franţa, Elveţia, Anglia a face muzică împreună cu familia este ceva firesc. Concertele de casă - aşa zisele Hauskonzerte au tradiţie lungă, iar familiile de muzicieni se întind pe generaţii întregi, exact aşa cum în România, mai ales în mediul rural se transmite meseria de cântăreţ sau instrumentist de folclor din tată în fiu.

Educaţia muzicală a copilului poate începe chiar din viaţa intrauterină, înainte de a-ţi aduce copilul pe lume, iar aceasta dezvoltare muzicală continuă odată cu naşterea bebeluşului la cursurile specializate de educaţie muzicală timpurie. Din păcate, în România nu există încă specialiaşti în educaţia muzicală timpurie, aceasta se învaţă la Universităţile de Arte în cadrul secţiilor speciale de terapie prin muzică. Am observat şi în România iniţiative minunate de cursuri pentru mame şi copii, dar abordările sunt diferite de cele din străinătate şi deseori rezultatele sunt ambigue şi neprofesioniste.

În cazul lecţiilor individuale de muzică ( n.r. lecţii unu la unu, profesor-copil) este ideal ca cei mici să ştie deja să citească şi să scrie. Observ că în România, intervalul de vârsta la care copiii ştiu să scrie şi să citească oscilează între 4 şi 6 ani. Contează calităţile individuale ale fiecarui copil şi durata timpului în care acesta se poate focusa asupra unei activităţi. Această capacitate de concentrare variază la vârste mici între 2-3 minute şi 60 de minute, de aceea o sedinta individuala de educatie muzicala trebuie sa cuprinda pauze şi jocuri care permit relaxarea şi refacerea puterii de concentrare.

Care sunt paşii de parcurs atunci când te hotărăşti să investeşti în dezvoltarea copilului tău oferindu-i ore individuale de muzică ?

Mădălina Paşol: Interesul unui copil faţă de muzică este natural. Din punctul meu de vedere, orice copil poate învăţa să cânte vocal sau instrumental. Dacă un copil arată interes pentru a cânta la un instrument, împlinirea acestei dorinţe trebuie înlesnită de părinţi. Dezvoltarea unei urechi muzicale, coordonarea mâinilor, învăţarea unui nou sistem de semne în afara literelor şi cifrelor dezvoltă abilităţile intelectuale, formarea de legături logice pentru a învăţa mai uşor textele muzicale aducand rezultate benefice în toate celelalte emisfere şcolare. Nu în ultimul rând, crearea unui ritm zilnic de studiu al unui instrument, (între 10 şi 60 de minute) permite unui copil crearea unui timp al sau individual, de recreere, creativitate şi bună-dispoziţie. În plus, recitalurile şi micile concerte la care participă în programele şcolilor şi grădiniţelor sunt experienţe care contribuie la dezvoltarea personală şi a increderii în forţele proprii.

Relaţia între elev şi profesorul de instrument trebuie să fie relaxată dar respectuoasă, să existe umor şi bună-dispoziţie. Trebuie să nu uitaţi că învăţarea unui instrument este un procedeu dificil, pe care pedagogul trebuie să ştie să îl predea simplu, ca pe o joacă. În limba germană se spune „klavierspielen“, tradus în limba româna înseamnă „să te joci la pian“. Recomand evitarea presiunii şi a proastei dispoziţii, învinuirea pentru lipsa de concentrare şi greşelile pe care le poate face fiecare dintre noi. Acestea duc la demotivarea copilului şi îi fură plăcerea de a cânta. Dacă de la început îi este insuflată copilului pasiunea pentru muzică, drumul îi va fi plin de experienţe benefice.

Ce înseamnă să ai abilităţi înalte care să te ajute să devii un instrumentist de performanţă?

Mădălina Paşol: În ultima vreme m-a preocupat mult această temă, pentru că mulţi părinţi îmi cer părerea în ceea ce priveşte abordarea unei cariere muzicale şi sansele de succes ale copiilor lor ca viitori artişti instrumentişti. Părerea mea este că „performanţa" în cazul unui muzician sau a unui artist este o abordare greşită. Baza unei cariere artistice sau a unei cariere de succes în orice domeniu poate fi numai pasiunea. În momentul în care suntem pasionati de ceea ce facem nu mai contează cât timp petrecem făcând acel lucru, important este să îl facem cât se poate de bine iar rezultatul să fie pe masura aşteptărilor proprii, nu îndeplinirea aşteptărilor şi a dorinţelor celor din jur. Recomand cu căldură parinţilor care îşi îndruma copiii către lecţiile de muzică pentru a-şi satisface un vis neîndeplinit în copilarie, să îşi satisfaca dorinţa proprie de a învăţa un instrument. Trebie să ştiţi că cei mai mari idoli ai copiilor sunt părinţii şi profesorii lor. Daca un parinte canta la un instrument, copii il vor urma, la inceput din pura curiozitate.

Cea mai frumoasă lecţie pe care am învăţat-o a fost că niciun elev nu este un elev, ci este profesorul sau artistul de mai tarziu.

Blogger Adevărul: Între o scoală laică şi o şcoală de muzică, ce recomanzi?

