Israelul îşi apropie India

Prin cooperare militară, Israelul vrea să câştige India ca al doilea partener strategic după SUA. New Delhi are însă planuri mari şi în capitalele arabe, şi la Teheran Recentul acord

Prin cooperare militară, Israelul vrea să câştige India ca al doilea partener strategic după SUA. New Delhi are însă planuri mari şi în capitalele arabe, şi la Teheran

Recentul acord pentru dezvoltarea în comun a unor rachete antibalistice arată că relaţiile militare israelo-indiene au intrat într-o nouă fază de apropiere. Armata indiană trece de la tradiţionalii furnizori ruşi spre cei israelieni şi americani - în această ordine.

Creşterea economică de 7‑8% din ultimul deceniu şi din următorul fac din India un tot mai însetat cumpărător de energie, dar şi de armament modern. Din anii `90, New Delhi s-a desprins de Moscova pentru relaţii tot mai cordial-strategice cu Washingtonul - care ţinteşte inclusiv bugetul militar indian.

Din concurenţa producătorilor americani şi europeni, deocamdată, au câştigat israelienii. Anul trecut, Israelul a furnizat Indiei echipament militar în valoare de 1,6 miliarde de dolari - ca al doilea furnizor, după cel rus.

Competiţie israelo-americană

În următorii cinci ani, New Delhi are planificate importuri de hardware şi software militare de circa 30 miliarde de dolari. Ministerul indian al Apărării studiază acum ofertele US Bell şi Eurocopter pentru 200 elicoptere uşoare, estimate la 600 milioane de dolari - în mai, oficiali ai SUA şi Bell i-au exprimat ambasadorului indian la Washington rezervele faţă de Eurocopter... Presiunile SUA par să-i fi asigurat lui Lockheed Martin 10 miliarde de dolari pentru un set de avioane de luptă multirol F-35JSF - concurenţi fiind Boeing, Dassault Aviation, Eurofighter, Gripen-SAAB şi MiG Corp. În prezent, India nu are niciun avion de luptă american, doar Suhoi-30 MK, Jaguar şi MiG-uri - care au acum încorporată avionică israeliană.

În perioada 2002-2007, plăţile statului indian către statul israelian pentru achiziţii militare ajung la 5 miliarde de dolari. India urmează să cumpere din Israel 18 sisteme de rachete de joasă acţiune cu reacţie rapidă Spyder, pentru 200 milioane de dolari. Iar asta după achiziţia radarelor de avertizare timpurie "Green Pine", care pot detecta şi urmări rachete aflate la 500 km.

La fel de nou-veniţi, israelienii şi americanii nu păreau să-şi facă concurenţă pe piaţa indiană. SUA vând avioane şi vase de război, Israelul completa cu auxiliare, gen echipamente de război electronic sau radare avansate.

SUA chiar au permis Israelului să încaseze un miliard de dolari din India pentru radare aeriene de prevenire timpurie Phalcon pe care s-au opus să le furnizeze şi Chinei. Mai departe însă, proiecte comune indo-israeliene urmăresc chiar să depăşească oferta americană.

Sinergii indo-israeliene

După perioada de achiziţii, cooperarea indo-israeliană în materie de armament a intrat în faza proiectării şi producerii în comun de noi sisteme militare.

Comisia pentru securitate a guvernului indian, prezidată de premierul Manmohan Singh, a aprobat luna trecută crearea unei joint-venture între indiana Defence Research and Development Organization şi Israel Aerospace Industries pentru construirea în comun a unui sistem de rachete sol-aer cu rază medie, capabile să detecteze şi să distrugă avioane ostile, rachete inamice sau drone de spionaj aflate la o distanţă de 70 km.

Estimate la 2,5 miliarde de dolari, cele nouă sisteme antiaeriene cu câte două unităţi antibalistice, dotate fiecare cu câte trei lansatoare de până la opt rachete, urmează să înlocuiască depăşitele unităţi antiaeriene Pechora, OSA-AK şi rachetele antibalistice Igla, toate de producţie rusească.

Noul proiect este o prelungire a colaborării indo-israeliene lansate în 2006, la un cost de 480 milioane de dolari, pentru construirea rachetei antibalistice supersonice Barak-NG, destinată marinei indiene. Se apreciază deja că, peste 4-5 ani, Barak-NG va fi mai performantă decât actualul sistem balistic antiaerian Patriot Advanced Capability, pe care SUA îl promovează fervent în India de câţiva ani.

Singura umbră asupra colaborării militare indo-israeliană este procesul intentat anul trecut fostului ministru al apărării George Fernandes, acuzat de mită în legătură cu achiziţia unor sisteme Barak-1 pentru marina indiană.

