Discriminarea moderaţilor în era digitală: Tagma talibanilor ideologici şi ai verticalităţilor prezumate de partid

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Era digitală a venit cu multe avantaje şi facilităţi. Dar fenomenul social media a venit şi cu nenumărate costuri şi efecte secundare, între care cel mai important este discriminarea moderaţilor, ştergerea nuanţelor, marginalizarea centriştilor şi a abordărilor echilibrate.

Rezultatul este cel mai nefericit în viaţa politică, acolo unde parlamentarea, negocierea, dezbaterea soluţiilor au fost lăsate în mâna extremelor. Când peste toate spaţiul public e cotropit de talibani ideologici, apărători ai unor prezumate verticalităţi de partid(sau de partidă), capacitatea de unificare a societăţii, ca şi cea de constituire a majorităţilor în Parlament şi în viaţa de zi cu zi scade dramatic. Discriminarea moderaţilor, centriştilor, echilibraţilor şi respingerea nuanţelor în politică şi în sfera ideilor condamnă la adâncirea faliilor şi rupturilor şi la fragmentarea societăţilor democratice. 

   

Democraţie şi social media. Efecte secundare nedorite: faliile din societate, fragmentarea socios-ului şi a puterii 

Studiile efectuate pe organismul social relative la impactul social media în această sferă sunt nenumărate şi cu rezultate clare probate. Şi nu mă refer aici la fenomenul fake news sau la războiul informaţional, realizat prin transformarea social media în armă şi utilizarea mediului virtual şi a digitalizării pentru spargerea sferei private şi „citirea” caracteristicilor individuale ale tuturor utilizatorilor. Aici principalul impact este radicalizarea şi promovarea extremelor, fragmentarea societăţii, alterarea principiiilor democratice. 

Mai întâi, modul de finanţare al social media vine din vizibilitate şi distribuire a postărilor. Adică din popularitatea acestora. Or acest proces favorizează postările scurte, directe şi radicale, extremismul în exprimare şi în conţinut, nicidecum nuanţele, expertiza, profesionalismul care au nevoie de mult mai multe cuvinte şi elemente mai puţin şocante de manifestare, deci care nu atrag. De aceea social media favorizează populismul şi extremismele, şi discriminează moderaţia, nuanţele şi explicaţiile argumentate, care sunt apanajul raţionalului. Pathosul – emoţiile sunt accesate în mai mare măsură de către social media, atunci când obiectivul e vizibilitatea şi distribuirea tiradelor şi sloganurilor, decât dezbaterea ideilor, care privilegiază raţiunea şi argumentarea logică. 

Apoi social media are drept efect secundar camerele – ecou şi segregarea autistă a grupurilor celor care gândesc la fel, şi care nu admit sau exclud pe deplin critica. Deci o altă caracteristică democratică – spaţiul public unitar şi dezbaterea de idei care permite alegerea educată, conştientă ce alimentează votul democratic – este eliminată sau, în cel mai bun caz, diminuată substanţial. Spaţiul public este făcut bucăţi, în funcţie de înclinaţii, dorinţe şi opţiuni aparente, iar cititorii nu mai sunt expuşi la ideile şi argumentele celeilalte părţi. Acest proces favorizează, în mod direct, extremele, din nou, şi discriminează fundamental moderaţia şi nuanţele în gândire şi pe cei înclinaţi să raţioneze şi nu să se entuziasmeze prin influenţă şi capacitatea de antrenare a mantrelor ideologizate. 

Impactul fragmentării şi disoluţiei spaţiului public asupra politicii şi gândirii 

Social media are un impact direct asupra alegerii reprezentanţilor politici. Contează cei cu vizibilitate şi mulţi urmăritori, care au un impact asupra unui număr mai mare de potenţiali votanţi, nicidecum cei raţionali, moderaţi, echilibraţi şi cu nuanţele la purtător. Adică intelectualilii dilematici. A celor înclinaţi să raţioneze, să judece şi să găsească cea mai bună soluţie. Tehnologia social media favorizează extremele ideilor fixe, puternice, clare, fără nuanţe şi personalităţile puternice, fără dubii. Care recurg doar la emoţii pentru a convinge. La poliţia gândirii şi talibanism intelectual pentru a-i eticheta şi respinge pe ceilalţi. O împărţire dihotomică, superficială şi facilă, între „noi” şi „ei” care predispune natural la confruntare. Şi un refuz de a-l asculta şi pe celălalt. 