Nimic nu poate înlocui educaţia muzicala! În momentul în care dezvoltăm urechea muzicală, dezvoltăm creierul in cei mai mulţi centri. O ureche muzicală dezvoltată înlesneşte învăţarea limbilor străine, iar muzica fiind atât de strans legată de matematică facilitează procesul de învăţare a tuturor celorlalte materii. Am avut parte de o educaţie muzicală extraordinară, am colaborat cu pedagogi şi profesori extraordinari. Dupa ce am plecat din România mi-am continuat completarea cunostintelor pianistice cu cei mai renumiti profesori de pian si am întâlnit mari personalităţi ale vieţii muzicale. Cea mai frumoasă lecţie pe care am învăţat-o a fost că niciun elev nu este un elev, ci este profesorul sau artistul de mai tarziu.

Blogger Adevărul: Cum te-a şlefuit pe tine muzica?

Familia mea este o familie de muzicieni. Bunicul meu a fost unul dintre primii contrabasişti ai Romaniei şi fost membru al Orchestrei Naţionale Radio timp de 46 de ani. Tatal meu Teodor Cristian Paşol a fost solist al partidei de violoncel timp de 30 de ani. Fratele meu Cătălin Paşol este membru al aceleasi orchestre de mai bine 25 de ani. 

Viaţa mea fără muzică ….

Datorită meseriei mele am întâlnit mari artişti, am avut ocazia să cunosc oameni deosebiţi care susţin artiştii din umbră pentru că nu întotdeauna o cariera artistică se dezvoltă de la sine. Un artist trebuie susţinut financiar şi emoţional, ca să îşi poată găsi locul în lumea înconjurătoare.

Blogger Adevărul: Ce te-a învăţat scena despre tine însăţi, dar despre ceilalţi?

Momentul în care păşeşti pe scenă este ca un vid. Ca solist concertist trăieşti lucrarea pe care o interpretezi atât de intens, încât timpul se dilată şi fiecare secndă pare cât un an, iar la sfârşitul piesei ai sentimentul că totul s-a petrecut numai intr-o clipă. Publicul este la fel de important ca şi interpretul, este într-o oarecare măsură oglinda interpretului. Cred că fiecare om ar trebui să aibă posibilitatea de a păşi pe o scenă. In timpul acţiunii „Pianina Play me" de la Metrou - Piaţa Unirii I. imi amintesc de o batranica, avea o sacoşă cu legume şi era în drum spre biserică. Eu eram acolo împreună cu mai mulţi artişti, prieteni, cunoştinţe şi câteva zeci de trecători sustinand un mic moment muzical. Această bătrânică s-a oprit şi m-a întrebat dacă poate să se aşeze la pian şi să cânte ceva împreună cu mine. Am improvizat împreună câteva minute. La sfârşit avea lacrimi în ochi şi mi-a spus că şi-ar fi dorit să fie acolo toata familia ei să o vadă. Cel mai mare vis al ei s-a implinit: să fie pianistă! Dupa 20 de minute s-a întors la mine cu o iconiţă de la biserică, semn de mulţumire.

Publicul este la fel de important ca şi interpretul, este într-o oarecare măsură oglinda interpretului. 

Blogger Adevărul: Simţi vreodată nevoia să cânţi la pian, sau să asculţi muzică? Dacă da, ce anume?

În afara concertelor pe care le susţin nu trece o zi fără să cânt la pian, iar în ultima vreme simt nevoia să învăţ un alt instrument, aşa că m-am apucat să învăţ violoncel, împreună cu tatăl meu. Cel mai des ascult Beethoven şi Bach. Mă linişteste enorm muzica lor, iar în momentele de stress puternic muzica mă ajută să îmi dau seama cât de mici sunt grijile noastre cotidiene comparate cu creaţia lăsată de marii compozitori sau creatori de artă.

Biografie

Madalina Paşol este născută la Bucuresti, Romania. Dupa absolvirea Liceului de Arta „G. Enescu“ a obtinut o bursa de studii la Universitatea de Arte din Berlin (Universität de Künste Berlin) – Germania, la clasa prof. Georg Sava si apoi la clasa prof. Pascal Devoyon. Pentru merite deosebite obtine bursa „Nachwuchs Förderung Stipendium – NaFög“ a Senatului Cultural German oferita pentru cursurile de Master, precum si diploma de Pianist Concertist.

Activitatea artistica a Madalinei Paşol a fost recunoscuta prin premii, burse, diplome la concursuri nationale si internationale: bursa NaFög a Senatului Cultural German, bursa Fundatiei Paul Hindemith, bursa Universitatii de Arte din Berlin, bursa pentru studiile doctorale ale Universitatii de Muzica din Bucuresti, bursa a Fundatiei Georg Schumann, Concursul International pentru pian Feruccio Busoni, Concursul International ARD – München, Marele Premiu - Concursul International de concerte Targu Mures.

Madalina Paşol si-a perfectionat studiile la numeroase cursuri de maiestrie ale maestrilor Karl Leygraff, György Sebök, Claude Frank, Wladimir Merdjanoff, Ludmila Popisteanu, Stela Dragulin, Gühnter Ludwig, Andrej Ijinsky.

In perioada 2010 - 2014 Madalina Paşol a fost doctoranda şi cadru didactic al Universitatii de Muzica din Bucureşti.

Madalina Paşol a sustinut cursuri de maiestrie, concerte si recitaluri in Europa si Asia.