Topul 100 al gânditorilor mondiali pe 2012

Pentru a deveni un gânditor mondial de top, cea mai profitabilă strategie, în zilele noastre, este să vă transformaţi fie într-un disident politic, fie într-un vizionar din lumea tehnologiei. Aceasta e concluzia la care ajungem dacă aruncăm o privire asupra topului 100 al gânditorilor mondiali realizat, recent, de revista „Foreign Policy”.

Printre cei mai mari 100 de gânditori ai lumii se numără Aung San Suu Kyi şi Thein Sein, din Burma, Bill Clinton şi soţia sa, Hillary Clinton, Sebastian Thrun, Bill Gates şi soţia lui, Melinda Gates, Barack Obama şi Angela Merkel.

Pe locul 100 al topului „Foreign Policy” se situează Sana Saleem, o activistă pakistaneză în vârstă de 25 de ani, autoarea unui blog intitulat „Mystified Justice”, care s-a luptat cu guvernul islamic şi a reuşit să blocheze un proiect legislativ ce ar fi presupus cenzurarea Internetului. Loul 91 e ocupat de Danah Boyd, o cercetătoare din domeniul social media din New York care a atras atenţia asupra inechităţii dintre numărul mare de utilizatori de Internet care generează conţinut (să ne gândim la cei 1 miliard de utilizatori ai Facebook-ului) şi numărul mic de oameni care au puterea de a stabili reguli ce guvernează folosirea acestui conţinut (să ne gândim la Mark Zuckerberg).   

La jumătatea topului, pe locul 51, se situează Nigozi Okonjo-Iweala, ministrul de finanţe al Nigeriei, care ar fi putut ajunge, anul acesta, prima femeie de culoare din fruntea Băncii Mondiale. Deşi a pierdut postul, Okonjo-Iweala rămâne o susţinătoare a unei idei fundamentale: ţările africane nu se pot dezvolta economic până când nu-şi pun la punct instituţiile publice. În cazul Nigeriei, există o condiţie suplimentară: diminuarea corupţiei şi a influenţei „naşilor” care beneficiază de pe urma resurselor petroliere ale ţării.

Pe locul 21 al topului se situează George Soros, faimosul investitor şi filantrop de origine maghiară din New York. Soros este apreciat pentru curajul de a-i fi spus Europei „adevărul în faţă” într-un eseu din luna septembrie, din „New York Review of Books”, în care arăta că Germania, nu Grecia este ţara cea mai vinovată pentru criza zonei euro. Germania, arăta Soros, ar trebui fie să conducă Europa afară din criza economică, fie să părăsească zona euro, permiţându-le ţărilor mai mici să revină la creştere, cu o monedă devalorizată.

Locul al cincilea al topului este ocupat de Bill Gates, co-preşedinte al fundaţiei Bill şi Melinda Gates, „pentru a fi îndrăzint să-şi imagineze că orice poate fi îmbunătăţit”. Anul acesta, Bill Gates – care nu a lipsit niciodată din topul „Foreign Policy” – a ajuns pe poziţia a cincea datorită investiţiilor pe care le-a făcut în... toalete. 2,5 miliarde de oameni – aproape 40 la sută din populaţia lumii – nu au acces la facilităţi minime de igienă. Fundaţia Gates a investit, în ultimul an, 150 de milioane de dolari în programe care îmbunătăţesc condiţiile sanitare la nivelul întregii lumi.

Ocupantul locului al patrulea este Sebastian Thurn, cibernetician şi cercetător la Palo Alto, în California. Thurn are meritul de a fi construit primul automobil care poate naviga în condiţii reale de trafic fără a fi condusă de un şofer uman. Pe locul al treila se situează Bill şi Hillary Clinton. Fostul preşedinte al Statelor Unite şi soţia sa, actualmente secretar de stat al SUA, au ajuns pe această poziţie pentru susţinerea internaţionalismului liberal: viziunea unui guvern care poate să aducă prosperitatea internă şi să promoveze democraţia fără să demonizeze, în mod inutil, alte ţări. Pe locul al doilea se situează Moncef Marzouki, medic şi preşedinte al Tunisiei, care a cerut anul acesta Naţiunilor Unite să declare dictatura o „boală” şi să lanseze o campanie oficială împotriva liderilor autocraţi, pentru a eradica dictatura exact aşa cum am eliminat poliomelita sau variola.

Primul loc al topului este ocupat de Aung San Suu Kyi, membră a parlamentului din Burma, şi de Thein Sein, preşedintele uneia dintre republicile din sud-estul Asiei cunoscute în speial pentru regimurile represive de care a avut parte, în istoria recentă. Aung San Suu Kyi, căreia apropiaţii îi spun, simplu, „doamna”, a petrecut 20 de ani sub arest la domiciliu, la ordinele juntei militare paranoice care a schimbat, în 1989, chiar şi numele ţării, în Myanmar. În cele din urmă, anul acesta, lui Aung San Suu Kyi i s-a permis să accepte Premiul Nobel pentru Pace pe care îl primise în 1991. Generalul Then Sein are meritul de a fi început să ridice restricţiile impuse asupra liberei exprimări şi să deschidă economia ţării spre piaţa liberă, după ce a venit la putere, în 2011.

Într-o epocă în care ideile, bune sau rele, circulă foarte rapid prin întreaga lume, aceştia sunt, în viziunea revistei „Foreign Policy”, gânditorii care conduc dezbaterea globală asupra libertăţii de expimare. Motto-ul topului de anul acesta e un citat din Lee Bollinger, preşedinte al Universităţii Columbia: „Astăzi, vedem rapid cum cenzura din orice colţ al lumii se transformă în cenzură peste tot în lume.”