INFOGRAFIE „Războiul hibrid“ al lui Putin a început cu mult timp în urmă. Rusia a ridicat ştacheta şi a dus războiul la rang de artă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Tacticile neortodoxe nu reprezintă o noutate într-un conflict. „Ruşii erau adversarii care aruncau sabia şi luau o bâtă“, scria Lev Tolstoi în „Război şi Pace“. În Ucraina, ruşii au luat bâta, însă intervenţiile Moscovei din ultimele luni, războiul din Crimeea şi din regiunile Lugansk şi Doneţk, au stabilit un nou indicator al artei războiului, potrivit „Financial Times“.

Războiul la rang de artă

Rusia duce războiul la rang de artă. A reuşit să dezvăluie slăbiciunea ofensivei militare a NATO şi a devenit punctul central al unei dezbateri despre viitorul conflictului. Atunci când liderii NATO se vor întâlni în Ţara Galilor săptămâna aceasta, în cadrul celui mai important summit al alianţei militare din ultimii 20 de ani, gândurile lor vor fi dominate de acţiunile Rusiei împotriva vecinilor săi, notează „Financial Times“ într-o analiză a tacticilor lui Putin.

Pentru majoritatea strategilor militari ai NATO şi pentru multe dintre cele mai importante figuri în afacerile internaţionale, lumea de după războiul rece este un punct de cotitură: noţiunea globalizării care este sinonimă cu stabilitatea a fost din nou aruncată în discuţie. 

În public, liderii NATO discută despre mentalitatea de secol XX a lui Putin. Reuniunea de joi a acuzat Moscova că a trimis 1.000 de trupe în Ucraina, un semn al implicării directe a ruşilor în conflict. Însă, în privat, liderii sunt mai sinceri şi mai îngrijoraţi cu privire la tacticile de secol XXI pe care le foloseşte Putin. Acţiunile Rusiei în Ucraina au dat naştere noţiunii că tehnologiile de comunicare şi interdependenţa economică ascund un fel de tranzacţie majoră. 

În loc de naţionalism, genocidul, iredentismul şi agresiunea militară (care se credeau a fi în declin) funcţionează de minune, găsindu-şi mijloace noi şi puternice de a fi demonstrate în Ucraina şi nu numai. 

„Intrăm într-o minunată lume nouă. Şi folosesc această expresie referindu-mă la carte (n.r. „Minunata lume nouă“ de Aldous Huxley)“, dar numai minunată şi nouă nu e lumea. Este o lume înspăimântătoare, instabilă şi trebuie să ne trezim şi să ne dăm seama de asta“ , spunea amiralul James Stavridis, până anul trecut comandantul suprem al NATO, acum decanul Şcolii Fletcher din cadrul Tufts, o universitate din SUA care pregăteşte viitorii lideri ai lumii.

„Un război hibrid“

NATO se referă la această formă de conflict folosind sintagma „război hibrid“. Fraza se referă la o gamă largă de acţiuni ostile, în care forţa militară reprezintă doar o mică parte, care sunt executate împreună ca parte a unei strategii flexibile cu obiective pe termen lung.

Cea mai lucidă descriere a acestui concept vine tot de la ruşi - în februarie 2013, Valeri Gherasimov, şeful Statului Major, a publicat un articol în jurnalul Apărării ruse VPK. Războiul şi pacea, scria Gherasimov în remarci ce acum par profetice, devin din ce în ce mai amestecate. Metodele de conflict s-au schimbat şi acum implică uzul larg de măsuri politice, economice, informaţionale, umanitare şi altele non-militare. Toate acestea, spunea el, pot fi suplimentate prin aţâţarea populaţiei locale şi prin folosirea forţelor armate deghizate.

Gherasimov a citat teoreticianul militar rus Georgii Isserson: mobilizarea nu are loc după declararea unui război, ci „începe pe neobservate cu mult înainte de asta“. Serviciile secrete occidentale sunt aproape convinse că implicarea Rusiei în Ucraina a început cu ani în urmă. De exemplu, din 2010, sistemele informatice ucrainene sunt ţinta unui virus agresiv numit „Snake“ - şarpele. Infectarea „şarpelui“, care include zeci de sisteme diplomatice şi guvernamentale, reprezintă o unealtă puternică de spionaj care a oferit operatorilor săi acces nelimitat la secretele Kievului.

Un alt mijloc al exercitării presiunilor este util de ani de zile: Rusia se foloseşte de conductele de gaz drept influenţă asupra legiuitorilor ucraineni încă din 2008. De când cu alungarea preşedintelui ucrainean Victor Ianukovici din februarie, acţiunile Rusiei s-au mutat într-o sferă fizică mai robustă a doctrinei lui Gherasimov. Nu există nicio îndoială că Rusia a furnizat rebelilor separatişti din estul Ucrainei arsenal, de la tancuri şi artilerie, la sisteme anti-rachetă sofisticate (cum este cel care a doborât Zborul MH17 al Malaysia Airlines).

În Crimeea, Rusia şi-a desfăşurat mii de trupe şpeţnaz (cu destinaţie specială) fără însemne, iar în estul Ucrainei agenţii săi operează extensiv. „Cred că nu se apreciază la întreaga valoare încălcarea masivă a legilor internaţionale“, declara Jonathan Eyal, directorul internaţional al „Royal United Services Institute“ (Institutul Regal al Serviciilor Unite), din Londra.

Am petrecut aproape 200 de ani definind regulile conflictului. Trimiterea soldaţilor fără însemne, introducerea lor atât de îndrăzneţ, negarea existenţei lor fără ruşine şi declaraţiile că oricine poate cumpăra o uniformă dintr-un magazin (o lună mai târziu, recompensându-i cu medalii) – ar trebui să ne întoarcem mult în timp pentru a vedea aşa ceva“, spune Eyal.

În Rusia, nivelul de control al presei este „uluitor“ 

Multe dintre tacticile ascunse folosite în „manualul“ unui război hibrid nu sunt noi deloc. „Jumătate din istoria războiului este constituită din aşa ceva“, spune Anthony Cordesman, fostul director al serviciilor secrete ale Pentagonului. Totuşi, noutatea o reprezintă modul complet în care asemenea tactici sunt folosite şi tenta modernă pe care o au.

Cordesman este printre cei care au avertizat NATO despre cât de greu este să combaţi o ameninţare hibridă. Sancţiunile economice, spune el, sunt un instrument puternic căruia puţini îi acordă merite. 

image

Însă ce i-a speriat foarte mult pe maeştrii spionajului occidental este nivelul campaniei de dezinformare a Rusiei, şi pe plan local, dar şi cea dusă peste hotare. Controlul Kremlinului asupra presei a fost mereu strâns, observa un oficial britanic, dar de la criza ucraineană, gradul de control este „uluitor“.

Elocinţa canalelor media ruseşti este extinsă şi alarmantă. „Criza nu este despre Ucraina. Criza este despre starea de fapt de la sfârşitul Războiului Rece“, adaugă Eyal. 

Relaţii precare cu statele înconjurătoare

Motivul pentru care acţiunile Rusiei în Ucraina au stârnit asemenea controverse este pentru că mulţi din Vest se tem de repetarea unor asemenea tactici pe terenul european. Cu siguranţă că pentru guvernele baltice şi cele est-europene problema este de actualitate. 

Rusia a mai împiedicat afacerile în Lituania, de exemplu. În martie, Moscova a impus un embargo asupra tuturor alimentelor transportate prin portul lituanian Klaipeda, cel mai mare de la Marea Baltică. Relaţiile Kremlinului cu Lituania sunt precare din cauză că ţara oferă un acces direct spre enclava rusească Kaliningrad. În alte state baltice, Rusia a aplicat presiuni politice şi sociale. „Creează enclave psihologice în statele baltice“, susţine Eyal.

În Bulgaria, grupul rusesc Gazprom a fost recent expus pentru că dicta noi legi oficialilor de la Sofia, înainte ca propunerile să ajungă în parlament. Întrebările, ridicate de UE, de politicienii bulgari şi de SUA, au scos la iveală corupţia din atribuirea de contracte de construcţie uriaşe  pentru gazoductul South Stream.

Guvernul bulgar este cel mai corupt din Europa, specifică un raport din acest an al Comisiei Europene. Agenţiile de securitate europene, inclusiv BND-ul Germaniei, se tem că întregul sistem politic bulgar este compromis de organizaţii criminale cu legături în statul rus şi în agenţiile secrete moscovite.

„În multe circumstanţe, ruşii implicaţi în toate aceste situaţii o caută cu lumânarea. Încearcă să găsească scântei ce pot da naştere la focuri“, spune Eyal.

„Ursul energetic“ sau controlul asupra energiei Europei

„Energetic bear“ - „ursul energetic“ este o campanie de spionaj electronic, descoperită anul acesta de analiştii securităţii electronice, care a infectat zeci de sisteme de control industrial din infrastructura energetică a Europei. Ţintele sale includ sursele de energie regenerativă, cum ar fi turbinele de vânt şi fabricile de combustibil biologic, şi se extind în Europa, ajungând până în sud, în Spania.

„Ursul energetic“ poate monitoriza consumul de energie în timp real şi poate dezactiva sistemele pe care le-a infectat. Cine controlează „ursul energetic“ (creatorii lui rămân necunoscuţi) poate avaria serios reţeaua de energie a Europei. Însă, un oficial din securitatea occidentală a fost foarte clar cu privire la cine are puterea asupra „ursului“ - Rusia.

Mită pentru agenţiile de mediu - Europa trebuie să depindă energetic de Rusia

Anders Fogh Rasmussen, secretarul general al NATO, a avertizat în iunie că Rusia finanţează în secret grupuri de mediu din Europa pentru a ascunde anvergura fracturării hidraulice (n.r. - metodă prin care se exploatează petrolul şi gazele de şist) în Europa şi astfel să păstreze dependenţa de energia rusească. Noţiunea părea o poveste, iar Greenpeace a negat-o numind-o „ridicolă“. „Ar trebui să ne întrebăm ce fumează cei de la sediul NATO“, a declarat un purtător de cuvânt al organizaţiei ecologice.

Însă specialiştii în securitate din Europa iau remarcile lui Rasmussen în serios. „Ce am văzut în Ucraina este parte dintr-un proces mult mai larg despre care mare parte din occidentali încă nu au nicio idee“, spune Chris Donnelly, fondatorul Institutului Statecraft, un consiliu de experţi.

Un tip de spionaj pe care Occidentul l-a uitat

Fost ofiţer în serviciile secrete, Donnelly a petrecut 10 ani conducând Centrul de Studii Sovietice din academia militară britanică Sandhurst, şi 13 ani a servit drept consilier special pentru secretarul general al NATO. 

Formele ascunse de exercitare a puterii ruseşti nu sunt doar cele militare. În primul rând sunt banii. Ei cumpără membri ai parlamentului drept consultanţi. Cumpără companii. Cumpără Londra. Cumpără indivizi: bancheri care primesc slujbe în Moscova şi care apoi sunt compromişi, şantajaţi când se reîntorc în Occident. În al doilea rând este corupţia. Multor guverne din lume nu le place faptul că ajutorul rusesc vine cu condiţii. Rusia este fericită să mituiască şi să se folosească de crima organizată“, este de părere Donnelly.

Specialistul susţine şi că Moscova este mai bună la spionaj, şi nu doar cel tradiţional făcut sub acoperire, ci şi la „analiza standard a surselor deschise, felul de spionaj pe care Occidentul a uitat să-l practice“.

Poate că termenul de „război hibrid“ este greşit. „Este o hiper competiţie“, spune Donnelly.

Implicarea profundă în afacerile europene

Când Gerhard Schröder, fostul cancelar german, a participat la petrecerea cu ocazia zilei de naştere a lui Vladimir Putin, în aprilie, la câteva săptămâni după anexarea Crimeei, a fost un exemplu clar al influenţei extinse pe care o are Rusia în elita politicii germane în încercarea de a neutraliza antagonismul nemţesc la adresa Kremlinului, spune Donnelly. Germania a fost una dintre ţările Uniunii Europene care s-a opus cel mai mult creşterii presiunii economice asupra Rusiei. 

Aceste acţiuni demonstrează nivelul pătrunderii ruseşti din ultimii ani în stabilimentul european. „Nu este ceva ce va veni. Am ajuns acolo deja“, spune Donnelly.

Securitatea – căutarea altor forme de intimidare

Orice stat care îşi poate susţine întreaga putere cu ajutorul mijloacelor controlate, fie ele economice, militare, culturale, informaţionale sau sociale, va reuşi să creeze fapte pe care noi, puterile democratice nu vom reuşi să le combatem, la fel cum o face Rusia“, spune Robin Niblett, directorul Chatham House, centru de consiliere în afacerile internaţionale.

Rusia poate fi principalul exponent al unui război hibrid, dar şi alte state au resursele şi voinţa de a face asta. De exemplu, combinaţia de competiţii a resurselor, de tensiuni geostrategice şi o diaspora uriaşă de etnici chinezi transformă regiunea Mării Chinei de Sud într-un „fitil“ al unui alt „război hibrid“. „Dacă aş fi Singapore, dacă aş fi Australia, dacă aş fi Vietnam, aş studia toate astea cu mare atenţie“, spune un analist pe securitatea europeană.

Aceeaşi situaţie şi în Orientul Mijlociu. Cu tensiunile etnice şi religioase de acolo, modelul „războiului hibrid“ poate câştiga valoare. Iran a investit sume imense de bani în dezvoltarea spionajului electronic. Are resurse energetice uriaşe şi un regim bazat pe controlul presei. Dacă negocierile internaţionale vor avea succes până la sfârşitul anului şi Iranul se va reîntoarce în sistemul economic internaţional, efectul neintenţionat poate fi o expansiune importantă a „războiului hibrid“ al Teheranului, ca fiind ceva nou, o unealtă politică regională puternică. 

Trebuie să începem să ne gândim la securitate într-un mod mult mai sofisticat“, declară Niblett, arătând către probleme ca regulamente, cetăţenie, corporaţii multinaţionale, infracţiuni şi pieţe de energie ca fiind noile frontiere strategice. În lumea hiper competiţiei, a războiul hibrid sau a conflictelor neliniare, „trebuie să găsim noi forme de intimidare“, conchide Niblett. 

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite