Rusia şi SUA, în faţa unui nou război rece

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Relaţiile dintre SUA şi Federaţia Rusă sunt din ce în ce mai tensionate, atingând cel mai scăzut nivel de la căderea Zidului Berlinului, cele două state negăsind soluţii comune şi de lungă durată pentru crizele din Ucraina sau Siria, spre exemplu, într-un context în care Moscova caracterizează NATO ca o ameninţare la adresa propriei securităţi naţionale.

Decizia Rusiei de a impune reducerea numărului de angajaţi ai ambasadei americane de la Moscova arată că Vladimir Putin este convins că alegerea lui Donald Trump la Casa Albă nu poate aduce, cel puţin pentru moment, schimbări în relaţia bilaterală. Decizia nu este relevantă în esenţă prin conţinutul său, ci prin momentul la care a fost luată întărind afirmaţia precedentă, întrucât Moscova nu a ripostat cu o astfel de impunere nici atunci când Washingtonul a cerut reducerea angajaţilor ambasadei ruse din SUA şi nici în momentul în care Barack Obama a privat ambasada rusă de mai multe proprietăţi aflate pe teritoriul american.

De la 1 septembrie 2017, SUA va trebui să reducă personalul care lucrează în Ambasadă şi Consulate cu un număr de 755 angajaţi, rămânând cu un total de 455 de persoane, exact numărul pe care ruşii îl au în Statele Unite. În realitate, Corpul Diplomatic nu va fi afectat, întrucât disponibilizaţii vor fi - în mare parte - angajaţii locali. De altfel, un raport din 2013 al Departamentului de Stat arăta că la acea dată, 934 de localnici ruşi lucrau pentru reprezentanţa diplomatică a Statelor Unite din Rusia.

Evenimentul central al ultimelor zile este dat de votul Congresului american privind impunerea unor noi sancţiuni economice Federaţiei Ruse, ceea ce afectează inclusiv proiectele energetice ale Moscovei, ceea ce l-a determinat pe Dimitri Medvedev să afirme că „un război comercial deplin a fost declarat împotriva Rusiei”.

Interesant va fi de urmărit care va fi poziţionarea SUA pe piaţa energetică, şi dacă americanii vor încerca să vândă gaze lichefiate către Uniunea Europeană în contextul actualelor sancţiuni, marginalizând Federaţia Rusă. Criza din Golf şi embargoul impus Qatarului a determinat de altfel orientarea Chinei către importurile energetice din SUA.

Un total de 98 de senatori americani au votat proiectul de sancţiuni, în timp ce doar doi dintre aceştia s-au opus, un proiect care nu vizează doar Rusia, ci şi Coreea de Nord şi Iranul. Practic, dacă ne uităm la această listă scurtă, observăm că Rusia se află în celebrul grup al statelor ce conform fostului preşedinte George W. Bush formau Axa Răului, un loc pe care Moscova l-a „obţinut” înlocuind Irakul, ţară care între timp s-a confruntat cu o intervenţie militară americană, a schimbat regimul dictatorial şi acum se află în pragul secesiunii.

Trump a afirmat deja că nu va recurge la dreptul de veto şi va impune sancţiunile Rusiei, evitând un conflict intern între Casa Albă şi Congres. De remarcat este faptul că, spre deosebire de sancţiunile trecute care au fost introduse direct de către preşedintele SUA ceea ce îi conferea acestuia posibilitatea de a le retrage unilateral, noile sancţiuni au un cu totul alt statul juridic, fiind nevoie de aprobarea Congresului pentru retragerea lor.

Cum s-a ajuns aici? Dincolo de posibila miză geoeconomică, SUA aduc trei mari argumente pentru impunerea noilor sancţiuni: implicarea Rusiei în alegerile prezidenţiale din America, nerespectarea Acordului de la Minsk privind Ucraina, şi creşterea potenţialului de agresiune al Rusiei în Flancul Estic al NATO.

În primul rând, în ceea ce priveşte ingerinţa în alegerile din SUA, nu există încă dovezi concrete care să susţină acest argument, o anchetă federală fiind în desfăşurare.

Situaţia din estul Ucrainei este însă mult mai complexă, ostilităţile neîncetând cu adevărat. În perioada ianuarie-iulie 2017, Kievul a raportat că 899 de soldaţi ucraineni au fost răniţi iar alţi 131 au fost ucişi în Lugansk şi Doneţk.

Nu în cele din urmă, atenţia se îndreaptă către exerciţiile militare comune ale Rusiei şi Belarusului din perioada 14-20 septembrie a.c., denumit Zapad-17. Manevrele militare, care se vor desfăşura în enclava Kaliningrad, Belarus, vestul Rusiei şi Marea Baltică, nu vor putea fi monitorizate de către statele Occidentale, ceea ce creşte suspiciunile privind intenţiile reale ale Moscovei. În replică, exerciţiul Saber Guardian, realizat în luna iulie cu participarea SUA, Ungariei, Bulgariei şi României, a fost supravegheat de către experţi chinezi, ruşi şi chiar nord-coreeni.

Pentagonul suspectează că Zapad-17 ar putea fi o acţiune acoperită a Rusiei de a aduce trupe militare la graniţa estică a NATO, aşa cum a procedat şi în 2014 înaintea acţiunii militare din Peninsula Crimeea.

Ne temem că forţele ruse implicate în acest exerciţiu nu vor mai pleca din zona unde vor efectua manevre”, declara general Tony Thomas, liderul US Special Operations Command.

În momentul actual, există trei scenarii ce pot conduce la acţiunea forţelor militare ruse: staţionarea trupelor pe o perioadă nedeterminată la graniţa estică a NATO, orchestrarea unui război hibrid în zona statelor baltice, apariţia unui incident militar în statele NATO şi armata rusă în timpul exerciţiilor militare. Oricare dintre aceste ipoteze vor accentua şi mai mult răcirea relaţiilor ruso-americane.

Este pentru prima dată de la începutul crizei din Ucraina când Pentagonul ia în calcul, la nivel oficial, trimiterea de armament greu în această ţară, în special tancuri şi mine anti-tanc. Vorbim de o cu totul nouă abordare faţă de preşedintele Barack Obama care a susţinut că o înarmare de acest fel a Ucrainei ai crea haos în regiune.

Mai mult, forţele aeriene americane staţionate în Lituania îşi vor dubla numărul în timpul manevrelor militare Zapad-17, acolo unde Washingtonul se aşteaptă că ruşii vor disloca peste 100.000 de soldaţi şi nu doar 13.000 aşa cum s-a raportat oficial.

Asistăm, practic, la o situaţie de pre-criză care poate escalada în următoarele luni dacă Moscova şi Washingtonul nu vor găsi o soluţie de consens.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite