Automobile şi nu numai: coexistenţe neconflictuale între făptaşi şi victime

Cum adică? Ce e cam de neconceput în societatea umană să fie posibil între sistemele tehnice? Dar de ce există făptaşi şi victime în sisteme tehnice, în speţă, în automobile?

Pentru că noi, oamenii, suntem ahtiaţi după manoperele acelor făptaşi fără suflet: vrem să apăsăm de departe pe un buton din buzunar, sau nici măcar să apăsăm, ci să-i cerem pur şi simplu elegantului automobil decapotabil, de la o sută de metri distanţă, ca să audă şi ofticoşii de primprejur: „hai Fifi, deschide portiera! Ai făcut deja căldurică înăuntru? Dă drumul la televizor, că vreau să văd ce guvern mai avem azi, sun-o pe mama să nu uite de piftie, bagă-l pe Mozart în Dolby Surround, să nu uiţi să-mi iei bilete la baletul ăla revoluţionar de diseară şi vezi să rezervi şi masa la Grand Saucisson pentru după spectacol, dar fii atent şi la camionul ăla de-alături, că parcă şoferul picoteşte…“

Exemple de funcţii ale unui automobil modern: controlul propulsiei şi al transmisiei, conectivitate, sisteme multimediale, radar, antiblocaj, GPS, sisteme de alarmă şi protecţie, controlul climatizării, iluminare inteligentă

Dacă exact în acel moment n-ar fi trecut pe lângă superba limuzină blestematul ăla de tramvai scuipând scântei din captatorii care se bâţâiau de-a lungul firului. Decapotabila se decapotă instantaneu, cu toate că de sus turna cu găleata, portiera nu vru să se deschidă, în schimb capacul portbagajului sări în sus, din telefonul de la bord ţipa soacra că o inundă vecinul, pe monitor se agita Charlie Chaplin. Din camionul de alături explodă o încărcătură de manele, Salam amestecat cu Guţă, airbagul din volan se umflă într-o fracţiune de secundă, împingându-i şoferului care moţăia ţigarea aprinsă în gură.

Exemple de funcţii ale unui autocamion modern: controlul propulsiei şi al transmisiei, controlul stabilităţii şi al suspensiei, service, supravegherea parametrilor, GPS, conectivitate

Camionul, care mergea autonom, luă imediat în colimator un pechinez, probabil că scânteile de la captatorii tramvaiului activaseră într-un circuit de comandă pată neagră cu pechinezii, vreo ranchiună mai veche, bine stocată. Doar că în prelungirea pechinezului, la celălalt capăt al lesei, era atârnat un bodybuilder zdravăn. Omoplaţii victimei rămaseră instantaneu fără omo, devenind doar plaţi. Nu prea sună a coexistenţă neconflictuală între făptaş şi victimă. Dar dacă pe bodybuilder l-ar fi trăznit, aşa, din natură, nu camionul, ci un fulger? Ar fi fost tot o relaţie făptaş-victimă, dar într-un asemenea caz zdrahonul ar fi murit de moarte naturală. Adică nu de moarte tehnică!

Aşadar, în viaţă trebuie să ne păzim şi de fulgerele naturale şi de scânteile tehnice. În normele inginerilor scrie: între emiţătorii de energie electromagnetică (făptaşi) şi receptorii acesteia (victime) se impune o coexistenţă neconflictuală.

Şi, uite aşa, inginerii au ajuns să definească o compatibilitate electromagnetică: „aptitudinea unui aparat sau a unui sistem, electric sau electronic, de a funcţiona într-un mediu electric, respectiv electromagnetic, fără să deranjeze sistemele din jur şi fără să fie deranjat de acestea“!

Luaţi aminte, Aleşi ai Poporului, dacă tot vă bateţi de atâta timp mintea cu legi despre coduri, mai puneţi una pe tapet, bazată pe următorul drept fundamental al oamenilor:

Compatibilitatea socială – aptitudine a unei fiinţe umane de a fi activă într-un mediu social său natural fără să deranjeze părţi sau entităţi ale acestora şi fără să fie deranjată de ele.

Cum procedăm? Educăm fiinţa, o separăm, o capsulăm? Haideţi să vedem cum rezolvă problemele astea inginerii de automobile.

Mai întâi, cum apar deranjamentele, perturbaţiile, cu referire, deocamdată, doar la sistemele tehnice:

• în circuitele electrice există şi drumuri comune ale curentului, adică funcţii diferite pe acelaşi fir;  
• într-un mănunchi de cabluri prin care fluxurile de curent curg în paralel se pot ivi influenţe reciproce;  
• într-un câmp magnetic, de exemplu în jurul unei bobine, apar linii de forţă care pot fi induse în sisteme vecine, producând şi forţe generatoare de mişcări nedorite.  

