Ce poate învăţa Trump din greşelile lui Ceauşescu: când preşedintele îşi numeşte medicul în funcţii cheie din stat

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Remanierile din administraţia Trump nasc neîncredere şi multe întrebări, iar doi politologi români atrag atenţia într-o publicaţie occidentală asupra unor similarităţi între unele mişcări ale actualului preşedinte american şi ale ultimului dictator român.

Donald Trump a făcut o nouă remaniere în cadrul administraţiei sale, numindu-l pe medicul Casei Albe la conducerea Departamentului pentru Veterani. Această rotaţie de posturi a surprins multă lume, întrucât Ronny L. Jackson, medicul ultimilor trei preşedinţi americani, a îndeplinit până acum o funcţie care nu are nimic în comun cu vastul aparat birocratic pe care se pregăteşte să-l gestioneze. În acest context, politologii români Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan fac o mică incursiune în istorie şi arată, într-un articol pentru politico.eu, similarităţile acestei decizii a lui Trump cu unele decizii ale lui Nicolae Ceauşescu şi ce învăţăminte poate trage cel de-al 45-lea preşedinte american din erorile ultimului dictator român.

Ronny Jackson FOTO EPA

Imagine indisponibilă

Dacă Iosif Visarionovici Stalin nu a avut încredere în doctori, mai ales în ultima lună a vieţii sale, Nicolae Ceauşescu a fost total diferit din acest punct de vedere. Ultimul lider al României comuniste nu doar că a avut încredere în doctori, dar i-a propulsat până la funcţii importante şi i-a însărcinat cu realizarea unor programe vaste în domeniul sănătăţii. Două cazuri au arătat cât de ineficiente sunt numirile atunci când voinţa liderului nu este susţinută de realitate.

Un caz este cel al medicului urolog Theodor Burghele (foto dreapta), ministru al Sănătăţii în perioada 1972-1975.

Imagine indisponibilă

Fost rector al Institutului de Farmacie şi Medicină din Bucureşti (1957-1972) şi o persoană decentă, Theodor Burghele a rămas ca unul dintre cei mai apreciaţi medici chirurgi români. În schimb, nu a rămas la fel ca ministru. Reticent în preluarea acestui post dar incapabil să se opună, Burghele a arătat limite pe plan administrativ şi a demisionat în cele din umă.

Un alt caz este cel al diabetologului Iulian Mincu, cunoscut ca ultimul doctor personal al lui Nicolae Ceauşescu şi ca părintele planului de alimentaţie raţională din anii ’80.

Activitatea lui Iulian Mincu a constat în aplicarea unor politici alimentare draconice în numele progresului medical, realizat adesea cu falsificări de date, inclusiv despre numărul bolnavilor de HIV/SIDA.

Ceauşescu era convins că loialitatea faţă de el era cea mai importantă calitate a oricărui oficial de rang înalt şi a împărtăşit această iluzie cu majoritatea dictatorilor din secolul trecut. Însă la sfârşitul regimului ceauşist, sistemul de sănătate din România ajunsese un dezastru complet. Infecţiile nosocomiale şi lipsa medicamentelor s-au acutizat. Salariile medicilor erau mizerabile şi, pentru a-şi spori veniturile, mulţi se aşteptau să primească ţigări Kent, whisky şi alte bunuri râvnite în acea perioadă. După 25 de ani de dictatură comunistă, România a încheiat anii '80 cu cea mai mare mortalitate maternă din Europa: 159 de decese la 100.000 de nou-născuţi. 

 Iulian Mincu, părintelui „alimentaţiei raţionale“ FOTO Eduard Enea / Adevărul 

Iulian Mincu

O lecţie a celor două cazuri din România lui Ceauşescu este că expertiza contează decisiv. O altă lecţie este faptul că loialitatea faţă de lider (chiar dacă acesta este ales în mod democratic, aşa cum e cazul lui Trump) nu justifică în niciun fel numirea într-un post, mai ales când e vorba de conducerea unor instituţii mari şi importante. Împuternicirea unei persoane necalificate la gestionarea unui sistem complex poate duce la amatorism, improvizaţie şi, eventual, la eşec, cum a fost cazul României în exemplele prezentate mai sus.

Ronny Jackson este cunoscut ca medicul ultimilor trei preşedinţi americani. Însă problemele veteranilor necesită calităţi total diferite decât o intervenţie chirurgicală sau măsurarea tensiunii arteriale.

Ceauşescu era convins că loialitatea personală faţă de el era cea mai importantă calitate a unui oficial de rang superior. El a împărtăşit această iluzie cu majoritatea dictatorilor din secolul trecut. Oare această iluzie din trecut a devenit o condiţie de promovare în administraţia Trump?, se întreabă politologii români.

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite