Laboratoarele propagandei. Institutul MAE-ului rus, preocupat de soluţionarea problemei transnistrene şi remodelarea sferelor de influenţă în Europa (partea I)

LARICS continuă seria de analize a laboratoarelor ruseşti, în care este elaborată direcţia de propagandă externă a Federaţiei Ruse. În primul material am vorbit despre Institutul Rus de Studii Strategice (RISS), subordonat preşedinţiei ruse. De data aceasta, analizăm Consiliul Rus pentru Afaceri Internaţionale, aflat în slujba Ministerului de Externe.

Iurie Rotaru*

Prin urmare, în prima parte a acestui material vorbim despre istoricul, structura, narativele şi oamenii din spatele institutului.

În a doua parte a materialului vom prezenta viziunea experţilor institutului MAE-ului rus în raport cu România, dar şi care sunt subiectele în care experţii ruşi amintesc cel mai des de ţara noastră.

Istoric

Consiliul Rus pentru Afaceri Internaţionale (rus. Российский совет по международным делам, RSMD,  russiancouncil.ru) a fost fondat în februarie 2010 prin decretul preşedintelui de atunci Dmitri Medvedev. Potrivit acelui decret, scopurile fondării institutului au fost „necesitatea unei instituţii care să elaboreze cercetările internaţionale, perfecţionarea pregătirii specialiştilor în domeniul politicii externe şi a studiilor regionale, asigurarea interacţiunii a institutelor de cercetare ruseşti cu cele internaţionale”.

Misiunea declarată a RSMD este „aducerea aportului la înflorirea Rusiei prin integrarea în lume”. Totodată, RSMD se declară liantul între stat, societatea de experţi, mediul de afaceri şi societatea civilă în rezolvarea problemelor de politică externă.

Mai simplu, RSMD asigură suportul informaţional de analiză politică pentru MAE-ul rus.

RSMD se încadrează în eşichierul liberal al politicii ruse, spre deosebire de RISS, care alimentează informatic latura silovicilor ruşi. Pentru cine nu e familiarizat cu aceste concepte, le vom explica la finalul textului. Până atunci însă, vom constata că ambele institute promovează interesele Kremlinului, iar diferenţa constă în metodele prin care experţii îndeamnă Kremlinul să-şi atingă scopurile.

Dmitri Medvedev la adunarea membrilor RSMD în 2012. Sursa: kremlin.ru

Fondatorii

Printre fondatorii institutului se numără două ministere ruseşti, respectiv MAE-ul şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Pe lângă acestea, mai sunt două structuri conectate la statul rus, respectiv Academia de Ştiinţe şi Asociaţia industriaşilor şi afaceriştilor din Rusia. Tot printre fondatori se numără Agenţia Interfax. Aceasta este cea mai mare agenţie de ştiri independentă din Rusia. Totuşi, independenţa ei se rezumă la faptul că nu are printre proprietari statul rus. Acţionarul majoritar al Interfax este Mihail Comissar (50%), un reprezentant al vechii nomenclaturi ai PCUS. Comissar a fost redactor al departamentului extern al agenţiei informaţionale sovietice (Gosteleradio URSS), iar apoi adjunctul şefului de cabinet al lui Boris Elţîn. Tehnic, Agenţia Interfax se încadrează şi ea în tabăra liberală rusească.

Conducerea

Directorul executiv al institutului, de la fondarea lui şi până în prezent, este Andrei Kortunov. Un politolog cunoscut în spaţiul public rusesc, considerat unul dintre cei mai buni experţi în tot ceea ce ţine de Statele Unite.

Acesta şi-a făcut studiile de master la Universitatea SUA şi Canada, o structură a Academia de Ştiinţe ale URSS. Apoi, la mijlocul anilor `80 a devenit colaborator ştiinţific al acestui institut, fiind ulterior şi în structurile de conducere ale lui.

După destrămarea URSS-ului, Kortunov a plecat pentru trei ani în SUA, unde a predat relaţiile dintre SUA şi Rusia şi politica externă a Rusiei, pe rând, la Universitatea din Miami, un colegiu din Portland şi Universitatea Berkeley din California.

După revenirea sa în Rusia, Kortunov a devenit directorul executiv al Institutului Societatea Deschisă, o structură a Fondului Soros şi vicepreşedintele fondului american Eurasia. În 2004, fondul lui Soros a fost destructurat de autorităţile ruse, iar fondul Eurasia s-a închis de bună voie, ştiind probabil că-l aşteaptă aceeaşi soartă. La scurt timp însă, în Rusia a fost înfiinţat ONG-ul (cu fondatori ruşi) Noua Eurasia, finanţat prin USAID şi văzut ca succesorul fondului american. La conducerea lui a venit din nou Kortunov. Apropo, aceste elemente sunt omise în biografia oficială a rusului.

Andrei Kortunov, directorul executiv al RSMD. Sursa: russiancouncil.ru

Kortunov este bineînţeles înscris în rândurile aşa numitor liberali ruşi, însă afirmaţiile lui în calitate de politolog nu sunt în contradicţie cu politica promovată de Kremlin.

Liberalismul lui se întrevede mai mult prin faptul că spre deosebire de mulţi alţi nu se teme să afirme că puterea de la Moscova e înconjurată de oligarhi şi prin teza sa principală, că Rusia are nevoie de integrare în economia globală.

Ceea ce merită de remarcat, e că dacă analizăm elementele biografice ale lui Kortunov expuse mai sus şi declaraţiile lui, se conturează o imagine absurdă. Kortunov, cel care a fost directorul unui institut fondat de Soros, într-un interviu din 2018 îl numea pe miliardarul american principalul finanţator al opoziţiei lui Trump şi prin urmare cel care împiedică o colaborare fructuoasă între actualii preşedinţi ai Federaţiei Ruse şi ai SUA.

Tot el, cel care mulţi ani a fost în structurile de conducere a unor fonduri americane, mai nou le numeşte instrumente de influenţă (în sens negativ) ale americanilor în Rusia.

Nu putem şti cu exactitate când şi de ce şi-a schimbat Kortunov opiniile sau dacă şi-a le-a schimbat într-adevăr.

Cu toate acestea, merită scos la iveală şi un alt detaliu interesant. Kortunov figurează într-un raport confidenţial al RISS (deci care ajunge pe masa lui Putin sau a consilierilor său), elaborat în 2014, privind agenţii de influenţă străini (ONG, institute, think-thank-uri) în Rusia. Raportul a ajuns pe internet datorită scurgerii de informaţii cunoscute în spaţiul public ca Dark Side of the Kremlin.

În raport, Kortunov este portretizat ca un parvenit în MAE-ul URSS-ului, ajuns în cadrul ministerului datorită influenţei tatălui său. De asemenea, raportul notează că Andrei Kortunov a fost observat şi utilizat în activitatea contra Uniunii Sovietice încă din anii `80. Totodată, autorii atrag atenţia că Andrei Kortunov a activat în mediul academic din SUA încă din perioada sovietică, iar fiind în SUA a participat la conferinţele Cuban American National Foundation, organizaţia considerată de autorii raportului un paravan al CIA.

Mai mult, cei de la RISS amintesc şi activitatea lui Kortunov în cadrul Fondului Eurasia şi fondul lui Soros, considerat de experţii ruşi un centru de pregătire a schimbării regimurilor în statele CSI. Potrivit raportului, Kortunov s-ar fi aflat în epicentrul realizării tehnologiilor colorate (referindu-se la aşa-numitele revoluţii colorate).

Tot autorii raportului privesc cu suspiciune faptul că în timpul vizitei lui Barak Obama în Rusia (6-7 iunie 2009), fondul Noua Eurasia a organizat o conferinţă ruso-americană pe care a vizitat-o şi preşedintele de atunci al SUA. Mai mult, în cadrul unui interviu pentru presa rusă, Kortunov a afirmat că anume fondul lui a organizat vizita lui Obama la Moscova.

 Kortunov şi Obama, în cadrul vizitei preşedintelui american la Moscova, 2009. Sursa: invissin.ru

De asemenea, cei de la RISS scriu că Andrei Kortunov avea contacte cu un şir de oficialităţi americane, dar şi cu International Institute for Strategic Studies, apropiat de serviciile secrete britanice, consideră RISS.

Preşedintelui institutului, funcţie denumită oficial şef al Prezidiumului RSMD, este Igor Ivanov. În paralel, Ivanov predă la prestigioasa Universitatea de stat de relaţii internaţionale din Moscova (rus. МГИМО). Ivanon şi-a construit o carieră diplomatică încă în perioada sovietică. Începând cu 1973, Ivanov a lucrat în MAE-ul URSS-ului, iar mai apoi în ambasada URSS în Spania.

Ulterior, din 1998 până în 2004 Ivanov a fost Ministru de Externe. În 1999 a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie de stat din Rusia – erou al Federaţiei Ruse.

Igor Ivanov, preşedintele RSMD. Sursa: russiancouncil.ru

După ce şi-a depus mandatul de ministru, Ivanov a fost numit în calitate de secretar al Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, funcţia pe care a ocupat-o până în 2011, când a devenit preşedintele RSMD.

Ivanov mai este şi preşedintele Comitetului pentru strategie de dezvoltare şi investiţii al corporaţiei ruseşti Lukoil.

Adjuncţii

Ivanov are şase adjuncţi, proveniţi, în mare parte, din mediul diplomatic şi/sau servicii secrete.

Trei din ei sunt foşti ambasadori: Aleksandr Aksienionok (Alegeria, Slovacia), Aleksandr Dzasohov (Siria) şi Gleb Ivaşenţov (India, Myanmar şi Coreea de Sud).

Urmează Evgeny Buzhinsky, general-locotenent în rezervă, fost şef adjunct al Departamentului de cooperare militară internaţională a Ministerului rus de Apărare.

Un alt adjunct e Veaceslav Trubnikov, fost KBG-ist. În perioada sovietică, acesta a fost şeful rezidenturii KBG-iste din India şi Bangladesh. După destrămarea URSS-ului, Trubnikov a fost ambasador în India, director SVR (serviciul de spionaj extern al Rusiei) şi adjunctul Ministrului de Externe, responsabil pentru statele CSI.

Al şaselea adjunct al RSMD este Mihail Marghelov, vice-preşedintele corporaţiei Transneft.

Marghelov e fost profesor de limbă arabă la Academia KGB din URSS. A mai lucrat în calitate de jurnalist la agenţia de stat TASS.

După 1991, a intrat în politică devenind şeful departamentului de comunicare a lui Boris Elţîn. Apoi, a fost preşedintele Comitetului pentru Afaceri Externe al Consiliului Federaţiei Ruse. Din 2014 activează în Transnefti. Totodată, din 2002 până în 2009 a fost membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Ca o paranteză, Transneft este un monopolist în tot ce înseamnă sistemul de conducte prin care este transportat ţiţeiul din Rusia. Transneft este o societate pe acţiuni, unde 78% din acţiuni le deţine statul rus, la conducerea căreia se află General-maiorul FSB Nicolai Tokarev. În anii `80 ai secolului trecut, Tokarev şi Putin erau colegi în cadrul rezidenturei din RDG.

Apologeţii regimului din Kremlin în structurile de conducere RSMD

Toată structura institutului e plină de coloşii actualului regim din Rusia.

Astfel, din Consiliul de Administraţie fac parte Serghei Lavrov, ministru de externe; Gherman Gref, preşedintele celei mai mari bănci din Rusia – Sberbank; Serghei Prikhodko, adjunctul preşedintelui aparatului guvernului rus şi eroul unui din cele mai picante scandaluri de corupţie din ultima perioadă din Rusia; Anatoli Torkunov, rectorul Universităţii de stat de relaţii internaţionale din Moscova, amintite anterior; Andrei Fursenko, consilierul preşedintelui Putin ş.a.

