Criza venezueleană şi statul paralel madurist

La sfârşitul săptămânii trecute, membrii Adunării constituante aleşi pe 30 iulie, în urma unui scrutin extrem de controversat, au depus jurământul şi s-au apucat de treabă. Oficial, aceştia trebuie să scrie noul text constituţional, în practică au trecut deja la alterarea balanţei politice din ţară destituind procurorul general, Luisa Ortega, care se opune lui Nicolas Maduro.

Criza politică din Venezuela şi protestele începute în aprilie 2017

Începând din aprilie 2017 Venezuela este marcată de proteste masive de stradă organizate de coaliţia de opoziţie MUD (Mesa de la Unidad Democratica, Masa Unităţii Democratice)  ca urmare a încercării guvernului Maduro de la sfârşitul lunii martie de a anula puterea legislativului prin înlocuirea sa cu Tribunalul suprem de justiţie.

Opoziţia regrupată în MUD a câştigat alegerile legislative din 2015 cu 56% din voturi. Cu toate acestea, regimul Maduro a împiedicat Parlamentul din a funcţiona prin legiferarea prin intermediul decretelor-legi. Strategia opoziţiei de a strânge semnături pentru organizarea unui referendum pentru revocarea lui Maduro a fost blocată de Tribunalul suprem de justiţie în octombrie 2016. Strategia adoptată de opoziţie începând cu aprilie a fost aceea de a protesta în marile oraşe şi mai ales în Caracas. Violenţa instituită de „colectivos”, grupări paramilitare apropiate regimului, dar şi de reprezentanţii mai radicali ai opoziţiei a făcut ca bilanţul acestor proteste să fie dramatic: au fost înregistraţi peste 120 de morţi, peste 2000 de răniţi şi 5000 de persoane au fost arestate. Printre cei arestaţi se află şi reprezentanţi importanţi ai opoziţiei precum Leopoldo Lopez sau Antonio Ledezma.

Controversatele alegeri pentru Adunarea constituantă: cele 2 Venezuela

Pe 30 iulie, a fost organizat scrutinul cu numărul 21 de la alegerea lui Hugo Chavez în 1998. Dintre acestea, curentul oficial, „chavismo” (PSUV, Partidul Socialist Unit din Venezuela) a câştigat 19.

Mai mult de 8 milioane de cetăţeni adică 41.43% din alegători ar fi participat, conform regimului Maduro, la alegerile pentru desemnarea membrilor Adunării constituante care are menirea să scrie o nouă constituţie maduristă. Opoziţia susţine că doar 12% din alegători au participat de fapt la scrutinul din 30 iulie convocat de preşedintele Nicolas Maduro pe 1 mai. Firma care s-a ocupat de organizarea votului electronic a reclamat de altfel guvernul Maduro susţinând că, cifrele date publicităţii nu sunt cele înregistrate de companie. Pe 16 iulie, opoziţia a organizat un referendum simbolic la care afirmă că au participat peste 7 milioane de alegători; referendumul îi întreba pe votanţi dacă sunt de acord cu alegerile pentru Adunarea constituantă şi procentajul celor care au votat nu, a fost majoritar. Conform unui sondaj realizat în ultimele luni, 70% din cetăţeni ar fi împotriva adunării, dar cu toate acestea un procentaj important ar fi votat pentru instituirea sa. 

Datele obiective sunt foarte rare însă într-o Venezuela extrem de polarizată.

Consolidarea moştenirii chavisto-maduriste

Adunarea constituantă este formată din 545 de aleşi din 6.000 de candidaţi, 364 fiind desemnaţi pe criteriul teritorial şi 181 fiind împărţiţi în 8 sectoare (muncitori, ţărani, pescari, studenţi, persoane cu dizabilităţi, pensionari, oameni de afaceri, 8 reprezentanţi ai comunităţilor indigene care şi-au desemnat aleşii în acord cu practicile lor) şi aleşi la nivel regional. Din Adunarea Constituantă fac parte apropiaţi ai lui Nicolas Maduro. Deşi mai mulţi observatori se aşteptau ca Diosdado Cabello să preia conducerea acesteia, în locul său a fost desemnată fosta ministră de Externe, Delcy Rodriguez, de asemenea o „maduristă”. Printre membri aleşi se află soţia lui Nicolas Maduro, Celia Flores, şi fiul lui Maduro, Nicolas Madura Guerra, care ocupă deja poziţii publice.

Oficial printre temele pe care le va aborda Adunarea sunt înscrierea în textul constituţional a aşa numitelor „misiuni sociale”, programe sociale destinate celor mai săraci, votanţi PSUV şi create de regimul lui Hugo Chavez (1999-2013). De asemenea, se doreşte includerea în noua constituţie a comunelor şi consiliilor comunale, forma de participare politică pe care a propus-o şi regimul chavist.

Consiliile comunale sunt o structură de auto-gestiune care promovează democraţia participativă în paralel cu primăriile şi guvernele regionale. Prin intermediul lor au fost instituite, în 2016, CLAP (Comitete locale de aprovizionare şi producţie) care sunt controlate de PSUV (Partidul Socialist Unit din Venezuela) împreună cu Unităţile de luptă Hugo Chavez şi care sunt răspunsul regimului Maduro la criza distribuţiei alimentelor prin sistemul controlat tot de guvern. Prin intermediul CLAP, cei mai săraci afiliaţi consiliilor comunale primesc o dată la 21 de zile pachete cu alimente la domiciliu.

Prima decizie a noii adunări a fost însă aceea de a o demite pe Luisa Ortega, procuror general din 2007, o chavistă care a devenit una din criticii principali ai regimului Maduro prin opoziţia sa la deriva autoritară din ce în ce mai clară.

O negociere încă posibilă?

Au existat mai multe încercări de negociere între reprezentanţi ai opoziţiei din partea MUD şi reprezentanţi ai guvernului cu mediere internaţională din partea OEA (Organizaţia Statelor Americane), Mercosur (Piaţa comună a sudului), sau a Papei Francisc. Printre temele discutate au fost căderea de acord asupra unui calendar pentru alegerile democratice, cele pentru guvernatori – amânate din decembrie trecut, eliberarea prizonierilor politici etc.

Mai multe ţări din America latină şi din restul lumii au criticat demersul regimului Maduro de a institui o constituantă care nu are legitimitate democratică. Uniunea Europeană a declarat că speră să aibă loc o de-escaladare a tensiunilor. SUA au condamnat deja ultimele evoluţii de la Caracas, incluzând regimul Maduro pe lista dictaturilor şi instituind sancţiuni pentru 13 înalţi funcţionari venezueleni. Pe de altă parte, retorica administraţiei Trump oferă însă regimului Maduro în acord cu poziţionarea castristă, artilerie pentru a susţine că „imperiul” este de vină pentru tot ceea ce se întâmplă în Venezuela. Rusia însă sprijină regimul Maduro, acordându-i chiar de curând un împrumut foarte avantajos prin cumpărarea de către compania rusă Rosneft de petrol de la PDVSA compania petrolieră de stat naţionalizată de Chavez.

Până la următorul articol de pe blog, puteţi urmări ştiri despre regiune şi pe pagina de Facebook Observator America latină.