Europa se întoarce la natură

Schimbările climatice dramatice din ultimii ani au determinat UE să conceapă o nouă politică de folosire a resurselor naturale, mai prudentă şi mai eficientă Parlamentul European a

Schimbările climatice dramatice din ultimii ani au determinat UE să conceapă o nouă politică de folosire a resurselor naturale, mai prudentă şi mai eficientă

Parlamentul European a adoptat recent o rezoluţie privind stoparea declinului biodivesităţii, până în 2010. Europarlamentarii au propus ca biodiversitatea să constituie unul dintre principiile-cheie ale politicii agricole comune. Principiul trebuie însă extins şi la alte domenii de activitate: transport, energie, industrie, turism. Legislativul european a cerut consolidarea reţelei "Natura 2000", prin extinderea acesteia la cele 12 noi state membre, mai ales că, acum, Marea Neagră face parte dintre apele comunitare. Eurodeputaţii au subliniat importanţa parteneriatelor cu deţinătorii şi utilizatorii principalelor resurse terestre, hidrologice şi marine, fie ei vânători, pescari, silvicultori sau fermieri etc.

În Uniunea Europeană, 38% din speciile de păsări şi 45% din fluturi sunt ameninţate. În nordul şi vestul Europei, peste 600 din întinderile de apă au fost pierdute. Două treimi din pomi sunt afectaţi de poluare, iar în părţile de sud eroziunea solului începe să creeze zone deşertice.

Până de curând, protecţia solului nu a fost un subiect important pentru UE, însă, din cauza poluării şi a eroziunii accelerate, Bruxelles-ul a hotărât că trebuie dezvoltată o nouă politică. S-a constatat că trebuie acordată mai multă grijă mărilor europene, prin evitarea pescuitului excesiv şi a poluării cu petrol şi chimicale.

Pădurile, cheia resurselor naturale, trebuie administrate cu mai multă grijă. UE a stabilit deja programe pentru a furniza metode de gospodărire ecologică şi pentru a conserva habitatele naturale.

Prin intermediul proiectului "Natura 2000", 12% din teritoriul comunitar european reprezintă zone protejate. Obiectivele pe care şi le-a propus pentru anii ce vin Executivul european sunt: protejarea şi, acolo unde este necesar, refacerea structurii şi funcţionalităţii sistemelor naturale; oprirea pierderii biodiversităţii; protejarea solului împotriva eroziunii şi poluării.

Delta Dunării, unicat pe continent

Un ţinut exotic cu peste 1.200 de specii de copaci şi plante, cu cea mai bogată faună ornitologică de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) şi ihtiologică, reprezentată de cele 100 de specii de peşti. Delta Dunării este cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, acoperind o suprafaţă de 2.681 km2.

Zilnic, peste 150 de specii dispar în lume

Statistica prezentată recent de Naţiunile Unite, cu prilejul Zilei Biodiversităţii, e alarmantă. În fiecare an dispar între 18.000 şi 55.000 de specii, adică peste 150 în fiecare zi. Ritmul fără precedent al degradării biodiversităţii, accelerat şi de schimbările climatice, i-a determinat pe liderii lumii să accepte măsuri pentru reducerea acestuia, până în 2010. "Răspunsul global la aceste provocări trebuie să fie mult mai rapid, mai decis, şi la toate nivelurile - naţional şi local", avertizează comunicatul emis de Centrul de Informare al ONU, cu prilejul Zilei Biodiversităţii. În absenţa unor măsuri decise, inclusiv reducerea poluării şi a emisiilor de bioxid de carbon,în curând va fi ameninţată însăşi specia umană.

Politica Agricolă Comună se modifică

Comisia Europeană a propus o reformă pe termen mediu a Politicii Agricole Comune (PAC). "Nu ne putem aştepta ca regiunile noastre rurale să prospere, mediul înconjurător să fie protejat, animalele din fermele noastre zootehnice să fie mai bine îngrijite, iar fermierii noştri să supravieţuiască, fără să plătim pentru aceste lucruri.

Propunerea noastră înseamnă, pentru fermieri, consumatori şi plătitori de taxe, o utilizare eficientă a resurselor", declara Franz Fischler, fostul comisar european pentru agricultură, dezvoltare rurală şi pescuit.

Pentru a realiza aceste obiective, Comisia a făcut următoarele propuneri:

1. renunţarea la legătura directă dintre producţie şi plăţile directe;

2. acordarea de plăţi directe condiţionate de respectarea mediului, a siguranţei alimentare, a bunăstării animalelor şi a standardelor de siguranţă ocupaţională;

3. creşterea substanţială a sprijinului UE pentru dezvoltare rurală printr-o modulare a plăţilor directe, exceptându-se micii fermieri;

4. introducerea unui nou sistem de audit rural;

5. introducerea de noi măsuri de dezvoltare rurală, care să determine creşterea calităţii produselor şi pentru a acoperi costul auditului rural. În ceea ce priveşte politica de piaţă, care rămâne unul dintre pilonii de bază ai PAC, propunerile Comisiei sunt următoarele:

a. finalizarea procesului de reformă din domeniul producţiei cerealiere, în special prin introducerea unei reduceri definitive de 5% a preţului de intervenţie, precum şi a unui nou sistem de protecţie faţă de importuri;

b. reducerea plăţii directe pentru grâul dur, dar însoţită de o primă suplimentară pentru calitate;

c. reducerea compensată a preţului de intervenţie pentru orez;

d. realizarea de ajustări în sectoarele de furaje uscate, culturi proteice şi seminţe.

Înapoi la îngrăşămintele naturale

Şi europenii pot ajuta această politică, cumpărând produse care provin din agricultura durabilă, produse regionale, care nu au parcurs un drum prea lung până în magazine. Fermierii ar trebui să îngraşe pământul cu îngrăşăminte naturale, să nu folosească pesticide şi erbicide, să planteze plante locale. În Europa s-a renunţat la monoculturile întinse. Agricultorii cultivă o mare diversitate de plante după principiul rotaţiei, astfel încât insectele, atrase de câte o anumită specie, să dispară când sunt plantate altele. Specialiştii susţin că nu este bine să se extermine toţi dăunătorii, pentru că astfel se elimină şi duşmanii lor naturali, care ţin în viaţă un ecosistem sănătos.

Reversul dezvoltării economice

Dezvoltarea rapidă a infrastructurii, agricultura intensivă sau turismul de masă pot aduce, pe moment, beneficii vizibile, profit şi bunăstare. Hiperdezvoltarea poate provoca, însă, pe termen mediu, şi daune uriaşe, adesea ireparabile. Până şi ariile protejate, considerate insule naturale în oceanul dezvoltării, vor avea de suferit.

Pesticidele, duşmanul ariilor protejate

Abandonarea agriculturii tradiţionale în favoarea celei intensive duce la mari pagube ale naturii şi peisajului. Nu toate formele tradiţionale de agricultură sunt inofensive ecologic. Majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentru natură şi peisaje. Pentru creşterea productivităţii, au fost distruse numeroase habitate rare, în special prin drenarea zonelor umede şi irigarea zonelor aride. Pe alocuri, practicile de tip industrial aproape au eradicat plantele şi animalele sălbatice. Folosirea intensivă a fertilizatoarelor, pesticidelor şi ierbicidelor a dus la poluarea şi distrugerea ariilor naturale învecinate - chiar şi a mărilor din apropiere.

Turismul de masă poate provoca daune

Ca activitate economică, acesta poate cauza pagube mari ariilor protejate, în special dacă nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce şi mari beneficii. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel încât ariile naturale frumoase devin tot mai mult locuri pentru turismul de lungă durată, vizite de o zi şi chiar sport. În ariile protejate, intens vizitate, natura şi calitatea turismului suferă. Facilităţile turistice intră deseori în conflict cu ţelurile de conservare şi strică peisajele naturale. Dacă este planificat şi administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forţă foarte pozitivă, aducând beneficii atât ariilor protejate, cât şi comunităţilor locale.

Infrastructură, în detrimentul naturii

Infrastructura rutieră are un impact negativ asupra ariilor protejate prin poluarea aerului, congestie, zgomot etc. Punerea la punct a unei reţele de arii protejate este împiedicată de faptul că Europa este traversată de o reţea densă de drumuri. Sistematizarea râurilor poate pune în pericol ţinuturile umede riverane, iar traseele alese pentru căile ferate de mare viteză pot afecta habitate valoroase. De asemenea, transportul pe mare al unor mărfuri deseori periculoase poate afecta zonele costale. Deseori, pagubele produse ariilor protejate sunt ignorate sau subestimate în planificarea infrastructurii.

Energia alternativă nu e soluţia ideală

Trei sectoare au impact deosebit asupra ariilor protejate: industria energetică, manufacturieră şi extractivă. Chiar şi reorientarea către energii refolosibile poate crea probleme ariilor protejate. Hidroenergia a adus multe pagube prin crearea de rezervoare în parcuri naţionale. Energia mareelor poate afecta estuarele biologic productive. Şi energia eoliană poate fi o "agresiune" vizuală asupra peisajelor de coastă sau muntoase. Industria manufacturieră poate afecta ecosistemul din apropiere, în principal prin efectele poluării şi generării de trafic greu. Industria extractivă pune probleme speciale. Din cauză că multe arii protejate adăpostesc resurse sau zăcăminte, exploatarea acestora intră deseori în conflict direct cu scopurile unei arii protejate.

Ecoturismul - şi curat, şi profitabil

Distrugerea de către om a habitatelor naturale, a florei şi faunei, precum şi pericolul generat de supradezvoltarea turismului, fenomene apărute şi dezvoltate în ultimele decenii ale secolului XX, au dus la apariţia ecoturismului. Acesta a însemnat de fapt crearea unei noi forme combinate de protejare a naturii, care, în acelaşi timp, s-a concretizat sub forma actuală a turismului ecologic. Într-un fel, se poate spune că ecoturismul înseamnă o reîntoarcere a omului la natură.

Se urmăreşte conservarea habitatelor turistice printr-o formă de dezvoltare durabilă a mediului, cât şi printr-un produs turistic ce aduce venituri considerabile comunităţilor locale, firmelor sau altor segmente de afaceri implicate în activităţi ecoturistice. Ecoturismul este considerat turismul viitorului, în care oamenii vor coabita armonios cu natura, protejând-o şi, în acelaşi timp, dezvoltând importante afaceri şi surse de bani.

Ultima pădure intactă, în Carpaţii româneşti

Organizaţia Greenpeace a descoperit, anul trecut, că în vestul Carpaţilor Meridionali din România se găseşte una dintre ultimele păduri intacte de pe planetă şi ultima de acest fel din Europa, situată la sud de Cercul Polar.

Peisajul forestier intact, localizat în partea de vest a Carpaţilor Meridionali, include cea mai mare parte a Parcului Naţional Retezat, suprafeţe din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei şi din Geoparcul Dinozaurilor Haţeg. Habitatul din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, care adăposteşte, printre alte specii endemice, şi pinul negru de Banat, face parte din reţeaua "Natura 2000".

Circa 600 de arii protejate, în România

Reţeaua Naţională de Arii Protejate include un număr de 579 de arii protejate (între care 13 parcuri naţionale), ceea ce reprezintă 4,8% din teritoriul României (1.140.590 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute internaţional ca Rezervaţii ale Biosferei în cadrul Programului UNESCO - MAB: Retezat, Pietrosul Rodnei şi Delta Dunării.

Ultima este, de asemenea, înscrisă pe lista Patrimoniului Natural Mondial şi pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanţă internaţională. Din păcate, această Reţea Naţională a Ariilor Protejate este doar pe hârtie, pentru că nu există planuri de management pentru a fi administrate eficient.