Geneva, avanpostul afacerilor ruseşti din sectorul petrolier

După ce Petru cel Mare a străbătut Europa pentru a-şi civiliza imperiul, Kremlinul ia cu asalt bătrânul continent Altădată centru al reformei religioase iniţiate de Jean Calvin, Geneva

După ce Petru cel Mare a străbătut Europa pentru a-şi civiliza imperiul, Kremlinul ia cu asalt bătrânul continent

Altădată centru al reformei religioase iniţiate de Jean Calvin, Geneva este, în prezent, capitala mondială a comerţului cu produse petroliere ruseşti. 75% din exporturile Moscovei din acest sector economic sunt dirijate de aici.

În zilele noastre, accesul la petrolul rusesc nu se poate face, indiferent cine ai fi, dacă nu ai conexiunile potrivite. Astfel rezumă analistul economic Francois Banchet confuzia ce domneşte în rândul oamenilor de afaceri din Geneva referitor la avalanşa companiilor petroliere ce au început să pună stăpânire pe austerul oraş elveţian.

Concurenţa este bulversată, mai ales că în spa-tele acestor afaceri se află afacerişti protejaţi de preşedintele rus, Vladimir Putin. Plecate aproape de la zero, companiile apropiate Kremlinului învârtesc afaceri de miliarde de dolari, lăsând celorlalţi doar "resturi".

Este şi cazul societăţii off-shore Gunvor International Limited, înregistrată în Insulele Virgine Britanice. Sediul său se întinde pe trei etaje, într-o clădire din inima cartierului bancar al Genevei. În urmă cu trei luni, compania a stârnit o adevărată furtună, "subtilizându-i" firmei Addax o armată de brokeri, pe care i-a ademenit cu salarii anuale de până la patru milioane de dolari, de cinci ori mai mult decât se obişnuieşte.

"Toată lumea ştie că sunt oamenii Kremlinului şi norocul lor se poate schimba într-o clipă", explică Jean-Pierre Carles, directorul adjunct al Addax. Gunvor a început recrutările de personal cu înaltă calificare încă de anul trecut, când a angajat patru specialişti ai companiei franceze Total.

Grupul Gunvor, din care fac parte o societate din Estonia, o companie de navigaţie şi o filială la Moscova, se ocupă de o treime din exporturile ruseşti de petrol, adică 60 milioane de tone pe an. Cifra de afaceri se ridică la 30 miliarde de dolari. Un specialist în domeniu remarca:

"Cei mai mulţi brokeri trebuie să se lupte zi de zi pentru orice contract, în timp ce această companie pare a fi legată de Moscova printr-un robinet pe care îl poate porni oricând doreşte".

Oamenii KGB-ului, implicaţi direct sau indirect

Nu este un secret pentru nimeni că trecerea de care se bucură această companie se datorează legăturilor speciale dintre Ghenadi Timcenko, fondatorul Gunvor, şi Vladimir Putin. În vârstă de 55 de ani, Timcenko este considerat unul dintre cei mai influenţi oligarhi, fiind mai puţin cunoscut întrucât evită orice contact cu mass-media. Ca şi în alte cazuri, oameni ai KGB-ului sunt implicaţi, direct sau indirect.

Relaţia dintre patronul Gunvor şi actualul lider rus datează din perioada în care Putin conducea comitetul pentru relaţii economice externe al primăriei din Leningrad, actualul Sankt-Petersburg. Cei doi se înţelegeau de minune şi pe plan personal, frecventând acelaşi club de judo.

În acea perioadă, Timcenko era un om de afaceri mărunt. Societatea sa, Kinex, cumpăra gaze la preţuri mici de la Surgutneftegaz şi le revindea în străinătate prin intermediul a două companii off-shore, una dintre ele fiind Gunvor. La un moment dat, afaceristul şi-a mutat afacerile în Finlanda, dar a păstrat legătura cu Putin, care îi cerea mereu sfatul pe probleme de strategii energetice.

