Analiză. Kremlinul şi, surprinzător, Donald Trump apelează la o strategie marxistă în divizarea societăţii americane

Scopul principal al imixtiunii Kremlinului în alegerile din Statele Unite a fost inflamarea tensiunilor sociale, o strategie similară cu cea a lui Donald Trump, scrie Cass Sunstein, cunoscut autor în filosofia politică şi în domeniul jurisprudenţei, fost oficial în administraţia Obama, într-un editorial pentru Bloomberg.

Karl Marx şi discipolii acestuia au susţinut că revoluţionarii ar trebui să submineze societăţile capitaliste prin „amplificarea contradicţiilor inerente acestora”. „Rusia a apelat la o versiune a acestei idei marxiste în eforturile sale de a perturba alegerile prezidenţiale din 2016”, susţine Sunstein, fapt deloc surpinzător dacă ne gândim că liderii ruşi au fost şcoliţi în această tradiţie. „Ceea ce este mult mai surprinzător, şi mult mai important pentru politica americană, este că preşedintele Donald Trump este atras de o strategie similară”.

Marx a susţinut că, în momentul în care condiţiile clasei muncitoare încep să se îmbunătăţească, aceştia vor înceta să mai fie mulţumiţi de condiţiile ce le sunt oferite sau să vadă alienarea lor ca inevitabilă. Lenin a folosit această idee ca strategie pentru revoluţia sa. Lenin a subliniat ideea că, odată ce societatea capitalistă se dezvoltă suficient, muncitorii vor putea observa, sau vor putea fi făcuţi să observe, contradicţiile dintre poziţia oficială ce promite o libertate universală şi inabilitatea lor reală de a avea control asupra propriilor destine. Astfel, misiunea revoluţionarului comunist era de „a amplifica” sau de „a accelera” aceste contradicţii.

„În timpul campaniei electorale din 2016”, continuă Sunstein, „Rusia a încercat să aplice această strategie, nu pentru a aprinde scânteia unei revoluţii, ci pentru a adânci şi intensifica diviziunile sociale din America. Imitând vocile cetăţenilor americani, aceştia au folosit Facebookul pentru a inflama diverse grupuri politice din Statele Unite: susţinători ai drepturilor minorităţilor LGBT, activişti ai minorităţilor de culoare, secesionişti din Texas şi oponenţi ai imigraţiei”.

De exemplu, într-unul din mesajele achiziţionate pe Facebook, o tânără îşi apără viguros dreptul de a achiziţiona o armă de foc: „De ce am o armă? Pentru că e mai uşor pentru familia mea să mă scoată din puşcărie decât din cimitir”.

Concluzia acestor acţiuni, susţine profesorul american, este că „Rusia a încercat să alimenteze nemulţumiri şi un sentiment de umilire în întreg spectrul societăţii americane. Scopul a fost de a intensifica diviziunile sociale şi de a alimenta o atmosferă de suspiciune generală care să conducă la un sentiment general de furie, capabil să slăbească naţiunea americană şi să o facă dificil de guvernat”.

„Scopul nostru nu a fost de a apropia Statele Unite de Rusia, ci de a provoca nelinişte şi nemulţumire”, a afirmat recent un participant rus într-o astfel de campanie.

În ceea ce priveşte preşedinţii americani, scrie Sunstein, „aceştia au fiecare propria strategie de a trece peste perioadele dificile: Roosvelt, Kennedy, Reagan au apelat la apelat la calităţile lor personale pentru a negocia cu oponenţii, Nixon şi Clinton au ales să migreze către centrul politic, iar George H. W. Bush şi Obama au ales soluţiile concrete”.

În ceea ce-l priveşte pe Trump, acesta a ales să alimenteze conflictele existente în societatea americană. „Acesta încearcă să provoace nelinişte socială şi nemulţumire, cu intuiţia clară că acestea îi sunt convenabile. El creează demoni şi ţapi ispăşitori. Aceeaşi strategie adoptată de Steve Bannon, şi ceea ce i-a adus împreună pe cei doi”.

„Această strategie poate fi o decizie politică eficientă. Dar, mult mai fundamental, pare a fi reacţia instinctuală a lui Trump atunci când se află în dificultate, iar în unele cazuri, declaraţiile sale seamănă extrem de mult cu anunţurile ruşilor de pe Facebook”. Exemplele aduse de Sunstein în susţinerea acestei idei sunt multe, incluzând în fapt, majoritatea poziţiilor adoptate de Trump în aşa numitul „război cultural” din State, de la susţinerea teoriei conspiraţioniste că Obama nu s-a născut în Statele Unite până la recentele proteste ale jucătorilor de fotbal american. 

Această strategie caracteristică lui Trump, de amplificare a diviziunilor sociale, este una asociată mai degrabă stângii politice decât dreptei. „În Statele Unite, Sen. Bernie Sanders, a adoptat de multă vreme aceeaşi strategie, afirmând că interesele cetăţenilor de rând sunt în contrast cu cele actorilor puternici şi presupus cu intenţii negative (precum băncile). În contextul în care influenţa lui Sanders a crescut, Partidul Democrat s-a deplasat la stânga, uneori cu propuneri legislative fără o atentă analiză, ci bazate mai degrabă pe o viziune maniheistă a societăţii americane. În schimbul acestei politici de adâncire a conflictelor sociale, o strategie superioară este cea din motto-ul Statelor Unite: E pluribus unum”, concluzionează Cass R. Sunstein.

Majoritatea criticilor articolului semnat de Sunstein au apreciat ca extrem de simplist ideea de a-i pune sub umbrela marxismului pe Putin, Trump şi Sanders.