Ministrul de Externe Serghei Lavrov la adunarea generală a membrilor RSMD. Sursa: russiancouncil.ru

Nici Prezidiumul institutului nu e o excepţie. Pe lângă preşedintele RSMD, din el fac parte Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus; Piotr Aven, preşedintele consiliului de administraţie al ABH Holdings S.A, un grup bancar din Luxemburg, controlat de banca rusească Alfa Bank şi care operează în ţările Europei Occidentale şi în statele CSI; Igor Morgulov, adjunctul ministrului de externe ş.a

Printre partenerii corporativi ai RSMD se numără o serie întreagă de universităţi din toată Rusia, dar şi multe corporaţii de stat precum Transneft, Lukoil, Alfa Grup, Rosseti, Severstal ş.a.

Colegiul Ştiinţific este alcătuit din şapte persoane, majoritatea academicieni de la Academiei de Ştiinţe a Rusiei. Mulţi în paralel activează în învăţământul superior din Rusia şi aproape toţi au un background de activitate în structurile de stat.

De asemenea, RSMD are peste 100 de experţi (autori), membri ai institutului. Printre ei o groază de oameni din actualul sistem de la Kremlin (miniştri, consilieri, ambasadori etc.), rectori a diferitor universităţi de stat, jurnalişti. Analizele RSMD sunt semnate inclusiv de greii Kremlinului precum Ministrul de Externe Lavrov sau portavoce lui Putin Peskov. Însă majoritatea din aceşti colaboratori au câte unul-două texte pe site-ul RSMD.

Din colecţia de experţii ai RSMD face parte şi basarabeanul Cornel Ciurea. Şcolit la Bucureşti, Ciurea, din postura de expert politolog, a promovat la Chişinău viziunile Partidului Democrat a oligarhului Plahotniuc. De asemenea, şi jurnalistul din Chişinău Ernest Vardanean are un text semnat pe site-ul RSMD.

Narativele

Studiile şi analizele RSMD abordează des „problemele nerezolvate” ale arhitecturii europene de securitate, construcţia noii structuri (ordini) mondiale multipolare şi rolul Rusiei pe arena internaţională.

În comparaţie cu RISS, care acordă cea mai mare atenţie Statelor Unite, în textele RSMD e mai des întâlnită Uniunea Europeană. Institutul monitorizează viaţa politică a UE, problemele şi provocările cu care se confruntă aceasta şi elaborează strategii prin care Rusia poate beneficia de neînţelegerile din cadrul UE.

Ambele institute însă promovează narative revizioniste, bazate pe lupta contra lumii unipolare, acordă o atenţie deosebită ţărilor din fosta URSS, relaţiei Rusiei cu China şi multe analize privind setul de acţiuni pe care trebuie să întreprindă Rusia pentru viitor, pe termen scurt şi mediu.

Experţii RISS sunt mai duri, mai izolaţionişti şi promotori ai implicărilor directe ale Rusiei în tot ceea ce ţine de interesele sale, pe când experţii RSMD sunt mai plastici în expresii, punând mai mult accent pe efortul diplomatic decât pe servicii/armată şi, precum am mai menţionat, în detrimentul izolaţionismului îndeamnă autorităţile la o (re)integrare a Rusiei în economia globală.

Cu alte cuvinte, cercetătorii institutului caută şi oferă soluţii cum să se descurce Rusia pe arena internaţională la ora actuală (asta presupune anularea sancţiunilor, restabilirea relaţiilor economice cu Occidentul, recunoaşterea Rusiei ca o super putere sau cel puţin o voce de ultimă instanţă în regiune şi neamestecarea în zonele ei de interes), asta fără ca Rusia să cedeze un milimetru din ceea ce a făcut până acum (adică, recunoaşterea Crimeii ca teritoriu rus, soluţionarea conflictului din Donbass în termenii acceptaţi de Rusia ş.a.).

RSMD vs. sancţiunile EU

Pe lângă redresarea structurii strategice a Europei, o temă masiv prezentă în materialele RSMD e anularea sancţiunile impuse de UE.

Astfel, într-un material din 2018 privind strategia de luptă a Rusiei contra sancţiunilor internaţionale, directorul RSMD Kortunov afirma că ,,la momentul actual noi (Rusia) trebuie să jucăm pe divergenţele între sancţiunile americane şi cele europene. Noi trebuie să băgăm piciorul în această uşă şi să nu permitem ca uşa să-se închidă”.