Deci clasa politică şi partidele sunt înclinate să-şi populeze rândurile cu populişti, extremişti şi personaje capabile să strârnească emoţii, şi discriminează, exclud din rândurile lor abordările nuanţate, raţionale, care caută argumente, soluţiile cele mai bune şi coagularea majorităţilor. De ce să ne mirăm, mai apoi, de dificultăţile formării majorităţilor, a dificultăţilor în desfăşurarea unor dezbateri reale, când trebuie să-l asculţi pe cel de lângă tine, de purtare a negocierilor pe orice temă sau de identificare a nuanţelor corecte în abordarea unei teme sau alteia în Parlament? Avem o vociferare continuă a extremelor şi o adâncire tot mai pronunţată a faliilor, în timp ce politicienii care ar fi fost capabili să aşeze punţile între diferitele convingeri şi să faciliteze dialogul lipsesc din acest spaţiu.  

Discriminarea moderaţilor intervine şi la nivelul spaţiului public şi al gândirii libere. Privilegierea extremelor şi al pathosului aduce în prim plan iraţionalii, umoralii, extremiştii în gândire şi cei înclinaţi spre etichetare mai degrabă decât spre argumentare. Pentru că acţionează în spaţii extremiste, cu faliile dintre grupuri transformate în tranşee, aceşti jucători în spaţiul gândirii şi-au pierdut şi reflexele gândirii critice, şi pe cele ale autochestionării temeiniciei propriilor idei şi afirmaţii. Au convingeri, mai mult, credinţe şi nu opţiuni, idei, nuanţe, argumente. Încremeniţi în proiect şi specialişti în ruperea punţilor, ei sunt buni doar să pună etichete şi să trimită în extremă pe oricine gândeşte altfel decât prezumata verticalitate de partid, tocmai prin lipsa de nuanţe şi de capacitate de a purta discuţii şi de a judeca raţional nuanţele pe care le prezintă realitatea din jurul lor. 

Talibanii intelectuali şi inchizitorii verticalităţii prezumate de partid 

Activitatea acestor formatori de opinie, iubiţi de social media prin aceleaşi porniri extreme, talibane, accentuează haosul şi conflictele din spaţiul virtual şi social media şi-l importă în realitatea de zi cu zi peste tot: în spaţiul media clasică şi al exprimărilor de idei, în literatură, în comportament, prin categorisirea şi etichetarea celor din jur, în educaţie şi în evaluarea tinerilor şi studenţilor, peste tot. Nu au fost de ajuns trolii şi grupurile coordonate spre a privilegia sau marginaliza opinii şi nuanţe. Acum avem aceşti auto-intitulaţi poliţişti ai gândirii, talibanii ideologici din ziua de azi, care văd totul în extreme, duşmănii, rupturi şi contradicţii contondente

Iar costurile discriminării moderaţilor, la nivelul societăţii, sunt enorme. Principalul este politic, în Parlament, în politică, inclusiv în politica partizană, de partid. Următorul este în societate. În fine, în dezbaterea de idei, când fiecare extremist taliban intelectual încearcă să-şi vadă rivalul după chipul şi asemănarea sa, trimiţându-l în extremă. În „extrema rea”, la „ceilalţi”, fireşte. Pentru că nu are nuanţe, doar maniheism superficial şi etichetări ieftine. Un neobolşevism manifestat nu numai prin sloganul „Cine nu e cu mine e împotriva mea”, ci şi un talibanism intelectual care trimite pe toţi ceilalţi, care au altă părere decât cea strict îmbrăţişată de formatorul de opinie cu pretenţii, la extreme, din cauza incapacităţii sau inabilităţii de a citi nuanţele. 

Reconstruirea coeziunii societale, umplerea faliilor şi crearea de punţi între grupuri cu interese antagoniste necesită mult mai mult efort pentru a compensa aceste urlete virtuale de Trădare! şi arătatul cu degetul către duşmani închipuiţi. Şi această vindecare a societăţilor democratice în era digitalizării şi a social media nu se poate face niciodată de către extremişti, produse ei înşişi ale acestei dezvoltări tehnologice. Ci tocmai de moderaţii cu nuanţele la purtător, de echilibraţii şi raţionalii greu toleraţi de social media, neprizaţi şi discriminaţi în spaţiul public. Cei greu de citit pentru că sunt alambicaţi, pentru că recurg la neuronul cititorului şi cu la umorile lui, la raţiune şi nu la emoţie. Tocmai de aceea vindecarea va fi foarte, foarte grea! 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite