Badreddine, în vârstă de 55 de ani, reprezintă cea mai mare pierdere pe care Hezbollah a înregistrat-o de la asasinarea lui Imad Mugniyah în 2003. Geniul acestuia a reuşit să consolideze capacitatea operativă a Hezbollah de a interveni militar şi în statele vecine, aşa cum este cazul Siriei, acolo unde gruparea şiită este prezentă încă de la începutul conflictului din 2011, Badreddine fiind de altfel o figură cunoscută şi pe plan internaţional. Condamnat la moarte în Kuweit, ţară în care a orchestrat atentate teroriste împotriva ambasedelor Franţei şi Statelor Unite, Badreddine este totodată unul dintre cei cinci membri Hezbollah ce au fost acuzaţi de către Tribunalul Special al ONU că l-au asasinat în 2005 pe  liderul comunităţii sunnite din Liban, Rafik al-Hariri.

Conform postului Al Manar, apropiat Hezbollah, comandantul militar al grupării din Siria ar fi declarat, cu doar câteva zile înainte de a fi ucis, că se va întoarce fie ca martir, fie ca învingător în Liban. În contextul dat, prima întrebare care se ridică este dată de modul în care capacitatea operaţională a grupării şiite va fi afectată în Siria, cu atât mai mult cu cât unele informaţii vehiculate în presa internaţională susţin că există în prezent mai multe tensiuni în cadrul Hezbollah.

Nu în cele din urmă, asasinarea lui Badreddine lasă loc de interpretări, în special ca urmare a faptului că publicaţia Al-Mayadeen a postat, imediat după ce informaţia a devenit publică, un articol în care acuza Israelul pentru uciderea liderului Hezbollah, ceea ce nu ar reprezenta o noutate, asta atât ca urmare a faptului că Israelul reprezintă un punct central al acuzelor Hezbollah, cât şi ca urmare a pierderilor pe care gruparea şiită le-a suferit în lupta cu statul evreu, printre acestea numărându-se alţi lideri de top precum şeicii Abbas Musawi şi Ragheb Harb.

Cu toate acestea, Al-Mayadeen, de alfel apropiată Hezbollah, a retras articolul din mediul online, pentru ca în cele din urmă, Hezbollah să catalogheze grupările takfiri, adică grupările extremiste salafiste precum Daesh, drept răspunzătoare pentru moartea lui Badreddine.

O analiză mai aprofundată ne-ar putea duce către scenariul în care informaţia nu a fost neapărat una eronată, fiind posibil vorba de o strategie prin intermediul căreia Hezbollah să încerce să nu deschidă un nou front. O blamare a Israelului ar forţa gruparea şiită la o reacţie fermă, nu numai la nivel declarativ, cât şi de ordin militar, ceea ce ar putea să complice poziţia Hezbollahului, care nu ar putea face faţă cu succes luptând pe câmpul sirian concomitent cu derularea unui nou conflict cu statul Israel.

Oficialul Hezbollah, Hussein Haj Hassan, a afirmat totuşi, într-o declaraţie pentru Al Manar, că Badreddine lupta împotriva unei coaliţii a grupărilor takfiri sprijinite de SUA şi Israel. Casa Albă a reacţionat imediat la auzul morţii lui Badreddine, susţinând că forţele militare americane nu au atacat zona în care acesta a fost ucis, în timp ce, Israelul nu a oferit nicio declaraţie oficială până în acest moment.

Indiferent de scenariile discutate, Badreddine s-a întors ca un martir în cadrul comunităţii pe care a reprezentat-o, fiind înmormântat cu onorurile cuvenite în sudul Libanului. Hezbollah însă se va lovi de noi provocări, implicit în interiorul lumii arabe, acolo unde popularitatea sa a scăzut ca urmare a sprijinului oferit regimului Assad, motiv pentru care, la începutul lunii martie, Liga Statelor Arabe a catalogat Hezbollah drept grupare teroristă.