Italienii şi spaniolii înclină către dreapta

După ce Germania şi Franţa au ales guverne conservatoare, Italia şi Spania semnalează şi ele o tendinţă similară în alegerile locale Alegerile generale desfăşurate în weekend

După ce Germania şi Franţa au ales guverne conservatoare, Italia şi Spania semnalează şi ele o tendinţă similară în alegerile locale

Alegerile generale desfăşurate în weekend atât în Spania, cât şi în Italia, au fost câştigate, chiar dacă la o diferenţă mică, de partidele de dreapta. În ambele ţări, scrutinul este văzut ca un test ce indică o posibilă ascensiune a conservatorilor în alegerile generale din 2008, respectiv 2011. Ambele scrutine au fost primele teste la nivel naţional ce au indicat pierderea în popularitate a guvernelor de centru stânga ale lui Romano Prodi şi Jose Luis Rodriguez Zapatero.

În Italia, potrivit rezultatelor parţiale, opoziţia de centru dreapta a câştigat teren, dar premierul Romano Prodi a evitat o înfrângere covârşitoare. Zece milioane de oameni au participat la scrutinul de duminică şi luni, iar sondajele arată că şase din zece italieni nu sunt mulţumiţi de Guvernul Prodi, care, în plus, are o majoritate fragilă în parlament.

Opoziţia conduce în patru din şapte provincii, întă-rindu-şi influenţa în nordul mai dezvoltat al ţării, unde a obţinut mai mult de 60% din voturi în multe municipalităţi. Conservatorii au preluat controlul în Verona, unde socialiştii erau majoritari, şi în Reggio Calabria. Liderul de centru-dreapta Silvio Berlusconi a spus că victoria a fost "răsunătoare", însă mulţi dintre observatorii politici afirmă că fostul premier nu a reuşit lovitura decisivă la care sperase. Coaliţia lui Prodi a păstrat controlul în Genova şi a reuşit o victorie în L'Aquila şi în oraşul sicilian Agrigento, controlate înainte de conservatori. Berlusconi, care a pierdut anul trecut la mică diferenţă în faţa lui Prodi, a ridicat miza înainte de votare spunând că guvernul va trebui să îşi dea demisia în cazul în care stânga va fi înfrântă.

Optimism moderat al conservatorilor spanioli, pentru 2008

După numărarea a 100% din voturi, Partidul Popular conservator (PP), condus de Mariano Rajoy, a avut 35,6% din voturi, comparativ cu 34,9% câştigate de Partidul Socialist al premierului Zapatero. Diferenţa este mică, de numai 155.991 de voturi, din peste 22 milioane de voturi exprimate. Conservatorii au câştigat controlul în mai multe capitale ale provinciilor şi controlează mai multe legislaturi regionale decât socialiştii, care au câştigat însă cu 679 de locuri, mai multe decât PP în consiliile locale. Rezultatul strâns a făcut ca ambele părţi să se declare câştigătoare. Totuşi, Partidul Popular are motive să fie mai optimist în privinţa semnalului pe care acest scrutin îl dă în perspectiva alegerilor generale din 2008. Din 1983, în Spania, partidul care a obţinut cele mai multe voturi la alegerile municipale a câştigat întotdeauna alegerile generale care au urmat. Totuşi, ziarele "El Pais" şi "El Mundo", ultimul de orientare conservatoare, au avertizat că votul strâns ar trebui să tempereze optimismul conservatorilor. Alegerile au părut mai mult naţionale decât locale, atât Rajoy, cât şi Zapatero jucând rolurile principale în campania electorală. Pentru Rajoy, al cărui partid a suferit o înfrângere acum patru ani, era de importanţă vitală să întrerupă tendinţa de pierdere în popularitate, deschizând drumul către o recăpătare a puterii la alegerile generale din martie 2008.

În 2004, deşi şansele PP erau mari, socialiştii lui Zapatero au câştigat deoarece opinia publică a pus cele 191 de victime ale atacurilor de la Madrid pe seama alianţei dintre PP şi SUA în Irak şi a acuzat PP de lipsă de onestitate, pentru faptul că, iniţial, guvernul a susţinut că atacurile fuseseră organizate de ETA, şi nu de islamişti.

Dreapta europeană "nu este maturizată politic"

Potrivit săptămânalului conservator american "Human Events", dreapta politică în Europa continentală nu este aceeaşi cu dreapta anglo-saxonă, fiind departe de a fi matură politic şi orientată către piaţă. "Politicienii care încearcă să paveze drumul prentru schimbare se ciocnesc cu acea parte a societăţii care nu doreşte să-şi sacrifice privilegiile şi interesele, dar şi cu sindicatele puternice care influenţează decizia guvernelor", scrie comentatoarea Stephanie Lapenna, care consideră că speranţele legate de lideri precum Sarkozy sau Merkel sunt "exagerate". "Mentalitatea oamenilor reprezintă cel mai mare obstacol către o reformă radicală. O parte semnificativă a populaţiei îi vede pe bogaţi (antreprenori) ca exploatatori şi pe săraci ca victime care trebuie protejate de stat". "Berlusconi, de exemplu, a creat speranţe în campania electorală din 2001 când a afirmat că va moderniza ţara şi va face o revoluţie în stil Thatcher, dar nu şi-a putut ţine promisiunile din cauza presiunilor politice şi sindicale. Europa continentală suferă de un declin lent dar inexorabil, greu de oprit, cel puţin pe termen scurt", afirmă publicaţia.