Rolul Iranului

Pe fondul ameninţărilor cu un atac al SUA ori al unor noi sancţiuni din pricina programului nuclear, Iranul, al doilea producător al OPEC, îşi creşte exporturile de petrol în Asia. Compania Naţională de Petrol a Iranului tocmai a semnat un acord cu Bharat Petroleum Corporation Limited, pentru înlocuirea unei părţi a importurilor din Yemen.

Pentru India, mai importantă este conducta de 3.000 km, care urmează să aducă gaze iraniene via Pakistan. Reluate în februarie 2004, negocierile pentru "Conducta Păcii" înaintează, dar greu, din cauza disensiunilor indo-pakistaneze, preţului iranian, tarifelor şi securităţii transportului pe teritoriul pakistanez - plus opoziţiei americane şi israeliene. În timp ce India şi Pakistanul ar primi 30 milioane de metri cubi pe zi, în prima fază a proiectului, Iranul vrea să câştige astfel sprijinul celor doi aliaţi ai SUA.

Soluţii japoneze pentru palestinienii din Cisiordania

Plecată tot după energie, diplomaţia niponă, lipsită de susţinere militară, încearcă să facă altfel de propuneri furnizorilor din Orientul Mijlociu: cooperarea internaţională pentru prosperitatea regională.

La mijlocul lunii august, ministrul nipon de externe, Taro Aso, a reluat, de la faţa locului, ajutoarele japoneze pentru palestinieni, întrerupte după victoria în alegeri a Hamas, şi a lansat un proiect de cooperare economică pentru pacea regiunii.

La Ierusalim şi Ramallah, ministrul Taro Aso a promis să-l "sprijine activ" pe preşedintele palestinian moderat Mahmmud Abbas, dar a cerut Israelului să ridice blocadele rutiere din Cisiordania ocupată şi să demoleze aşezările ilegale - premierul israelian, Ehud Olmert, a răspuns că aşa va face.

Mai concret, cea de-a doua economie a lumii a propus promovarea păcii israelo-palestiniene prin finanţarea parţială a unui "Coridor al Păcii şi Prosperităţii" pe Valea Iordanului. Prin intermediul căruia expertiza israeliană să fie folosită pentru procesarea produselor agricole palestiniene, iordanienii urmând să se ocupe de marketarea lor în restul lumii arabe.

Proiectul nipon prevede câteva fabrici de conserve în oraşul palestinian Jericho, un nou pod peste Râul Iordan şi un aeroport pentru bunurile palestiniene de partea iordaniană - rămâne disputată suveranitatea, israeliană sau palestiniană, asupra podului...

Diplomaţii energice

Turneul diplomatic nipon în Israel şi Cisiordania se înscrie în noua strategie a Japoniei pentru Orientul Mijlociu inaugurată de premierul Shinzo Abe. Dependenţa economiei japoneze de hidrocarburile arabe şi persane este agravată de instabilitatea relaţiilor cu sursele: arabii nu văd bine participarea Japoniei la coaliţia SUA din Irak, iar Tokyo este nevoit să urmeze politica Washingtonului faţă de Teheran.

La care se adaugă creşterea fluxurilor regionale spre şi dinspre noii mari consumatori cu foarte vechi relaţii comercial-culturale în Golful Persic.

Comerţul dintre China şi Orientul Mijlociu datează din vremea "Drumului Mătăsii" - acum este vorba despre capitalul şi muncitorii chinezi din industriile de petrol şi gaze arabe şi de preferinţa regimurilor autocratice locale pentru un Beijing care nu le vorbeşte despre democraţie.

Cu un Taj Mahal dedicat unei domniţe persane, şi India îşi regăseşte locul în Orientul Mijlociu, în locul altor state est-asiatice.

De aceea, Japonia caută acum să ofere Orientului Mijlociu o implicare dincolo de energie - eventual furnizarea unor tehnologii şi capitaluri de care Orientul Mijlociu are mare nevoie, dar pe care China şi India nu le pot oferi încă.

Republica odioasă

Nu e uşor nici asta. Tokyo abia a decis să lanseze un acord de liber schimb cu cei şase exportatori de petrol din Consiliul de Cooperare al Golfului; China şi India au început asemenea negocieri mult mai devreme. Tokyo a plusat oferind regelui saudit posibilitatea de a folosi capacităţile de stocare din Okinawa pentru a exporta în alte ţări asiatice.

Până când Tokyo să găsească noi modalităţi de securizare a alimentării din Golful Persic, Iranul deja a înlocuit Japonia cu China drept cea mai mare destinaţie de export a hidrocarburilor. Niciun premier nipon nu a vizitat Teheranul de la instituirea Republicii Islamice, în 1979.

Preşedintele Khatami a mers însă la Tokyo în anul 2000 şi chiar a oferit Japoniei şansa de a dezvolta zăcământul de la Azadegan, unul dintre cele mai mari încă neexploatate. Contractul de două miliarde de dolari esenţial pentru securitatea energetică a Japoniei este blocat de... aliatul american. Care doreşte ca Japonia să-şi asume o mai mare parte din poverile economice şi de securitate pe care SUA le au în Orientul Mijlociu.

