Gafa lui Iohannis nu este antisemitism, ci incultură crasă

Stricto sensu, gafa preşedintelui Iohannis, „cine ştie ce înţelegeri secrete face domnul Dragnea cu evreii, acolo” nu este antisemitism, ci incultură crasă.

Să afirmi că preşedintele Klaus Iohannis este antisemit, doar în urma nefericitei declaraţii, cred că este exagerat, însă gafa domniei sale relevă carenţe evidente de cultură generală, ruşinos pentru cel dintâi ales al ţării. Bineînţeles, dacă Liviu Dragnea sau Viorica Dăncilă greşeau news feedurile haştag rezist ar fi anunţat deja apocalipsa.

De ce incultură crasă?

În primul rând, preşedintele încurcă termenii, poporul evreu nu este sinonimul guvernului israelian. Să spui că cineva face „înţelegeri secrete cu evreii”, este ca şi când ai spune că Emmanuel Macron ar face înţelegeri secrete cu americanii, nu cu Donald Trump. Ştiţi domnule preşedinte, nici Molotov nu a făcut un pact secret cu poporul german, ci cu NSDAP şi Hitler, prin Ribbentrop, aşa cum nici acordul Churchill-Stalin de procentaj, nu a fost o înţelegere între Winston Churchill şi poporul rus, ci între prim-ministrul britanic şi liderul sovietic Iosif Stalin, respectiv Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. În democraţie înţelegerile se fac între guverne, nu între popoare! Comunistă formulare domnule preşedinte...

Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă nu s-au dus în Israel să se întâlnească cu poporul evreu, ci cu Guvernul Israelian. În afară de evrei, în Israel, trăiesc, cu cetăţenia ţării respective, 1,7 milioane de arabi israelieni şi 300.000 de creştini, printre care sunt şi foarte mulţi cetăţeni de origine română.

Apoi, folosirea cuvântului „evrei”, în acel context, cu o conotaţie negativă evidentă, atrage sensibilităţile celor din Israel, pe care cu toţii le cunoaştem destul de bine. 

În al doilea rând, să-i ceri demisia pretextând lipsa unei consultări în cazul BNR şi episodul Israel, este o a doua dovadă de necunoaştere cel puţin în domeniul politicii externe, carenţă preluată la foc automat şi de purtătorii de cuvânt informali ai preşedintelui: conform articolului 91 din Constituţia României privind atribuţiile în domeniul politicii externe „Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil (...) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice”.

Şi dacă tot vorbim de politică externă, preşedintele nu a explicat nici până în ziua de azi cum s-a dus la Consiliul European şi a angajat poziţia României, fără mandat şi fără nicio consultare cu românii. Dacă doreşte consultare din partea premierului şi a Parlamentului României, Klaus Iohannis trebuia să dea un bun exemplu în acest sens, având în vedere că toate promisiunile pe care le face preşedintele pe plan extern trebuie apoi puse în practică de Guvern şi de Parlament.

Până când Iohannis va înţelege, învăţa, după ce i se va explica, istoria Ierusalimului, „Cetatea lui David”, gafa lui de joi îmi aminteşte de crocodilul prostănac dintr-o poveste khmeră, care dorea să păcălească un iepure, că este un trunchi de copac.

Iepurele se gândea: să fie oare un crocodil sau un trunchi copac în râu? Şi a strigat: Dacă eşti crocodil lasă-te în voia apelor! Dar dacă eşti trunchi de copac, înoată contra curentului!

Crocodilul l-a auzit pe iepure şi a hotărât să înoate invers, împotriva curentului, pentru a-l deruta. Iepurele, vigilent, a văzut limpede că era un crocodil, pentru că trunchiurile de copac nu plutesc contra curentului...