Kortunov zicea că e foarte complicat de anulat sancţiunile impuse de SUA, fără a schimba cardinal politica externă a Rusiei, fapt de neconceput la Moscova (se referă în primul rând la întoarcerea Crimeii). În schimb, Kortunov afirmă că Rusia e în stare să lupte pentru anularea sancţiunilor impuse de UE, pentru că acestea, spre deosebire de cele americane, trebuie prelungite la fiecare jumătate de an, altfel ele se auto anulează.

Colaboratorii institutului analizează întâlnirea lui Donald Trump cu Vladimir Putin, în studioul Russia Today (Rossia Segodnea) ediţia de limbă rusă, 2018. Al doilea din stânga e Andrei Kortunov, directorul RSMD. Foto: flickr.com

Kortunov consideră că sancţiunile UE pot fi anulate când for fi puse în aplicare prevederile acordului de la Minsk, în privinţa conflictului din estul Ucrainei. El îndeamnă Rusia la mai multă iniţiativă în privinţa acestui acord, însă totodată afirmă ca la moment (2018) e greu de ajuns la un numitor comun din cauza conducerii Ucraine, care nu vrea să facă anumite cedări favorabile Rusiei. El dă de înţeles că după alegerile din Ucraina (prezidenţiale, cele pe care le-a câştigat Zelenski, dar mai ales alegerile parlamentare), Rusia trebuie să reia activ munca în vederea unei înţelegeri în privinţa Donbassului. Kortunov afirmă că dacă Rusia va reuşi să obţină pacea în Donbass şi ,,să rupă Europa de SUA în vederea reluării relaţiilor economice” (adică să obţină anularea sancţiunilor), atunci şi SUA se va problematiza dacă mai merită de impus sancţiuni Rusiei.

Totodată, Kurtonov se arată convins că lumea are nevoie de Rusia, pentru că fără ,,colaborarea ruso-americană e imposibil de rezolvat multe probleme din lume” printre care şi ,,crearea noului sistem administrativ global, de care lumea are o nevoi acută”.

Aceeaşi idee de mari schimbări ce se produc în politica europeană se întrevăd des în analizele RSMD. Am analizat toate textele RSMD publicate recent, care analizează viitoarele relaţii între Moscova şi Bruxelles.

Astfel, experţii ruşi pornesc de la premisa că în cadrul UE a început o nouă epocă, care inevitabil va impune şi o nouă abordare faţă de Rusia. Potrivit RSMD, se schimbă structura politico-idiologică a Uniunii Europene, iar această schimbare a fost generată de trei factori: criza din Ucraina (2014), criza refugiaţilor (2015) şi opoziţia constantă a Moscovei în ceea ce ţine politica de vecinătate a UE în Europa de Est.

Sursa citată aduce argumente că efectele restructurării UE deja se manifestă prin schimbarea puterii la Kiev, acordul între marele capitale ale lumii în privinţa schimbării de putere în Republica Moldova şi revenirea Rusiei în Consiliul Europei. Asta, în viziunea RSMD, e un început de dezgheţ în relaţiile ruso-europene.

Astfel, experţii institutului cred că pentru viitor pe termen mediu, UE se va închide în sine însăşi, pentru a se reforma, iar prin urmare va renunţa temporar la expansiune în est, ceea ce va permite Rusiei să acţioneze mai lejer în această zonă.

RSMD se arată încrezător că decidenţii UE vor convinge Ucraina să-şi schimbe atitudinea negativă faţă de Rusia, păstrând un status quo. În acelaşi timp, UE va abandona Georgia, iar Republica Moldova va fi lăsată doar în grija României.

Institutul e de părerea că anume de asta UE, Rusia, dar şi SUA s-au înţeles recent să sprijine noul guvern antioligarhic de la Chişinău, ca să permită Republicii Moldova să-şi refacă instituţiile statului, ca să se descurce de acum încolo singuri, iar Bucureştiul va fi lăsat să se ocupe de Chişinău, pentru că „doar pentru România (din cadrul UE) contează Republica Moldova”, cred experţii RSMD.

