Ghid român prin Africa de Sud - seria FP la CM

Cupa Mondială la fotbal aduce în prim-planul internaţional un stat african în curs de a deveni o veritabilă putere sudică. Un “aventurier” român, care a creat un institut biotehnologic sud-african, îşi descrie pământul de adopţie: o ţară unică, cu o economie promiţătoare, al cărei potenţial de colaborare cu România este slab exploatat.

FP România: Africa de Sud nu este nici acum o destinaţie de emigrare prea obişnuită pentru români. Era în 1990?

Ion Moroianu: Oportunitatea de a pleca în 1991 s-a datorat posibilităţii de a zbura direct la Johannesburg din Bucureşti (singura cursă până acum), dar în mintea mea “organizasem” deja exitul din societatea românească. Am fost foarte conştient că România se îndreaptă către un dezastru social şi economic încă din ianuarie 1990, când am realizat că Iliescu & co reprezintă reţeta distructivă a viitorului imediat al României.

Când aţi plecat făceaţi deja afaceri?

În România am început cu ceea ce s-a numit mai târziu consultanţă şi intermediere de afaceri. Nu am fost educat pentru aşa ceva dar a fost ceea ce am putut face mai bine. În general învăţ repede şi nu prea fac compromisuri. Câţiva ani am făcut lucruri ordinare şi aici pentru a supravieţui. Când am descoperit noile oportunităţi oferite de plantele invazive în economia sud-africană, am început să construiesc afacerea actuală.

Ce a motivat alegerea Africii de Sud ca destinaţie pentru carieră şi viaţă. Şi cât de tare v-au izbit diferenţele de fus cultural?

După România, Africa de Sud este cea mai frumoasă ţară din lume pentru mine. 40 de ani în România nu pot fi uitaţi şi aproape 20 de ani trăiţi aici îşi spun cuvântul. A fost o întâmplare şi nu o alegere. Acum mă felicit singur că am rămas în această ţară.

Sincer, aş vrea ca România să fie la nivelul Africii de Sud. Asta nu înseamnă că aici nu sunt probleme, dar ele sunt rezolvate cu totul altfel decât în România. Câteva exemple mă pot face mai bine înţeles.

În România, fiica mea era considerată de profesori că “nu are creier” pentru matematică. Motivaţia reală era ca eu nu am plătit vreodată meditaţii şi nu am făcut niciodată cadouri profesorilor, cu excepţia florilor la diferite ocazii oficiale. Am avut încredere în faptul că fiica mea şi-a făcut singură şi în fiecare zi temele şi eu nu am vrut să distrug personalitatea copilului meu cu propriii mei bani. Încrederea mea a fost rasplatită, fiica mea şi-a luat PhD-ul în matematică la 27 de ani la o renumită universitate sud-africană, fără nici o meditaţie, şi lucrează acum ca Senior Research Analyst la o reputată universitate din America de Nord.

Când am început să mă ocup de plantele invazive nu aveam nici cunoştinţele necesare, nici vreo experienţă în acest domeniu şi multe organizaţii oficiale (universităţi, institute de cercetare, fundaţii de finanţare a cercetării şi inovarii) mi-au dat în scris că este un proiect prea ambiţios, care nu poate fi realizat, deci nici finanţat. Cum eu nu accept că ceva nu se poate, odată ce am analizat şi am realizat că este posibil, am căutat şi am reuşit să găsesc organizaţia necesară care a gândit în afara birocraţiei oficiale şi mi-a dat sprijinul financiar pe care eu l-am dublat printr-o bună forganizare, invenţii, noi procese de producţie şi noi produse care au fost înregistrate legal (27 complementary medicines şi 3 fertilizatori). Este foarte greu de crezut că în România aş fi găsit aceeaşi înţelegere. Am un prieten în Bucureşti care a făcut o invenţie extraordinară şi care nu poate găsi banii necesari să o finalizeze şi să o pună pe piaţă, deşi toţi guvernanţii au cunoştinţă de ea şi de valoarea ei.

În rest, sunt diferenţe culturale care rămân diferenţe, dar eu respect cultura locală şi ei respectă cultura mea. Mă îndoiesc ca aşa ceva este un lucru normal în România.

Cum sunt primiţi expatriaţii albi de către comunităţile albe din zonă? Sunt trataţi altfel decât albii locului de către majoritatea de culoare?

Afrikanerii sau burii (boers) - majoritatea populaţiei albe locale - îi urăsc pe englezi (colonialism, războiul anglo-bur), apoi pe comunişti (cei din ţările est-europene) şi în final pe negri. Au făcut prostia politică să legalizeze încă din 1948 segregaţia rasială care nici măcar nu este invenţia lor. După 1994 aceste caracteristici şi-au diminuat graniţele contondente, dar ele încă mai persistă.

Eu lucrez numai cu studenţi şi le mai aplic din când în când unele dintre metodele mele “comuniste”. Dacă profesorii afrikaneri ar face-o, ar fi imediat reclamaţi ca rasişti. Eu sunt “altceva”, eu nu sunt rasist în mintea lor.

Rasismul persistă în orice loc de pe planeta fiindcă este o expresie a fricii de necunoscut. Atâta vreme cât eu nu cunosc în intimitate viaţa ţiganilor voi avea întotdeauna tendinţe de a-i marginaliza, fiindcă eu fac parte din majoritatea română, în a cărei cultura am fost crescut şi educat. Izolarea culturală este factorul care propagă rasismul.

La ce ar trebui să se aştepte însă occidentalii care vor veni în Africa de Sud cu prilejul Cupei Mondiale? Cât de periculoasă este o călătorie în această ţară?

Sud-africanii, în general, şi guvernanţii lor - cu excepţia lui Mandela -, în special, nu sunt cunoscuţi ca buni în “self marketing” şi aşteaptă să fie apreciaţi de alţii. Modestia, când este prea multă are aceleaşi rezultate negative ca şi lipsa de modestie.

Vizitatorii vor avea ocazia să vadă cea mai frumoasă ţară din lume (după România), să întâlnească cel mai ospitalier popor din lume (după români) şi să deguste cele mai bune mâncăruri şi vinuri din lume (desigur, după cele româneşti). Vor fi cazaţi excelent (mai bine decât în România) şi vor vedea lucruri despre care unii europeni nu cred ca pot exista în Africa. În general, vor avea ocazia să vadă ceva unic.

O călătorie în Africa de Sud nu este mai periculoasă decât una făcută în Bucureşti, de la Athenee Palace până în Ferentari. Recomandarea pentru viitorii turişti este să aibă un ghid bun. Acest lucru este valabil şi pentru vizita în Bucureşti sau în România, în general.

Să revenim la afaceri. Cum aţi reuşit să vă faceţi nu o firma oarecare, ci un institut de cercetare? De fapt, ce înseamnă 'a adauga valoare plantelor invazive'?

După zece ani de activitate am scris o carte: From Ravage to Resource: Adding Value in the Control of Invasive Plants. A fost publicata in USA si se vinde prin Amazon.com . Reprezintă o sinteză a zece ani de muncă. Totul a început printr-un “vis” avut în plină zi, sub un syringa tree, undeva in Kgalagadi Desert în Western Botswana. La adresa syringabio.com se pot afla mai multe informaţii. Probabil din octombrie în website va fi ataşată şi o teză de doctorat pe această temă.

Sunt independent şi, în general, fac lucruri pe care cei din jur nu le fac. Chiar şi lucrurile comune le fac cumva diferit. Nu mi-a fost uşor în timpul regimului comunist, nefiind membru PCR şi lucrând într-o instituţie militară, să fac lucruri “după capul meu”, aşa cum mă categoriseau cei care veneau să cerceteze reclamaţiile acelora cărora nu prea le plăcea să muncească şi mă reclamau sistematic. La plecare, de fiecare dată, comisiile îmi dadeau un calificativ pozitiv, datorită rezultatelor obţinute şi ”uitau” să menţioneze în concluzii metodele mele mai puţin ortodoxe. Pâna şi regimul comunist era sătul de oratori propagandistici şi avea nevoie de rezultate. Prin asta mă remarc, fac lucrurile de la A la Z sau nu le încep. Şi mai am un mare defect: sunt alergic la prostie.

