Tehnologia penetrează mintea umană

Savanţii pun la punct mijloacele tehnice cu ajutorul cărora se vor descifra intenţiile ce se formează în creierul omului Cercetătorii de azi sunt convinşi că, pornind de la metodele de

Savanţii pun la punct mijloacele tehnice cu ajutorul cărora se vor descifra intenţiile ce se formează în creierul omului

Cercetătorii de azi sunt convinşi că, pornind de la metodele de investigare a creierului prin rezonanţă magnetică, peste numai câţiva ani se vor crea primele aparate capabile nu doar să analizeze activitatea cerebrală, ci şi să estimeze ideile noi, pe cale să apară în mintea omului. Noile tehnologii vor fi utilizate pentru a depista persoanele potenţial-agresive, înainte ca ele să fi comis efectiv vreo crimă.

În liceele din Statele Unite, din când în când, apare câte un adolescent supărat, cu arma-n mână, care îndoliază zeci de familii doar pentru că l-a părăsit iubita sau a luat o notă mică. Aceste tragedii au impulsionat guvernul american să investească masiv în cercetările din domeniul imagisticii cerebrale. Subiectul pasionează cele mai pregătite minţi ale omenirii şi majoritatea universităţilor occidentale au deschis cel puţin câte un proiect în acest domeniu.

Rezonanţa magnetică a adunării

"Observaţiile de până acum ne dovedesc că fiecare intenţie a omului este asociată unei anumite <> cerebrale", explică profesorul John-Dylan Haynes, de la Institutul Max Plank, specializat în studiul creierului şi al ştiinţelor cognitive. "De pildă, proiectul unui atac terorist are, în toate creierele, o schemă particulară. Dacă vom reuşi să o definim cu precizie, o vom putea recunoaşte uşor, în mintea oricui. În acest fel vom putea prezice că o anumită persoană concepe un complot sau un asasinat".

Când se face o "vizionare" a unui creier care "munceşte", pe ecranul aparatului ce măsoară efortul intelectual prin rezonanţă magnetică apar nişte puncte colorate, ce marchează zonele unde se înregistrează o variaţie magnetică.

În funcţie de intensitatea gândirii, culorile de pe ecran sunt diferite. Se observă astfel ce părţi ale creierului gândesc şi cât de intensă este concentrarea. Un grup de voluntari a fost supus unui test matematic, creierul fiecăruia dintre ei fiind observat atent cu un astfel de aparat. S-a constatat că efortul de a aduna mintal două numere formate din două cifre era marcat, în toate creierele, de aceleaşi culori, în aceleaşi zone. S-a dovedit astfel că adunarea are o schemă cerebrală valabilă pentru toţi oamenii. Pornind de la schiţa obţinută, se poate spune că orice imagine similară obţinută în viitor prin scanarea altor creiere va semnala că persoanele respective tocmai fac socoteli matematice.

Rezultatele implică riscuri

Progresul tehnic prezintă însă şi unele probleme. De pildă, dacă responsabilii unui magazin ar putea folosi astfel de aparate pentru a determina schema cerebrală a clientului care este dispus să cumpere, dar are unele îndoieli, modul de a face comerţ s-ar putea modifica radical. "Trebuie să fim vigilenţi şi să impunem reguli şi norme de etică", mai spune Haynes. Pe de altă parte, pentru a folosi aceste aparate pe post de detectoare de minciuni, mai sunt necesare încă multe teste şi probe de acurateţe. "Modul în care funcţionează creierul este rezultatul a sute de mii de ani de evoluţie şi nu poate fi schimbat după dorinţă. Din acest motiv, testele vor fi greu de înşelat.

Aparate de supravegheat mulţimile

Dacă noile metode de imagerie vizuală par a fi vulnerabile pentru că depind de bunăvoinţa celui chestionat, cu totul altfel stau lucrurile atunci când scanarea se face fără ştirea individului respectiv, prin intermediul unor "camere ascunse". O firmă din Virginia a propus proiectul "Object Video", care presupune o serie de scanere plasate precum camerele de supraveghere, iar rezultatele sunt interpretate de un computer, făcând comparaţii cu scheme prestabilite.

Ori de câte ori un trecător va avea "luminile creierului" aprinse în combinaţia ce arată violenţa, persoana respectivă va fi oprită imediat de poliţistul din zonă. În urma unei rapide scanări a bagajului, se va vedea pe loc dacă omul era doar supărat sau plănuia atacuri teroriste. Sistemul a fost testat pe două aeroporturi din California şi a oferit rezultate notabile: dintre cele 24 de persoane oprite pe baza evaluării prin sistemul "Object Video", numai unul a declarat că nu era supărat. Restul de 23 ori aveau decese în familie, ori tocmai avuseseră discuţii violente cu cineva.

Cum apar halucinaţiile?

Studiind fiecare zonă a creierului uman, savanţii au reuşit să determine ce anume coordonează fiecare lob. Stimulând diverşi lobi, cercetătorii au stabilit şi care sunt zonele ce răspund de halucinaţii.

Astfel, dacă lobul frontal stâng suferă o traumă, creierul îşi pierde abilitatea de a face diferenţa dintre un stimul intern şi unul extern. O lovitură în zona parietal-occipitală face ca obiectele din jur să "apară" şi să "dispară", iar persoana lovită îşi pierde abilitatea de a privi două obiecte diferite în acelaşi timp. O stimulare puternică a lobului temporal, similară celei provocate de droguri sau de o criză epileptică, face ca persoana să trăiască intens evenimente din trecut şi să simtă "o prezenţă" stranie. Afectarea sistemului limbic, tot în zona temporală a creierului, produce - dimpotrivă - acute sentimente de bucurie desăvârşită şi o stare pe care cei care o trăiesc o compară cu "bucuria de a fi în preajma lui Dumnezeu". Stimularea cortexului inferior auditiv produce, desigur, halucinaţii auditive, numite adesea drept "voci", iar lezarea cortexului superior face ca omul să audă zgomote nefireşti (pocnituri, sâsâituri, bufnituri) pe care creierul le interpretează ca fiind "neprietenoase". Zona vizuală dreaptă, stimulată corespunzător, produce "fantome", adică imagini ale unor persoane fictive ce par să se plimbe tăcute prin jur. Dacă, în plus, este afectată şi zona parietală, imaginile pot fi ale propriei persoane, care este liberă să facă ce vrea şi nu mai se simte "legată" de propriul corp.

Neuronii se pot înmulţi şi în creierul adulţilor!

Americanul Fred Gage este primul cercetător modern care a dovedit, în anul 1998, că una dintre dogmele anatomiei şi fiziologiei corpului uman este falsă. Experienţele efectuate de el în Laboratorul de Genetică şi Studii Biologice al Institutului Salk, din La Jolla, California, au dovedit că neuronii se pot înmulţi şi în timpul vieţii adulte.

Poreclit de prieteni Fred "Ruginitul", doctorul Gage este descendentul celebrului Phineas Gage, omul cu capul găurit din Cavendish, Vermont. Întâmplarea strămoşului său Phineas, un lucrător la căile ferate care a supravieţuit unui straniu accident, l-a intrigat încă din copilărie pe Fred. Încercând să afle cum de nu a murit Phineas, Fred Gage a devenit unul dintre cei mai respectaţi specialişti în domeniul neuroştiinţelor.