În 2001, Ghenadi Timcenko s-a mutat, împreună cu familia, la Cologny, un cartier ultraelegant al Genevei, înregistrând o filială a International Petroleum Products, o companie din Sankt-Petersburg. Pe atunci era un necunoscut.

Doi ani mai târziu, la Geneva se instalează Gunvor, descrisă, pentru început, ca o societate măruntă din zona serviciilor. Timcenko nu apare în registrele firmei, preferând un rol în umbră. Era perioada în care Vladimir Putin se afla în campanie electorală pentru cel de-al doilea mandat prezidenţial.

Ivan Ribkin, un candidat-marionetă sprijinit de duşmanul declarat al liderului rus, Boris Berezovski, a menţionat de mai multe ori numele lui Timcenko, pe care l-a numit "casierul negru al Kremlinului". Netulburată de nimeni, Gunvor şi-a văzut liniştită de treabă.

Afacerile sale au explodat, concomitent cu declinul Petroval, brokerul oficial al Iukos. Rezervele Iuganskneftegaz, o companie a Iukos, au fost câştigate la licitaţie de gigantul deţinut de stat, Rosneft, după ce, mai întâi, au ajuns, în mod misterios, la Baikal Finance Group, printre acţionarii căruia se numără şi Timcenko.

Partener al Gazprom Export, Gunvor comercializează ţiţei preluat de la Gazpromneft. În oraşul de pe malul lacului Leman, compania este cunoscută drept un broker al tuturor giganţilor energetici ruşi, motiv pentru care a primit apelativul "Kremlin Oil".

Elveţienii, incapabili să cerceteze afacerile oligarhilor

Vremurile în care justiţia elveţiană supraveghea atent originea banilor ruseşti pătrunşi în ţară au apus de mult. Băncile nu mai sunt obligate să raporteze tranzacţiile şi conturile ce li se par dubioase, aşa că ruşii au drum liber.

La Geneva, ei sunt peste tot. Potrivit unor estimări ale presei elveţiene, peste 100 de personalităţi influente, oameni de afaceri sau persoane apropiate mediului politic de la Moscova s-au stabilit aici în ultimii ani. Mulţi dintre cei care s-au îmbogăţit din comerţul cu materii prime îşi plasează banii în băncile elveţiene pentru a fi la adăpost de un eventual atac din partea Kremlinului, care ar putea veni oricând, mai ales în cazul unei schimbări de regim.

Aceşti oameni creează, încet-încet, un adevărat cartier, înfiinţând agenţii imobiliare, şcoli private şi magazine de lux. Pentru achiziţia de hoteluri, restaurante şi firme elveţiene, ruşii se folosesc de intermediari locali, fapt care îi ajută să îşi piardă urma.

Autorităţile fiscale din cantonul Fribourg declară că nu deţin mijloace pentru a ancheta cazurile suspecte. Dosarele în care sunt implicaţi cetăţenii străini rezidenţi în Elveţia sunt cercetate de Ministerul Public de la Berna.

Cartierul Cologny, comparabil cu cel al miliardarilor londonezi

În această zonă, vilele de lux au intrat, rând pe rând, în posesia nou-veniţilor. Cea a lui Ghenadi Timcenko a costat 11 milioane de euro, iar cheltuielile nu se opresc aici, magnatul rus construindu-şi un teren de tenis.
Dimitri Ribolovlev, fondatorul Uralkali, principalul producător rus de fertilizatori pe bază de potasiu, a cheltuit 15,1 milioane de euro pe o casă impunătoare.

Clasat pe locul al 26-lea în topul celor mai bogaţi oameni din Rusia, Ribolovlev este decis să investească zeci de milioane de euro în Elveţia.

Miliardarul Victor Vekselberg a preferat oraşul Zürich. Omul de afaceri deţine pachete importante de acţiuni la compania petrolieră TNK-BK şi la producătorul de aluminiu SUAL-Holding. Prin-
tr-o mişcare care a surprins pe toată lumea, una dintre societăţile sale, Renova, a creat un joint-venture cu o firmă din Austria, preluând 33% din acţiunile grupului industrial Sulzer, ce fabrică echipamente pentru industria petrolieră.

