Haitienii, dominaţi de tradiţiile voodoo

Ei combină credinţa în Dumnezeu cu ritualuri strămoşeşti Într-o ţară în care 96% din populaţie este creştină, e greu de crezut că în aproape toate casele se practică ritualuri

Ei combină credinţa în Dumnezeu cu ritualuri strămoşeşti

Într-o ţară în care 96% din populaţie este creştină, e greu de crezut că în aproape toate casele se practică ritualuri magice voodoo. Şi totuşi, aproape întreaga viaţă a locuitorilor haitieni se învârteşte în jurul ideii de putere personală, considerată a fi semnul graţiei divine mai presus de orice altceva. Un om iubit de zei nu poate fi decât frumos, bogat şi puternic, se spune în Haiti. Cu cât e mai neînfricat şi se impune mai uşor în faţa oricui, cu atât se bucură mai mult de favorurile divinităţii.

Orice festival haitian aduce în prim-plan dansuri uluitoare, şerpi boa, rugăciuni pentru morţi şi costume macabre, care par de groază pentru orice european. Nimic mai normal, din punctul de vedere al locuitorilor de aici, care îşi pun mereu la încercare puterea pe care au dobândit-o, vrând în acest fel să măsoare cât de mult s-au apropiat de Dumnezeu. Practicile lor, demne de a fi considerate erezii pe alte meleaguri, sunt tolerate pe plan local, pe motiv că interzicerea bruscă a tradiţiei voodoo ar contrazice un întreg mod de gândire şi ar îndepărta oamenii de biserică.

Vegetarieni, dar puternici

Când catolicii au început să-i creştineze pe indigenii din Haiti, misionarii europeni au încercat să-i convingă în primul rând să nu mai bea sânge, să mănânce cât mai puţină carne şi să renunţe la sacrificiile rituale ale păsărilor. Pentru creştinii veniţi din Europa, magia cu găini tăiate şi şerpi încolăciţi în jurul gâtului erau semne diavoleşti. Atraşi spre biserică au fost, desigur, tocmai cei care nu îndrăzneau să fie atât de cruzi şi, prin urmare, erau dispreţuiţi de practicanţii voodoo.

Şi vrăji, şi botez

Din fericire, cum un veritabil magician trebuia să fie mai presus de toţi ceilalţi oameni, trecerea "slabilor" la creştinism s-a făcut rapid, în proporţii masive. Dar fascinaţia pentru putere a rămas. Haitienii au renunţat uşor la carne, dar nu renunţă la ideea de a fi puternici. Astăzi, familiile încearcă mai întâi puterea copilului expunându-l în faţa unui vrăjitor cu un şarpe uriaş atârnat de gât, îl protejează cu vrăji făcute de un magician local şi apoi, ca şi când nimic nu s-ar fi schimbat, îl botează şi în biserică, să fie siguri că micuţul îşi începe viaţa sub auspicii favorabile. Când se însoară, tânărul merge la biserică, dar şi la un vrăjitor, care îl unge cu sânge de cocoş prin zonele intime, pentru ca să se dovedească mereu în stare să-şi domine soţia. Chiar şi ritualul înmormântării este dublu, pentru că, după slujba creştină, de iertare a păcatelor, urmează un şir nesfârşit de rugăciuni voodoo, menite să-i asigure celui plecat puterea de a înfrunta lumea spiritelor. Confruntaţi cu credinţa creştină, care spune că Dumnezeu este infinit bun şi toţi oamenii buni sunt mai aproape de El decât ceilalţi, haitienii aduc un amendament: bun, dar neapărat puternic. Ei se bazează pe scripturi atunci când spun că Dumnezeu e atotputernic şi le reproşează europenilor că au scăpat din vedere acest amănunt: cine vrea să semene cu Dumnezeu trebuie să fie, în primul rând, puternic. Apoi, desigur, ar fi preferabil să fie bun.