În viziunea lor, interesele UE în est nu vor dispărea complet, însă vor fi abandonate temporar, pentru a evita confruntarea cu Rusia. Ulterior, după ce UE se va reorganiza, Bruxelles va căuta soluţii în privinţa estului, dar de data aceasta, care să satisfacă şi Moscova.

De asemenea, mai mulţi analişti RSMD vorbesc despre necesitatea Moscovei de a coopera bilateral cu statele Europei (deci, în afara cadrului EU şi/sau NATO), sub pretextul asigurării păcii mondiale.

Tot în contextul reorganizării strategice a UE, experţii ruşi consideră că Brexitul va genera contexte favorabile pentru schimbări pe plan strategic, din care poate câştiga Rusia. Odată cu plecarea Marii Britanii, experţii ruşi consideră că între britanici şi EU (adică, tandemul Franţa-Germania) vor creşte tensiuni şi se vor construi relaţii mai mult antagonice.

Tot asta va aduce la creşterea tensiunilor între NATO şi UE. La rândul său, SUA, prin NATO, va pune mai mare accent pe statele est europene, adică România şi Polonia. Ruşii consideră că polonezii vor fi dominanţi în acest duet, încercând să ocupe locul Marii Britanii pe scena politică din UE, însă nu le oferă polonezilor mari şanse.

În acest context, notează RSMD, se vor crea premise pentru normalizarea relaţiilor între Rusia şi Europa Occidentală, în special a relaţiilor bilaterale între Moscova şi Berlin.

Experţii ruşi subliniază că e greu de prezis cum se vor configura relaţiile între statele menţionate, însă din punctul lor de vedere, în orice caz, factorul major de stabilitate în Europa vor fi relaţiile franco-germane şi germano-ruse. Partea opusă a acestei monede, conchid experţii ruşi, va fi ,,o mare libertate pentru fantezii/halucinaţii geopolitice şi istorice pentru toţi ceilalţi jucători”.

*Liberali vs Siloviki

În traducerea liberă, siloviki ar însemna oamenii forţei. Cu alte cuvinte, siloviki sunt reprezentanţii structurilor de forţă (servicii secrete, armata, poliţia etc.), care militează pentru o politică mai dură, mai autoritară, mai izolaţionistă şi mai militarizată. Ei reprezintă segmentul dominant al paradigmei politice ruseşti.

Pe cealaltă parte se află aşa-numiţi liberalii (bineînţeles în interpretarea rusească, care nu au nimic în comun cu idea liberală occidentală), care sunt adepţii unei relaxări ai regimului.

Prin urmare, toată paradigma politicii ruseşti se bazează pe o rivalitate orchestrată între cele două forţe, în care liberalii joacă rolul de sperietoare (sunt făcuţi vinovaţi pentru destrămarea URSS-ului, debandada din anii 90, eşecurile pe plan internaţional etc.), care permite silovicilor, adică celor care deţin puterea reală, să strângă cureaua regimului ori de câte ori doresc şi să adopte politici antipopulare (spre exemplu noua lege a pensiilor).

Acum, trebuie să mai reţinem că aşa-numiţii liberali ruşi (cei mai cunoscuţi fiind Vladimir Jirinovski, liderul Partidului Liberal Democrat din Rusia şi Dmitri Medvedev, premierul) sunt de fapt parte din verticala puterii de la Kremlin, iar rivalitatea celor două tabere e o piesă de teatru veche cât Rusia, jucată pentru mujicii de rând, a căror singura sursă de informare sunt televiziunile federale ruseşti.

Pentru sceptici, putem menţiona doar că opoziţia reală de la Moscova (Nemţov, Navalnîi) nu sunt consideraţi liberali, ci agenţi străini. Totodată, cea mai mare instituţie de presă de opoziţie din Rusia, Evo Moskvî, este deţinută de Gazprom, companie de stat.

(va urma)

*Iurie Rotaru este student la Master şi membru al programului de Internship LARICS 2019.