Una dintre responsabilităţile în calitate de lider al unei naţiuni este cea a propriei imagini care nu mai stă sub semnul preferinţelor sau confortului personal, ci se supune unor reguli la fel de stricte ca şi restul acţiunilor sale.

Ceremonia de învestire în funcţie reprezintă un moment tratat de-a lungul timpului, de către preşedinţi, cu solemnitatea necesară şi din punct de vedere al alegerilor vestimentare. Astfel, costumul business, de culoare bleumarin, pantofii negri, cămaşa albă şi cravata monocoloră sau cu imprimeu clasic, au format ţinutele preferate de cei mai mulţi dintre preşedinţii aflaţi atât la început de mandat, cât şi de cei care urmau să iasă din funcţie.

În mai 2012, la învestirea în funcţie, preşedintele francez Francois Hollande a purtat un costum a cărui dimensiune ar fi putut fi aleasă mai bine pentru anatomia acestuia: pantalonii sunt excesiv de lungi, iar aspectul lor şifonat trădează o ţesătură de slabă calitate. În mod contrar, pantalonilor fostului preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, le-ar fi prins bine 2 cm în plus, care ar fi oferit un spor de înălţime acestuia. În Statele Unite, ţinutele ultimilor doi preşedinţi, destinate ceremoniilor de învestire, au fost ireproşabile: croieli corecte, proporţii potrivite, cravate în culori flatante pentru fizionomiile lor. Costumul, paltonul, întreaga ţinută a lui Barack Obama pentru ceremonia din 2009 au părut cu adevărat create pentru liderul celei mai puternice naţiuni de pe Pământ.

Nici fostul, respectiv actualul preşedinte al României, nu au făcut ieri, la ceremonia de învestire în funcţie a lui Klaus Iohannis, alegeri vestimentare complet greşite.  Costumul bleumarin (iar nu cel negru) este opţiunea corectă pentru un eveniment important în timpul zilei, iar roşul cravatelor este un mesaj de putere şi hotărâre. Totuşi, este vizibil că sacoul preşedintelui Iohannis nu a fost croit după dimensiunile domniei sale: distanţa între gulerul sacoului şi gulerul cămăşii, precum şi cutele din zona umerilor sunt detalii ce ar trebui corectate pentru un aspect perfect. De asemenea, nodul corect al cravatei are o cută în interior. (vezi nodul cravatei lui Barack Obama, ceremonia din 2009).

Preşedinţii au fost întotdeauna însoţiţi de familie la aceste evenimente. Chiar dacă, în mod oficial, ceremonia de învestire în funcţie a preşedintelui nu impune un cod vestimentar, ţinuta potrivită pentru o primă doamnă o reprezintă rochia de zi, cu lungime în jurul genunchilor, cu mâneci lungi sau ¾ , în funcţie de silueta purtătoarei şi de sezon,  croială dreaptă sau în A, cât mai puţin decoltată. Monocromia (culoarea unică) este percepută ca fiind mai formală decât imprimeurile, la fel şi ţesăturile opace comparativ cu cele transparente. Prima doamnă a României, Carmen Iohannis a purtat ieri un palton gri, cu lungime deasupra genunchilor, escarpeni din piele lăcuită, Christian Louboutin şi o rochie cu aplicaţie din dantelă gri, cu mâneci scurte, semi-transparente. Deşi lungimea rochiei îi complimentează silueta, transparenţele, imprimeul şi culoarea ar fi fost alegeri potrivite pentru un eveniment mai puţin formal şi un sezon mai cald. De asemenea, culoarea uşor gălbuie a ciorapilor este nepotrivită, contrastând vizibil cu nuanţa braţelor descoperite ale doamnei Iohannis.

Taiorul şi fusta doamnei Maria Băsescu sunt bine croite, potrivite siluetei domniei sale, contextului şi sezonului.

Ţinute monocrome au ales şi alte prime doamne, în ocazii similare: Michelle Obama sau Valerie Trierweiler (partenera lui Francois Hollande).  Anul acesta, la încoronarea regelui Felipe al VI-lea al Spaniei, regina Letizia a purtat rochie albă, fără mâneci, mantou alb decorat cu cristale şi escarpeni nude. Pentru o ţinută aproape identică optase şi Laura Bush în 2005.