Din Geneva, spre întreaga Europă

După "cucerirea" Genevei, afacerile cu petrol rus încep să se îndrepte spre alte zone ale Europei. Highlander International Trading are sediul central la Amsterdam. În anul 2000, compania şi-a deschis o filială, întâmplător sau nu, tot la Geneva, condusă de Alexei Bogdancikov, fiul lui Serghei Bogdancikov, actual patron al Rosneft. Litasco, brokerul Lukoil, a rămas la Geneva, deşi a dorit la un moment dat să îşi schimbe locaţia.

UE încearcă să stopeze expansiunea Gazprom

Autorităţile de la Bruxelles intenţionează să propună o lege prin care să împiedice preluarea unor companii energetice din Europa de către grupuri ce nu îndeplinesc anumite criterii. Publicaţia on-line "Gazeta.ru" susţine că proiectul de lege vizează, de fapt, concernul Gazprom.

Europenii ar accepta în cele din urmă să închidă ochii la intenţiile grupului, dacă firmele europene ar avea acces la piaţa rusă a energiei. Analiştii de la Moscova apreciază însă că grupurile europene nu au prea multe atuuri pentru a pătrunde într-o ţară guvernată după alte reguli decât cele din UE.

Putin vizează şi zona eurasiatică

În cadrul unui forum economic internaţional, organizat recent la Sankt-Petersburg, preşedintele Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), Pascal Lamy, a declarat că această instituţie nu poate funcţiona la capacitate maximă fără Rusia.

Prezent la discuţii, Vladimir Putin nu s-a arătat deloc măgulit de această declaraţie. În replică, liderul de la Kremlin a precizat că ţara sa trebuie, în viitor, să se axeze pe exporturile către China, Africa şi alte zone decât spre UE.

"Kommersant" scrie că autorităţile ruse ar prefera să controleze comerţul din zona eurasiatică, unde nu le-ar dicta nimeni nimic, în loc să se certe tot timpul cu americanii şi europenii, care le impun diverse standarde la produsele exportate.

Ambiţiile ţarului nu se opresc aici. El vrea să facă din rublă o valută convertibilă şi să înfiinţeze o Bursă puternică la Sankt-Petersburg. Dacă pe această piaţă de capital vor fi tranzacţionate şi active ale companiilor ruse din sectorul energetic, rămâne de văzut. Şi un OPEC al gazelor i-ar surâde liderului rus. O astfel de organizaţie i-ar permite Rusiei ca, împreună cu Iran şi Qatar, să dicteze după bunul plac preţul gazelor la nivel mondial.

Noua ordine mondială, dictată de politicile energetice

Kremlinul a învăţat să folosească în interesul său "foamea" energetică a continentului european. Deşi nimeni nu pare a dori acest lucru, cel puţin la nivel declarativ, europenii devin din ce în ce mai dependenţi de imensele resurse energetice ale Rusiei.

Intenţia grupurilor Gazprom şi Eni, de a construi o conductă care să transporte gaze naturale ruseşti pe sub Marea Neagră spre Europa, nu reprezintă o ameninţare pentru celelalte proiecte energetice din regiune.

Directorul executiv adjunct al Gazprom, Alexander Medvedev, a declarat că semnarea acordului de construcţie a conductei South Stream nu va duce la o renunţare a extinderii Blue Stream, către sudul Europei, prin Turcia. Totodată, Medvedev a dat asigurări că South Stream nu este nicio alternativă la Nabucco, proiect la care participă şi România.

Planul de conductă Nabucco este susţinut de liderii europeni îngrijoraţi de dependenţa de resursele ruseşti, mai ales după ce Kremlinul a sistat livrările de gaze naturale către Ucraina, în urmă cu doi ani, din cauza unui diferend legat de preţ.