Trump toarnă gaz pe foc şi alimentează comparaţii cu Nixon

Donald Trump s-a confruntat cu săptămâni dificile de când a preluat puterea, însă cea care se încheie va rămâne una dintre cele mai dure de la începutul preşedinţiei sale, comentează AFP.

Destituirea brutală a directorului FBI, dar şi explicaţiile confuze şi contradictorii care au însoţit această decizie majoră au alimentat suspiciuni cu privire la scopul real - şi rezultatul - anchetei cu privire la legăturile dintre echipa sa de campanie şi Moscova.

Turnând gaz pe foc prin tweet-uri răzbunătoare şi interviuri senzaţionale, fostul magnat în domeniul imobiliar a provocat totodată întrebări despre modul în care se raportează la funcţia prezidenţială.

El a impus astfel, zi de zi, cu şi mai multă putere, o comparaţie cu unul dintre predecesorii săi, la care ar renunţa bucuros, şi anume Richard Nixon care, anchetat în scandalul Watergate, a fost nevoit să demisioneze în urmă cu peste 40 de ani, pe 8 august 1974.

Washingtonul s-a frecat la ochi când vineri, când preşedintele american - într-un tweet ameninţător în care evoca misterioase „înregistrări“ - i-a impus lui James Comey, fostul şef al FBI, căruia tocmai îi mulţumise, să păstreze tăcerea.

Este prea devreme să se evalueze impactul acestui episod asupra bazei sale, însă reacţii de indignare au ţâşnit în tabăra adversă, iar disconfortul în „Grand Old Party“ era palpabil.

Ierarhia republicană din Congres a făcut bloc în spatele său.

La doar 100 de zile de la preluarea funcţiei de către Donald Trump, niciunul dintre conducătorii Congresului nu are interesul politic să zgâlţâie barca şi mai mult.

Într-o încercare de a pune capăt din scurt speculaţiilor, tenori republicani au respins ca inadmisibilă revendicarea taberei democrate - nominalizarea unui procuror special care să ancheteze presupusele legături între membrii echipei de campanie a lui Trump şi Rusia.

Comisia pentru Informaţii din cadrul Senatului îşi continuă ancheta şi Congresul va avea un cuvânt hotărâtor de spus în momentul confirmării succesorului lui Comey, au aminitit ei, pe bună dreptate.

„Comandant suprem nixonian“

Însă mulţi aleşi şi-au exprimat public surprinderea, chiar disperarea.

Senatorul republican din Nebraska Ben Sasse, care a catalogat momentul acestei destituiri „foarte tulburător“, l-a îndemnat fără înconjur pe Trump, pe postul NPR, să petreacă „mai mult timp răspunzând crizei de încredere a publicului“ faţă de clasa politică şi instituţii, în loc să o alimenteze.

„FBI-ul este o instituţie foarte importantă în viaţa americană. Directorul său are un mandat de zece ani dintr-un motiv întemeiat - el nu trebuie văzut ca un republican ori democrat, ci ca un anchetator imparţial“.

Mulţi se miră, de asemenea, de faptul că Trump n-a părut să anticipeze seismul, previzibil, pe care-l va provoca demiterea lui James Comey.

Emblematicul Birou Federal pentru Investigaţii există de peste un secol şi este a doua oară când directorul său este destituit de un preşedinte.

Fără vreo surpriză, paralela între al 37-lea şi al 45-lea preşedinte din istoria Statelor Unite ale Americii îi despart pe istorici şi pe unii universitari.

Într-o discuţie publicată în The Atlantic la sfârşitul acestei săptămâni de pomină la Casa Albă, doi dintre ei, Julian Zelizer (Princeton University) şi Morton Keller (Brandeis University), au oferit analize opuse.

„Prea adesea, comparaţiile preşedinţilor cu Richard Nixon au fost exagerate“, recunoaşte Julian Zelizer, denunţând demersul jurnalistic răspândit care constă în adăugarea sifixului „gate“ la cel mai mic început de scandal. „Însă, de această dată, sunt cu miile“, adaugă el.

„Este clar că avem un comandant suprem nixonian care gândeşte că preşedinţia ar trebui să fie pe cât de posibil de imperială“, continuă el. „Ceea ce ne aminteşte comportamentul lui Trump este că el vede puţine motive să fie prudent în modul în care exercită puterea“.

Într-un dezacord frontal, Morton Keller aminteşte că Watergate a fost un scandal cu ramificaţii multiple. „Spargerea, disimularea, trucurile murdare împotriva opoziţiei folosind FBI-ul şi CIA“, enumeră el.

„Ori ce ştim noi astăzi despre aşa-zisa conexiune Trump-Rusia, care să fie echivalentul Watergate? Multe lătrături, dar nimic muşcător“, conchide Keller.