Manevre indiene în Golful Persic

Dacă Israelul urmăreşte realizarea unui parteneriat strategic cu o Indie tot mai importantă pe plan internaţional, manevrele marinei indiene din Golful Persic arată că New Delhi ţinteşte un rol propriu în această zonă. New Delhi s-a oferit să medieze între Occident/ Israel şi Iran şi a sugerat chiar o participare la stabilizarea Irakului.

Industriile de armament indiană şi israeliană au şi alte planuri în afara construirii în comun a unităţilor antibalistice Barak-NG: avioane uşoare de luptă, tancuri, drone şi altele. Dincolo de acestea, India solicită Israelului şi sprijin în operaţiunile antitero.

Recent, o delegaţie israeliană a fost dusă prin turmentata regiune Jammu Kashmir pentru formularea de strategii împotriva infiltrărilor militanţilor pakistanezi peste frontiera indiană. De altfel, armata indiană supraveghează această graniţă cu numeroase dispozitive israeliene. Invers, India va lansa curând primul satelit al Israelului - despre care se crede că ar fi de spionaj.

Opoziţie antiisraeliană

Deşi New Delhi a recunoscut statul israelian încă din 1950, relaţiile diplomatice cu Ierusalimul au fost stabilite abia în 1992. În 1998, Israelul nu a condamnat testele nucleare ale Indiei, ci i-a furnizat echipamente militare, superioare celor ruseşti - eventual tehnologii americane, în timp ce SUA îi impusese sancţiuni.

Chiar şi aşa, buna cooperare indo-israeliană este împietată de opoziţia comuniştilor, al căror sprijin parlamentar este esenţial pentru premierul Manmohan Singh. Stânga indiană crede că "legăturile strategice cu Israelul trădează cauza palestinienilor" şi identifică o aceeaşi "agendă antimusulmană a statului israelian şi a opoziţiei naţionaliste hinduse". Guvernul răspunde că relaţia nu este ideologică, ci pur pragmatică.

Nouă politică arabă

Pe plan extern, actuala cooperare militară pe faţă cu Israelul indică încrederea crescândă a Indiei în statutul său internaţional - deci şi nevoia arabilor de a nu-i pierde complet pe indieni în favoarea israelienilor.
În ultimul deceniu, o dată cu turnura de la fosta URSS spre SUA, India şi-a schimbat şi priorităţile strategice şi Orientul Mijlociu.

Începând cu decolonizarea afro-asiatică, pe toată durata Războiului Rece, India a luat partea lumii arabe - fără ochi pentru Israel, Iran sau chiar Arabia Saudită. A contat şi puternica comunitate musulmană indiană, dar şi intenţia ca statele arabe să ajute India în turbulenta relaţie cu Pakistanul.

Ceea ce nu s-a întâmplat. Prin intermediul Organizaţiei Conferinţei Islamice, arabii au susţinut mai mult Islamabadul şi mişcarea jihadistă din Kashmir.

Noua politică externă a Indiei este ghidată acum de nevoia tot mai mare de energie. Circa 65% din consumul indian de hidrocarburi este asigurat de rezervele din Orientul Mijlociu. Cererea indiană şi resursele iraniene fac din cele două ţări parteneri... naturali.

Cu un Iran tot mai ameninţat cu soarta Irakului, India caută să‑şi extindă influenţa mai departe, în Peninsula Arabică. Riadul este deja cel mai mare furnizor de petrol al Indiei, care a devenit a patra destinaţie de export a Arabiei Saudite. Desigur, aici India intră în competiţie directă cu China, ambele nou-venite în regiune.

În acest sens, marina indiană a executat, la mijlocul lui august, o serie de exerciţii în Golful Persic împreună cu nave din Kuwait, Oman, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Djibouti. Turul Golfului a dat navelor indiene ocazia de a saluta şi navele altor puteri aflate în regiune - SUA, Marea Britanie şi Franţa.

Prietenie militară indo-americană

Recentul acord nuclear care face încă valuri atât la Washington, cât şi la New Delhi nu este decât punctul culminant al noilor relaţii de parteneriat strategic dintre SUA şi India; sau invers. Departe de suspiciunile din timpul Războiului Rece, SUA şi India au semnat în 2005 un acord de parteneriat în domeniul apărării, care include şi achiziţii de armament.

Ca urmare, portavionul USS Trenton a devenit recent INS Jalashwa. În mai, SUA reuşeau prima mare intrare pe piaţa de arme a Indiei, cu aparate de transport Hercules în valoare de peste un miliard dolari. Luna aceasta, portavionul nuclear USS Nimitz a poposit în portul indian Chennai - care n-a văzut un vapor mai mare.