Am facut un institut de cercetare pentru a adăuga valoare plantelor invazive deoarece nu există aşa ceva în Sud Africa şi, după câte ştiu, nici în altă ţară. Desigur, există diferite programe de cercetare a acestor plante, afiliate la universităţi sau institute de cercetare în multe ţări, dar nu există încă un institut ca al meu, care să se adreseze numai acestor plante, pentru a le adăuga valoare.

Oamenii apreciază plantele în funcţie de valoarea lor comercială. Buruienile nu au valoare comercială şi sunt o pacoste pentru agricultură, horticultură, silvicultură şi acvacultură, şi, în general, sunt o problemă pentru biodiversitate, din cauza înmulţirii excesive şi adesea a unor efecte otrăvitoare.

Noi încercăm să adaugăm valoare acestor buruieni. Acum tratăm cu guvernul să se implice în producerea şi punerea pe piaţă a produselor obţinute din aceste buruieni. Dupa 10 ani de muncă rezultatele obţinute sunt promiţătoare.

Ce fel de clienţi are institutul? Aveţi legături ştiinţifice cu cercetători români?

Un client principal este The Working for Water Programme, un program inter-ministerial care are în custodie operaţiunile cu plantele invazive neindigene. Apoi sunt universităţile locale, care au nevoie ca studenţii de la biotehnologie să lucreze un an, pentru a căpăta experienţă de muncă înainte de a primi diploma. Pentru a întări şi lărgi activităţile noastre şi pentru a putea angaja un număr mai mare de studenţi, institutul meu va semna curând un contract de parteneriat cu una dintre universităţi care vrea să-şi extindă cercetarea aplicativă pentru cei peste 20.000 de studenţi înregistraţi. În acest fel, aplicaţiile descoperirilor noastre vor fi marketate de către universitate unităţilor economice interesate.

Eu sunt un self-made scientist. Multe dintre realizările de început au fost obţinute cu ajutorul unor cercetători români şi a altora din Japonia, Statele Unite, Marea Britanie, Africa de Sud, aplicând metoda Delphi, o metodă colaborativă de cercetare internaţională. Cercetătorii români rămân cei mai buni în acest fel de colaborare.

Africa de Sud este considerată una dintre marile economii emergente ale vremii. Cum merge, aşadar, economia sud-africană la firul ierbii?

Într-adevăr, Africa de Sud este motorul economic al Africii. Împreună cu India şi Brazilia formează trio-ul emergent Sud-Sud care începe să capete şi influenţă politică în economia globală.

Pentru primul trimestru al anului 2010 creşterea economică a fost de 3.7%, după cum a anunţat Banca de Rezerve. Fondul Monetar Internaţional a precizat că din cauza Greciei evoluţia anuală a creşterii economice pentru anul 2010 în Africa de Sud va fi în jur de 3%.

Partea negativă în economia sud-africană este diferenţa uriaşă dintre prima economie, comparată cu un Lamborghini, şi a doua economie, rurală, comparată cu o roabă. Va fi necesar pentru guvernul sud-african să implementeze măsuri cu viteza unui supersonic pentru a egaliza cele două componente ale economiei.

Există un potenţial de conectare a României cu Africa de Sud?

Există un mare potenţial de conectare, este semnat şi un agreement de colaborare tehnico-ştiinţifică, tocmai datorită colaborarii mele cu cercetatori români. Ceea ce lipseşte este “omul”care să facă posibile şi vizibile oportunităţile pentru o colaborare efectivă şi eficientă.

România are vechi legături cu Africa de Sud. Ceauşescu nu a făcut caz oficial din colaborarea economică cu regimul de apartheid. Iar noul institut de lasere sud-african merge cât poate de repede după cel românesc.

Este nevoie de un real ambasador român la Pretoria şi este nevoie de un activ om de comerţ la ambasada sud-africană din Bucureşti. Dar mai ales este nevoie de “a vrea” din partea guvernului român.

Ion Moroianu este fondatorul companiei Syringa Bioscience din Africa de Sud.

Interviul a fost mediat de Liviana Mustafa, coordonatoarea comunităţii online strada32.com, dedicată expaţilor români.

FP România va însoţi, pe adevarul.ro, CM din Africa de Sud cu alte asemenea „ilustrate”.