Acneea, o problemă pentru adolescenţi

Marea majoritate a tinerilor aflaţi la vârsta pubertăţii se confruntă cu o problemă extrem de supărătoare: acneea. Chiar dacă nu este un pericol pentru sănătate, disconfortul produs de coşurile rebele pune probleme medicilor şi pacienţilor.

Acneea este o afecţiune a porţiunilor de piele bogate în glande sebacee, explică specialiştii de la American Dermatological Association (ADA). Este caracterizată prin secreţie abundentă de sebum - o substanţă grasă, produsă de aceste glande - şi modificări ale structurii pielii, care duc la formarea de comedoane (acele puncte negre sau albe care preced apariţia unui coş), papule, pustule, noduli şi cicatrice.

Regiunile cele mai afectate se găsesc în special la nivelul feţei, capului, umerilor şi la nivelul toracelui. Deşi în urma acestor inflamaţii pielea se poate infecta cu bacterii sau fungi, acneea nu e o boală infecţioasă, deci nu este produsă de un microorganism şi nici nu este contagioasă (nu se poate transmite de la o persoană la alta prin contact).

Acneea nu este o afecţiune determinată de o singură cauză, ci apare ca rezultat al mai multor factori favorizanţi. În cazul acneei juvenile, care îi afectează pe tinerii aflaţi la pubertate, dezechilibrele determinate de „furtuna hormonală” sunt, în mare măsură, motivul acestor mici neplăceri.

Există şi situaţii în care acneea e produsă de factori externi (produse cosmetice, detergenţi, iritaţii mecanice, anumiţi germeni, medicamente - corticoizi, vitamina B12, hormoni masculini etc).

Factorii favorizanţi

Factorii genetici au o importanţă hotărâtoare în apariţia acneei. Dacă ambii părinţi au avut sau au acnee, în proporţie de 50% copilul are şanse să facă, la rândul lui, acnee la pubertate. Perioada premenstruală agravează, de asemenea, sau favorizează apariţia acneei.

Transpiraţia, căldura umedă, stresul, unele uleiuri sau creme aplicate pe piele se numără, la rândul lor, printre factorii favorizanţi. Chiar dacă unii specialişti contestă rolul dietei în apariţia şi întreţinerea afecţiunii, s-a demonstrat că alimentele cu conţinut mare de grăsimi, prăjelile, carnea de porc, alcoolul, ciocolata şi condimentele foarte puternice (boia, muştar, piper) favorizează apariţia bolii, explică cei de la ADA.

Persistă de multă vreme teoria conform căreia acneea este provocată de lipsa activităţii sexuale. S-a demonstrat, însă, că  acneea poate să apară chiar şi în condiţiile unei activităţi sexuale extrem de intense. Este adevărat că nivelul crescut al testosteronului în sânge creşte secreţia de sebum şi, astfel, posibilitatea apariţiei acneei.

Însă variaţiile concentraţiei hormonale în sânge sunt nesemnificative, în urma contactelor sexuale şi nu influenţează practic boala, ceea ce infirmă diversele mituri ale generaţiilor tinere.

Sfaturi utile

„Extirparea” prin metode empirice a punctelor negre şi „stoarcerea” coşurilor cu unghiile sunt metode care pot duce la suprainfectarea zonei şi la formarea unui furuncul sau la apariţia unor cicatrice inestetice, pentru tot restul vieţii.

Astfel de operaţii trebuie făcute de un medic dermatolog, numai după o sterilizare a instrumentelor şi după o spălare şi dezinfectare cu spirt şi tinctură de iod a zonei respective.

De asemenea, trebuie respectate cu stricteţe regulile de igienă personală: zonele afectate trebuie spălate de cel puţin trei, patru ori pe zi, cu apă călduţă şi săpun pe bază de peroxizi (se găseşte în farmacii). Pielea se va şterge cu un prosop curat, de folosinţă individuală.

În zilele însorite, un tratament la îndemâna tuturor este cura heliomarină şi expunerea treptată a zonei afectate la soare, radiaţiile solare ultraviolete având un efect benefic. S-a demonstrat că ultravioletele produse în mod artificial nu au nici un efect asupra acneei. Briza marină favorizează, de asemenea, vindecarea leziunilor.

Soluţii recomandate

Tratamentul medicamentos urmăreşte în special reducerea secreţiei de sebum, refacerea leziunilor pielii şi reducerea inflamaţiei sau a unor infecţii secundare. Se folosesc în special produse sub formă de loţiuni, creme, geluri sau soluţii alcoolice.

Cele mai utilizate produse şi preparate sunt cele pe bază de tretinoin - cremă sau loţiune care se aplică în strat subţire pe zona afectată, de două ori pe zi, iar pentru tenul deschis sau sensibil, o dată la două zile. Tratamentul trebuie urmat timp de două-trei luni. Nu se aplică pe mucoase, pe răni şi nu trebuie folosit concomitent cu expunerea la soare.

Se folosesc, de asemenea, produsele pe bază de peroxid de benzoil, sub formă de săpun, gel sau loţiune. În farmacii se găsesc şi preparate farmaceutice pe bază de acid acetilsalicilic, rezorcină şi sulf. În cazul apariţiei unor complicaţii (infectarea cu diferiţi germeni şi apariţia unor furuncule sau abcese) este necesară consultarea unui medic, care trebuie să prescrie un tratament cu antibiotice.