Linii de forţă magnetică în jurul unei bobine străbătute de un curent electric

• cablurile electrice şi circuitele electronice radiază şi unde electromagnetice, care pot fi aspirate de sistemele vecine, considerate, din această perspectivă, ca antene de recepţie. Vorbeşti la smartphone în maşină şi zgârii armoniile lui Mozart în difuzorul radioului.  

Cu cele peste şase mii de funcţii oferite la bordul unui automobil modern, s-a înmulţit şi numărul de cabluri. Mănunchiurile de cabluri au ajuns, într-o singură maşină, la lungimi desfăşurate de peste 3 kilometri şi la greutăţi între 60 şi 70 de kilograme!

Configuraţia mănunchiurilor de cabluri într-un automobil modern – exemplu

Mulţimea de funcţii a determinat, pe de altă parte, creşterea frecvenţei de transmitere a informaţiilor. Complexitatea măsurilor de izolare şi filtrare a perturbaţiilor a crescut ca atare.

Se impunea aşadar o reducere substanţială a mănunchiurilor de cabluri. Aşa a dezvoltat şi introdus Bosch, exact acum 35 de ani, un distribuitor de date, bineînţeles, cu un nume americanizat şi sofisticat, din raţiuni de marketing: CAN Bus – Controller Area Network. În acest sistem, datele din diferite unităţi de comandă sunt transmise pe drumuri comune.

Dar să vedeţi care este fantastică diferenţa dintre o transmisie de date între sistemele dintr-un CAN şi una între Aleşii dintr-un Parlament. La cea electronică, atunci când două sisteme comunică între ele, celelalte tac. Altfel ar apărea perturbaţii în tot complexul. Mai mult, când un sistem din complex nu mai funcţionează, celelalte rămân active şi comunică mai departe, încercând, de regulă, să-i compenseze şi funcţia celui dezactivat. Culmea, ce ştie electronica să facă: există până şi o ierarhie de informaţii, unele sunt mai importante, având prioritate în comunicare, unele mai puţin, fiind acceptate mai târziu pe calea de transmisie. Ierarhizarea porneşte de la măduva sistemului electronic însuşi, adică de la sistemul binar 0-1 din care sunt formaţi biţii: biţi care domină şi biţi care se supun – unii dominanţi, alţii recesivi, fiecare când îi vine rândul. Intervalele dintre ei sunt actualmente de o microsecundă. Doamne, ce Parlament inteligent şi eficient ar ieşi din toată treaba asta! Problema inteligenţei artificiale devine realmente acută.

Structuri de distribuitori electronici de date – CAN, LIN, ASRB, FlexRay – pentru activarea multiplelor funcţii oferite la bordul unui automobil modern

În cazul automobilelor, era şi timpul pentru asemenea structuri şi strategii: vrem conducere autonomă, vrem conectivitate, vrem GPS. Fluxurile de date într-o asemenea reţea au ajuns la viteze de peste 1 Magabyte pe secundă. Un automobil cu toate funcţiile menţionate a ajuns să prelucreze un volum de date de 4000 Megabyte pe zi (1 byte= 8 bit). Ce capacitate aveţi în smatphone? 32 de Gigabyte? Automobilul modern a ajuns să fie un canibal electronic care înghite capacităţile a 125 de iPhones pe zi!

Mai reuşim să apărăm asemenea sisteme de perturbaţii provenite ori din exterior, ori prin interacţiunea lor înseşi? Companiile de automobile, marile universităţi şi diferite centre de dezvoltare deţin laboratoare speciale pentru măsurarea compatibilităţii electromagnetice, respectiv pentru provocarea, analizarea şi anihilarea perturbaţiilor.

Laborator pentru măsurarea compatibilităţii electromagnetice

Şi totuşi, parcă ceva mai pluteşte prin aer, în afară de undele electromagnetice…

Am asistat acum câtva timp la o demonstraţie incredibilă a unor experţi (oficiali), care arătau cât de repede pot „sparge“ o maşină supersofisticată de la distanţă cu un simplu laptop, cum îi pot activa şi funcţiile. Dacă le putem activa, le putem şi devia, schimba, sau anihila.

Vroiai să faci o cursă cu noul SUV decapotabil pe Calea Victoriei, poate că vreo Victoriţa îţi va aţine calea..., da´ de unde, ca să vezi cum te teleghidează soacra cu telecomanda ei, din bucătăria ei, spre varza ei cu ciolan, în Ferentari. Iar varză? Telecomanda s-o arză!

De ce s-ar opri hackerii tocmai la automobile? De ce s-ar poticni fluxul de fake news, fake pentru pasageri sau fake pentru sistemele de comandă, tocmai în asemenea sisteme compacte şi atât de multivalente care ademenesc orice infractor electronic?

Conducere autonomă, conectivitate. Le putem apăra de hackeri, de infractori electronici, de fake news pentru pasageri şi pentru sistemele de comandă?