Publicaţia „L'Espresso" îl taxează dur pe Băsescu şi îl numeşte „Berlusconi din Balcani“ într-un articol cu titlul „România sunt Eu"

Săptămânalul l’Espresso îi dedică un amplu articol sub titlul  provocator “România sunt Eu”.  Revista este editată de un grup de presă  în conflict deschis cu premierul italian, acuzat că  digeră greu orice fel de critici şi că suferă de mania persecuţiei.  

VIDEO Traian Băsescu: Românii nu resping ce provine de la rromi. La 99% dintre ei le plac manelele

Traian Băsescu a pierdut procesul în cazul "Ţiganca împuţită"

Supărat e, Doamne, supărat!

Debut în stil “berlusconian” pentru preşedintele Băsescu în presa din Italia, ţara cea mai frecventată de români în ultimi zece ani. Ultimul număr al săptămânalului de centru stânga L’Espresso (un fel de Newsweek italian publicat de grupul Espresso) ce ajunge chiar astăzi pe masa a sute de mii de cititori din Italia, dedică patru pagini României şi sefului de la Cotroceni, prezentat drept un fel de “Berlusconi din Balcani poreclit şi Silviu din Carpaţi”.

"Arogant, demagog, nepotist, populist, cu ticuri de mic dictator"

Dacă nu luăm în calcul interviurile ad-hoc sau acordate cu ocazia unor vizite bilaterale, este vorba de o premieră în adevăratul sens al cuvântului: este  primul ”articol - portret” al unui preşedinte român publicat de un prestigios ziar italian în ultimi 10 ani. Chiar dacă tonul nu este deloc măgulitor şi nici măcar neutru, iar în finalul articolului, autorul critică de fapt atât Bucureştiul cât şi Roma, administraţia de la Cotroceni fiind prezentată drept un fel de copie la indigo a guvernului Berlusconi.  

“Arogant, demagog, nepotist, populist, cu ticuri de mic dictator, Băsescu se nimereşte în fruntea României  într-un moment de răscruce, ce  riscă să aibă efecte devastatoare asupra unei ţări şi aşa sărace, care face cu greu faţă crizei economice”,  scrie Tommaso Cerno în l’Espresso, susţinând că Băsescu şi Berlusconi se aseamănă aproape ca două picături de apă.

 “Cu alte cuvinte critici atât Bucureştiul cât şi Roma în articol…”, îi spun la telefon colegului de breaslă de la Roma, cunoscător atât al limbii române, cât şi al istoriei României. “Nu criticăm pe nimeni, prezentăm realitatea aşa cum o vedem. Ideea iniţiala în redacţie era să prezentăm administraţia lui Băsescu, dar m-a şocat această asemănare izbitoare cu Berlusconi şi faptul că şi românii pe care i-am întâlnit la Bucureşti glumesc pe tema aceasta”, spune jurnalistul.

Pentru l’Espresso, cei doi lideri, român şi italian, “se aseamănă ca două picături de apă, mai ales la capitolul vicii, gafe, glumiţe şi ura pentru comunişti. Singura diferenţă din acest punct de vedere, este că Băsescu chiar a fost membru al partidului comunist, dar şi-a schimbat năravul după 89, realizând că deschiderea dosarelor fostei securităţi într-o ţară atât de chinuită de regimul comunist înainte de 89, ar putea garanta şi ceva voturi. (..)Nu degeaba România a devenit un caz impresionant” , scrie autorul articolului.

Băsescu: "politicianul român cel mai iubit şi cel mai urât după Nicolae Ceauşescu"

“În plus, ironia sorţii face ca destinele celor doi lideri să fie legate inclusiv prin viaţa de partid: sigla partidelor lor este  identică - Pdl în Italia, PDL în România.

În România – continua l’Espresso - Traian, al cărui nume evident te face să te gândeşti la împăratul roman ce a cucerit Dacia, este politicianul român cel mai iubit şi cel mai urât după Nicolae Ceauşescu (..)Se află deja la al doilea mandat în fruntea unei ţări care riscă să iasă sugrumată de criza pe plan economic la nici 3 ani de la intrarea în Uniunea Europeană. Şi aceasta din cauza noilor măsuri de austeritate pe care Basescu le promovează alături de guvernul Boc, chiar dacă acestea  pun din nou la grea încercare mai ales pe românii mai loviţi de soartă ca funcţionarii publici de pildă ale căror salarii de foame vor fi oricum micşorate drastic cu 25 %  (..) Şi când te gândeşti că la început, Băsescu încerca să minimalizeze efectele crizei economice iar pentru a da bun exemplu alegătorilor se declarase pregătit să revina la vechea Dacie şi să manânce doar roşii  (...)”

Din “portretul” preşedintelui român nu lipsesc nici alte episoade considerate “folcloristice” de către L’Espresso , ca  de pildă “episodul apartamentului achiziţionat la preţ mic de la stat  (.. asemănător cazului Scajola din Italia) şi în final restituit poporului în offside  , schimbul de replici cu o ziaristă numită ţigancă împuţită , povestea câinilor străzii din Bucureşti în timpul primului mandat de primar al capitalei sau întâlnirea cu Brigitte Bardot, apărătoare a drepturilor animalelor căreia Basescu i-a sugerat să-şi deschidă casa de la Paris câinilor străzii din Bucureşti”. 

Elena Udrea, Michella Brambila a României

Potrivit L’Espresso, în topul “maniilor în stil Berlusconi” ale preşedintelui român, se află “cazul ministrei blonde de la Bucureşti Elena Udrea, soţia unui puternic om de afaceri, propulsată brusc în funcţia de consilier prezidenţial la Cotroceni, ce se aseamănă din toate punctele de vedere cu o colegă roşcată din guvernul de la Roma Michella Brambila, protejata lui Berlusconi. Ministra Udrea, al cărei nume se regaseşte deja în câteva scandaluri este cunoscută  mai degrabă pentru gafele sale celebre. Ca de pildă lapsus-ul despre monarhia norvegiană, pe care a prezentat-o în mod eronat într-un interviu drept republică”.

Din articol nu lipseşte nici fiica preşedintelui: “europarlamantarul Elena Băsescu , 29 ani, fost top model cu diplomă de licenţă în relaţii internaţionale – scrie L’Espresso - poartă acelaşi nume ca soţia răposatului Ceauşescu şi este cunoscută în localurile chic din Bucureşti mai degrabă ca Barbie sau Paris Hilton. Elena are aceleaşi obiceiuri nocturne ca tatăl petrecăreţ – scrie L’Espresso - care după ce localul său preferat Golden Blitz a fost demolat, s-a reprofilat şi el oricum rapid şi a început să frecventeze alte restaurante ca de pilda Casa Doina”.

“În momentul de faţă – conclude L’Espresso  – Băsescu, politicianul cel mai popular din Estul Europei, se afla din nou la o răscruce fără ieşire pe termen scurt, la câteva luni de la caştigarea alegerilor la limită  datorită diasporei române şi a unei mobilizări fără precedent a unor intelectuali  de seamă ca Pleşu şi Liiceanu. Rămâne de văzut care va fi rolul personajelor ca Vântu sau Voiculescu”, conchide revista.