Cursele cu cămile, criticate fără efect

Marea întrecere de la Al-Sharqiya, deşi înfierată pentru exploatarea copiilor-jockey, merge mai departe. Europenii, şi în special britanicii, se duc la hipodrom pentru a urmări şi paria pe

Marea întrecere de la Al-Sharqiya, deşi înfierată pentru exploatarea copiilor-jockey, merge mai departe.

Europenii, şi în special britanicii, se duc la hipodrom pentru a urmări şi paria pe cursele cu cai. Arabii se dau în vânt după cursele cu cămile. Aici, locul jockey-ului european, de preferinţă mic de statură şi slab, este luat de copii. De unde criticile Occidentului privind sclavia infantilă modernă. Controversele nu i-au împiedicat însă pe spectatorii şi participanţii la cea de-a şasea ediţie a Al-Sharqiya, Egipt, să savureze întrecerile celor trei zile de competiţie (6-8 august).

Pregătirile pentru cursa de la Al-Sharqiya încep în momentul în care o cămilă împlineşte doi ani. Crescătorul îi arată cum trebuie să meargă şi să se oprească la comandă, oferindu-i ca exemplu stimulativ o cămilă mai în vârstă. A doua etapă presupune comenzi mai complexe. În momentul în care o cămilă trece o serie de teste singură, fără asistenţa suratei mai mari, este considerată demnă de concurs. Dar greul de-abia acum urmează.

Ca şi un participant la maraton, cămilele aleargă în fiecare zi pe distanţe tot mai mari. În iulie şi august, o cămilă "începătoare" parcurge 20 de kilometri prin deşert, dis-de-dimineaţă. Distanţa se măreşte până ce, în luna octombrie, ajunge la 40 de kilometri. Această strategie are ca scop arderea grăsimilor şi creşterea capacităţii de efort.

Câştigătoarele de la Al-Sharqiya sunt la fel de valoroase ca şi cei mai renumiţi cai de curse din Europa şi SUA. Beduinii, care le alintă cu apelativul Ata Allah ("Darul lui Allah"), le preţuiesc în primul rând pentru răbdarea lor nemărginită. De altfel, potrivit unei legende, Arhanghelul Gabriel obişnuia să se arate pământenilor călare pe o cămilă albă.

Pentru beduini nu există diferenţe între diversele rase. Le tratează pe toate cu acelaşi respect. Alta este situaţia însă cu alţi posesori şi crescători de cămile. În secolul al XII-lea, arabii au început comerţul cu sare, pe care o aduceau din deşert în Timbuktu. Sarea era un condiment rar pe atunci, fiind la fel de căutată şi de scumpă precum este cocaina în zilele noastre. Caravanele ce transportau sarea erau prădate de tuaregi. Aceşti nomazi au creat cămila "mehari", numită de mulţi cea mai eficientă maşină de război a deşertului. Tuaregii au rămas până astăzi cei mai buni crescători de cămile.

Cursa de la Al-Sharqiya a avut de înfruntat, şi anul acesta, criticile venite din partea organizaţiilor pentru apărarea drepturilor copiilor. De ani buni, numeroase organizaţii din întreaga lume încearcă să îi convingă pe organizatori să nu mai accepte jockey-ii care nu au îndeplinit vârsta legală pentru a munci.
Sumele uriaşe care se obţin din organizarea cursei fac puţin probabil un succes al militanţilor pentru drepturile copiilor. În plus, pariurile, chiar dacă ilegale, sunt acceptate tacit, toată lumea obţinând bani frumoşi din această practică.

Data de desfăşurare a cursei nu este întâmplătoare. Luna august este una preferată de europeni pentru a-şi petrece concediile, iar Al-Sharqiya este o staţiune turistică ce oferă tradiţii şi obiceiuri exotice pentru occidentali. Astfel că aceştia participă la cursă, fie ca simpli spectatori, fie ca pariori.