Femeia ca un câmp de luptă
0
Prima dată când mi-am imaginat fiorii războiului nu a fost în orele de istorie, ci când am citit romanul lui Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Mi s-a părut incredibil cum a demitizat războiul, cum l-a descris ca fiind un haos total. Doar că războiul nu înseamnă doar haos, ci şi strategie şi planificări îndelungate, planificarea crimelor de război, printre care şi a violului în masă.
Corpul femeii ca simbol
În conflict, vulnerabilitatea femeilor creşte şi mai mult, întrucât sunt asociate cu o anumită cultură, etnie, religie, naţionalitate. Femeile sunt „mame ale naţiunii”, aşa că violarea lor este văzută ca un atac la adresa întregii populaţii din grupul din care ele fac parte şi chiar ca un mod de a umili bărbaţii. Violul a devenit, aşadar, o armă a terorii, care nu provoacă doar răni fizice şi psihologice, ci şi degradarea purităţii genetice a unui anumit grup. De aceea sarcinile forţate sunt o realitate cruntă pentru multe femei din zonele de conflict.
Violul este mai ieftin ca gloanţele
De exemplu, în cazul genocidului din Ruanda, unul din planurile grupului etnic hutu, pentru a elimina etnicii tutsi, era distrugerea capacităţii reproductive a femeilor pentru a preveni naşterea viitoarelor generaţii. Unul din planurile extremiştilor a fost eliberarea din spitale a sute de pacienţi infectaţi cu HIV, pentru ca mai apoi să formeze gupuri de violatori care să transmită mai departe virusul – adevărate „bombe” biologice care asigurau o moarte înceată şi sigură. Mai mult, ca urmare a sarcinilor forţate, în 1996 între 2.000 şi 5.000 de copii „nedoriţi” erau născuţi în Ruanda, „copiii amintirilor urâte” cum sunt numiţi într-un vechi număr din New York Times.
În conflictul din Bosnia din 1995, peste 20.000 de femei au fost violate de către soldaţii sârbi pentru a umili bărbaţii musulmani. Da, violul are de a face cu masculinitatea, iar violenţa sexuală împotriva femeilor este tot o bătălie a bărbaţilor care folosesc corpul femeilor ca pe un câmp de luptă, ca pe un mod de a transmite mesaje ale terorii şi ca metodă de purificare etnică - în cazul Bosniei, pentru a „dilua” identitatea bosniacă.
E mai periculos să fii femeie decât soldat în conflictele de azi
(Generalul Patrick Cammaert, fost comandant al misiunii ONU de menţinere a păcii în Congo)
Însă acestea nu sunt cazuri izolate. Exemplele pot continua. În conflictul din Republica Democrată Congo mii de femei şi fete au fost violate. În Liberia, 40% dintre femei şi fete au fost abuzate sexual în timpul războiului civil, iar anul acesta, jihadiştii din Statul Islamic folosesc violul ca strategie pentru a slăbi integritatea comunităţilor de kurzi. Prinse în conflict, multe femei sunt abuzate sexual în schimbul mâncării sau sunt răpite şi devin sclave pentru a satisface nevoile sexuale ale unor combatanţi.
Ce măsuri s-au luat?
În anul 2008, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluţia 1820 care condamnă folosirea violului ca armă de război. Documentul recunoaşte formal vulnerabilitatea aparte a femeilor şi vizează impunitatea care înconjoară violenţa sexuală în zonele de conflict şi permite violatorilor să nu le fie teamă de nicio pedeapsă. A fost un mare pas înainte. Violul a încetat să mai fie văzut ca ceva tolerabil, normal în conflictele militare; a fost declarat ca o ameninţare împotriva păcii şi siguranţei internaţionale, iar femeile nu au mai fost portretizate ca simple victime colaterale.
De asemenea, Statutul de la Roma din 1998, care stabileşte înfiinţarea Curţii Penale Internaţionale, a fost vital în a defini violul, sclavia sexuală, prostituţia şi sarcinile forţate drept crime împotriva umanităţii.
Ce se poate face?
Este important ca în taberele de refugiaţi şi după conflict să existe suport psihologic, mai ales că datorită normelor sociale, în multe comunităţi tot victima este blamată şi marginalizată. Asistenţa medicală este vitală pentru a trata bolile cu transmitere sexuală şi a combate mortalitatea maternă.
De asemenea, este important ca femeile să fie prezente în misiunile de menţinere a păcii şi în procesul de luare a deciziilor cu privire la reconstrucţia, repatrierea şi reintegrare post-conflict a femeilor.
Important este ca tot acest discurs despre drepturile femeii să continue, dar mai ales ca guvernele să îl perceapă ca pe o obligaţie, nu doar ca pe o idee care sună bine.
Din seria Epidemie globală: violenţa împotriva femeii, citeşte şi Mutilarea genitală a femeilor şi crimele de onoare, Femeia- sau al doilea cel mai vândut produs din lume.
Se încarcă comentariile...
