Principalele puncte ale acordului asupra programului nuclear iranian

După negocieri dure, care au durat aproape 12 ani, Iranul şi ţările din cadrul Grupului P5+1 (China, Franţa, Marea Britanie, Rusia, Statele Unite şi Germania) au ajuns în cele din urmă la un acord asupra dosarului nuclear iranian. Aranjamentul final, care conţine aproape 100 de pagini, este alcătuit dintr-un text principal şi cinci anexe.

Limitarea îmbogăţirii uraniului

Obiectivul principal este de a pune în aplicare restricţii severe pentru a se asigura că  timpul necesar pentru a produce suficient uraniu îmbogăţit pentru a face o armă nucleară este cel puţin un an pentru o perioadă de zece ani.

Limitarea producţiei de plutoniu

Plutoniul este, la fel ca uraniul, un material fisil care poate fi utilizat pentru fabricarea unei arme nucleare. Acordul de la Viena stipulează că reactorul centralei de producţie de apă grea de la Arak va suferi modificări, pentru a nu produce plutoniu în scop militar.

Consolidarea inspecţiilor

Acesta a fost unul dintre punctele cele mai delicate ale negocierilor. Un regim înăsprit al inspecţiilor urmează să fie pus în aplicare pe întreaga perioadă de valabilitate a acordului şi chiar ulterior pentru anumite activităţi. Astfel, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) va putea verifica timp de 20 de ani producţia de uraniu îmbogăţit. Iranul s-a angajat să pună în aplicare, apoi să ratifice, protocolul adiţional al AIEA care permite inspecţii intruzive.

Anularea sancţiunilor

Obiectivul principal al iranienilor este de a obţine anularea sancţiunilor impuse de ONU, Statele Unite şi Europa, care împiedică dezvoltarea ţării lor. Sancţiunile Uniunii Europene şi Statelor Unite privind sectoare precum finanţe, energie şi transporturi vor fi anulate din momentul în care Iranul îşi va pune în aplicare angajamentele şi vor fi validate de un raport al AIEA. Acesta ar urma să fie făcut la începutul anului 2016. Aceeaşi procedură va fi urmată şi pentru anularea celor şase rezoluţii adoptate, din 2006, de Consiliul de Securitate al ONU contra Iranului.

Menţinerea embargoului asupra armelor

Sancţiunile privind rachetele balistice şi importurile de arme ofensive sunt menţinute. Transferul de materiale sensibile care pot contribui la dezvoltarea programului balistic iranian va fi interzis timp de opt ani, cu excepţia autorizării explicite a Consiliului de Securitate al ONU.

În schimb, textul nu prevede desfiinţarea programului nuclear civil iranian, aşa cum se lua în calcul în timpul primelor negocieri, conduse de europeni în perioada 2003-2005. Acordul prevede încadrarea şi monitorizarea îndeaproape a infrastructurilor iraniene, cu scopul împiedicării Iranului de a se lansa într-o cursă clandestină de fabricare a bombei atomice.