„Starea Uniunii“: pe când o viziune post-criză?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mesajul prezentat de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, despre starea Uniunii Europene, a fost primit ca o acţiune politică fără semnificaţie.

Cetăţenii europeni au nevoie de o viziune clară, realistă a evoluţiei postcriză a Uniunii Europene. „Ori ne menţinem la suprafaţă împreună, ori ne scufundăm separat", a explicat, plastic, şeful CE.

Mai citeşte şi:

Buget naţional doar cu aprobare de la UE

Mesajul privind starea Uniunii Europene, prezentat pe 7 septembrie 2010, a fost primul demers de acest fel realizat de actualul preşedinte al Comisiei Europene, după cum este primul după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Dar nu este primul mesaj despre starea Uniunii. Căci, în decembrie 2001, preşedintele de atunci al Comisiei Europene, Romano Prodi, enunţa dezideratul prezentării anuale a stării Uniunii, iar în noiembrie 2003,  acelaşi  Prodi s-a adresat Parlamentului European despre starea Uniunii Europene.

Alegerile au estompat subiectul

Astăzi, mai mult ca oricând, cetăţenii europeni au nevoie de o viziune clară, realistă a evoluţiei postcriză a Uniunii Europene. O viziune care să fie împărtăşită atât de liderii de la Bruxelles, cât şi de cei din capitalele statelor membre şi să fie îmbrăţişată de cetăţenii europeni. Deşi în 2009 s-a invocat adesea cât de oportună ar fi elaborarea unei asemenea viziuni, tonalităţile campaniei electorale europene (alegerile pentru Parlamentul European şi desemnarea noii Comisii Europene) au estompat acest subiect, deoarece ar fi fost adusă în discuţie tema semieşecului Strategiei Lisabona. S-ar fi extins umbra neîncrederii asupra politicienilor europeni. Acum, la mai bine de o jumătate de an de la instalarea Comisiei, ne-am fi aşteptat ca dl Barroso să vină cu o asemenea viziune.

Cu atât mai mult cu cât Strategia Europa 2020 a fost foarte criticată, deoarece exprima preponderent opţiuni eurocrate. Din păcate, un singur alineat din prezentarea dlui Barroso nu a fost criticat. Acesta sublinia tocmai nevoia de viziune cu adevărat europeană în ceea ce priveşte Uniunea Europeană: „Acesta e momentul adevărului pentru Uniunea Europeană", spunea dl. Barroso. „Europa trebuie să demonstreze că reprezintă mai mult decât 27 de soluţii naţionale diferite. Ori ne menţinem la suprafaţă împreună, ori ne scufundăm separat. Nu vom reuşi decât cu o condiţie: fie că acţionăm la nivel naţional, regional sau local, trebuie să gândim în context european."

Lupta pentru putere

Ultimele negocieri pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona s-au derulat în 2009, iar preşedintele Comisiei Europene a fost foarte implicat. Acelaşi preşedinte Barroso îşi dorea un al doilea mandat în fruntea Comisiei Europene. Iar pentru ca dorinţa să devină realitate, a avut nevoie de susţinerea Consiliului, deci a statelor membre. Ca atare, preşedintele Comisiei nu s-a putut poziţiona ofensiv în faţa statelor membre. Acum, în 2010, mulţi comentatori susţin ca ar fi fost bine dacă ar exista o Comisie mai puternică, aptă să propună soluţii şi iniţiative, să monitorizeze eficient statele membre şi să vină cu corecţii preventive. Adesea se face referire la Jacques Delors care adusese, în calitate de preşedinte al Comisiei, o viziune adecvată ieşirii din euroscleroză.

El a dezvoltat, împreună cu principalii lideri ai epocii, un veritabil leadership european. Or, având în vedere că Parlamentul European şi Comisia Europeană sunt instituţii comunitare, ar fi fost firească asocierea între acestea două pentru convingerea Consiliului - o instituţie interguvernamentală - să susţină o viziune europeană credibilă postcriză. Numai că, mizând pe  „muşchii" grupării politice cu numărul cel mai mare de europarlamentari, preşedintele Barroso a dat impresia că ar vrea să încalece PE, adică tocmai instituţia care ar fi putut să-i fie un susţinător natural. Evident, din această competiţie interinstituţională avantajul se poate îndrepta spre interguvernamentalism şi nu către comunitarism. Adică în sensul invers celui sugerat de preşedintele Barroso şi europarlamentari. Iar criza structurală a UE s-ar putea prelungi!

Jocul eurocratic

Preşedintele Comisiei este un politician abil. La sfârşitul anului 2009, pentru a colecta cât mai multe voturi în PE, a avut un discurs în care propunea ceva pentru populari, ceva pentru social-democraţi, ceva pentru liberali etc. Şi a obţinut voturile. Recentul „Mesaj" este o „listă de cumpărături" copiată după programul Comisiei pentru 2011, care dă ceva popularilor, ceva socialiştilor, ceva liberalilor etc. A fost o tactică eurocratică, menită să capteze bunăvoinţa, dar fără să demonstreze voinţa politică. Şi acele câteva direcţii de politici europene care ar putea fi detectate în „Mesaj" sunt numai enunţuri vagi, neînsoţite de greutatea argumentării şi credibilitatea operării/aplicării.

Unde e România?

Preşedintele Barroso a enunţat şi un set de priorităţi şi obiective. Dacă ne referim la insistenţa „Mesajului" asupra dezvoltării sustenabile a UE şi a consolidării Pactului de stabilitate şi de creştere, guvernanţii români ar avea motive de îngrijorare. Nu cred că cei care azi decid liniile de evoluţie ale economiei noastre se vor simţi confortabil când vor citi îndemnul dlui Barroso de a fi depăşit cadrul dezbaterii privind obligativitatea optării pentru consolidare fiscală sau creştere. Căci preşedintele Comisiei consideră că cele două ar putea fi obţinute împreună. În orice caz, „Mesajul" ar fi un bun prilej de a ne întreba: unde se află România? Iar europenii ar trebui, împreună, să aplice o viziune a dezvoltării interne care să convingă. Pe cine? În primul rând pe ei inşişi şi apoi pe ceilalţi actori ai interdependenţelor globale.

Fost negociator-şef al României cu UE

Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de Aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009, a fost ministru pentru Afaceri Europene.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite