O palmă pentru Obama

Este posibil ca această lună de noiembrie, care pentru Obama a început cu înfrângerea dură la alegerile de mijloc de mandat şi care a continuat cu un turneu asiatic în care chinezi, coreeni, ba chiar europeni i-au arătat o simpatie diluată, să se termine pentru el mai rău decât a început.

 Împotrivirea senatorului republican Jon Kyl faţă de ratificarea Tratatului START semnat de SUA şi Rusia, la Praga, în aprilie trecut, constituie o mişcare de şah diplomatic complicată pentru preşedintele american, mai ales că el a făcut din START o prioritate a agendei sale internaţionale. Să facem un rezumat al stării de fapt. Ratificarea Tratatului START, care stabileşte echilibrul armelor strategice ale Statelor Unite şi ale Rusiei, reprezintă unul dintre elementele-cheie ale politicii externe a lui Obama.

La doar câteva luni după ce a fost ales, el a vorbit despre acest subiect, la Londra, cu liderul rus Dmitri Medvedev, iar în martie acest an, cele două părţi au anunţat că au semnat un nou tratat, prin care focoasele nucleare se reduc la 1.500 de fiecare parte (pe vremea Războiului Rece existau câte 10.000). O reducere echilibrată şi în mai multe etape a arsenalului armelor nucleare  face parte din viziunea pe care Obama a anunţat-o încă din timpul campaniei electorale. La început, Partidul Republican nu s-a opus, cel puţin teoretic, acestei viziuni. A condiţionat, totuşi, un eventual acord dat Administraţiei democratice  printr-o modernizare progresivă a arsenalului nuclear american. Toate acestea au dus la un şir lung de negocieri, al căror lider republican a fost senatorul Jon Kyl.

Declaraţia recentă a acestuia, conform căreia Tratatul nu poate fi ratificat de un Senat „infirm" şi că despre reducerea numărului focoaselor nucleare se va vorbi cu calm de-abia anul viitor, poate părea, la prima vedere, o nouă încercare de a obţine un avantaj în cadrul negocierilor. Dar este în egală măsură o palmă dată lui Barack Obama, mai ales că a venit cu doar o zi înainte de summitul NATO, ce începe azi la Lisabona. După ezitări multiple, preşedintele Medvedev a acceptat invitaţia de a interveni la summit, tocmai pentru a discuta cu Obama şi cu aliaţii europeni despre modalitatea lărgirii echilibrului strategic în viitor. Medvedev află însă că, în loc să meargă înainte, America este gata să facă un pas înapoi.

Optimiştii suferă, în timp ce durii îşi freacă mâinile de bucurie. Fie că e vorba de republicanii de la Washington, fie de durii de la Moscova, ei privesc cu suspiciune la lumea amabilă şi surâzătoare creionată de Obama. Un noiembrie urât pentru el.