12 ani, cu capul găurit

Pe când Phineas avea 25 de ani, o bară de oţel i-a perforat capul, pentru că uitase să pună nisip în lăcaşul unui piron. După ce a aprins praful de puşcă, pironul a ricoşat şi i s-a înfipt în tâmpla stângă, perforându-i capul în două locuri. Lobul frontal al creierului a fost grav avariat, dar Phineas nu a murit, spre mirarea tuturor. El a mai trăit încă 12 ani, deşi avea două găuri cât două monede în craniu: una lângă tâmpla stângă şi alta imediat deasupra frunţii, tot în partea stângă a feţei. Pironul a trecut rapid prin cap, fiind găsit la 27 de metri în spatele lui Phineas. Cazul acestui lucrător ghinionist a intrat în atenţia comunităţii ştiinţifice americane, care între anii 1848 şi 1860 l-a supus la nenumărate teste. Cercetătorii au remarcat că întreg comportamentul lui Phineas a fost afectat de accident. El s-a transformat într- un om ursuz şi răutăcios, deşi înainte de accident fusese cel mai simpatic şi mai blând tânăr din Vermont. Atunci s-au pus bazele teoriei (cunoscută azi de toată lumea) care spune că fiecare zonă a creierului "răspunde" de un anume segment al corpului uman, iar comportamentul agresiv poate fi anulat prin lobotomie (înlăturarea chirurgicală a unei porţiuni de creier).

Nevoia "naşte" neuroni

Prin 1990, Fred Gage a descoperit că mamiferele păstrează în creier un set destul de mare de celule nervoase imature, pe tot timpul vieţii. El a observat că, în cazuri extreme, aceste celule se maturizează brusc şi pot participa la reconstrucţia creierului unui adult care este nevoit să facă faţă unui efort intelectual deosebit. De pildă, dacă o persoană adultă încearcă să înveţe să cânte la un instrument muzical, strădania ei deosebită va duce la apariţia unor legături speciale între cei doi lobi temporali. Pentru a se putea construi acestă nouă "autostradă cerebrală", între partea stângă a creierului şi cea dreaptă, este nevoie de material de construcţie. Adică e nevoie de neuroni. Experienţele lui Gage au dovedit, în anul 1996, că neuronii imaturi prezenţi în creier pot "decide" să crească şi să devină activi, plasându-se exact acolo unde este nevoie. Fred a încercat să descopere o substanţă capabilă să declanşeze acest proces, indiferent de efortul intelectual al creierului. Se pare că, deşi a reuşit să dovedească fără dubiu că neuronii imaturi constituie "cărămizi" ale creierului, cu ajutorul cărora acesta se poate reconstrui la orice vârstă, soluţiile chimice propuse pentru a obţine neuroni noi la "comandă" nu funcţionează tot timpul. La persoanele motivate emoţional, rezultatele sunt însă excepţionale.

Neuroni la comandă

Unul dintre efectele teribile ale refuzului neuronilor de a se multiplica, aşa cum fac toate celelalte celule, este paralizia. Se ştie că, dacă în timpul unui accident sunt afectate zone ale măduvei spinării, imediat se instalează o paraplegie, mai mult sau mai puţin extinsă. Echipa lui Fred Gage a extras neuroni imaturi din creierul şoriceilor paralizaţi şi i-a introdus în măduva spinării, în zona afectată. Şoriceii şi-au recăpătat abilităţile motorii ca şi când n-ar fi fost paralizaţi niciodată. Pentru acest experiment, Centrul de Cercetări fondat de Christopher Reeve l-a medaliat pe Fred Gage cu o medalie de aur, în anul 1997. Experienţele pe oameni însă nu au fost aprobate, de teamă că extragerea de neuroni imaturi ar putea avea repercusiuni grave asupra creierului uman. Totuşi, mizând pe abilitatea creierului de a răspunde la efort susţinut, echipa lui Gage a reuşit, anul următor, să determine apariţia unor noi neuroni în hipocampus, prin practicarea unor exerciţii fizice stimulatoare. Prin acest experiment, Fred Gage a fost primul om care a reuşit să "oblige" creierul să dezvolte noi neuroni, dovedind că acest lucru este posibil. El este preşedinte al Societăţii pentru Neuroştiinţe din SUA (în 2001) şi a devenit membru al Academiei Americane de Ştiinţe (în 2003).