Coloniile evreieşti – apartheid sau propagandă?

Coloniile evreieşti – apartheid sau propagandă?

Coloniştii evrei din Hebron nici nu vor să audă de evacuare

Disensiunile pe tema coloniilor evreieşti au înveninat relaţiile dintre Washington şi Tel Aviv.Răzvan Sibii, conferenţiar la Universitatea Massachusetts Amherst a făcut o analiză a mizei pe care o au coloniile evreieşti. Corespondentul ziarului “Adevărul” a stat de vorbă cu ambele părţi implicate în conflict. Ce spun palestinienii şi evreii de rând despre un conflict perpetuat de politicieni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Răzvan Sibii, corespondent SUA
*Răzvan Sibii este conferenţiar la Universitatea Massachusetts Amherst, unde predă jurnalismul


"Ierusalimul nu este o colonie, e capitala noastră" - este declaraţia cu care premierul israelian Benjamin Netanyahu a plecat către SUA, unde trebuia să se vadă, ieri seară, cu Barack Obama. Netanyahu a turnat apoi gaz pe foc, explicând că evreii construiesc în Ierusalim de peste 3000 de ani şi că vor continua să facă asta.

Monumentele Holocaustului, vandalizate din nou în Polonia

Raport: 17,4 miliarde de dolari investiţi de Israel în coloniile din Cisiordania

Arheologia, noua armă politică a Israelului

În ciuda presiunilor Washingtonului, Israelul refuză să renunţe la idea de a extinde coloniile evreieşti din Ierusalimul de Est. Secretarul de stat american Hillary Clinton a explicat, recent, că extinderea coloniilor în Ierusalimul de Est şi Cisiordania ameninţă încercarea administraţiei Obama de a da un impuls negocierilor pentru crearea unui stat palestinian independent.

Americanii au cerut în mod repetat încetarea extinderii acestor aşezări pe care le consideră ilegale din punct de vedere al legilor internaţionale. ADEVĂRUL a realizat un material explicativ pe tema coloniilor - o problemă spinoasă foarte rar înţeleasă în toată complexitatea sa.

Cine are dreptul la Cisiordania?

Paradoxal, esenţa conflictului arabo-israelian nu e deloc greu de descris: ca şi în alte locuri fierbinţi de pe planetă (cum ar fi Kosovo sau Kashmir), două naţiuni îşi dispută controlul asupra unui teritoriu la care ambele consideră că au un drept istoric inalienabil. Până acum, aproape toate rundele de negocieri au eşuat lamentabil din cauza acuzaţiilor reciproce de violenţă, precum şi din cauza abuzului propagandistic al simbolurilor naţionale şi religioase de către liderii ambelor tabere.

În jocul datului timpului istoric înapoi pentru a justifica anumite pretenţii teritoriale (un joc, de altfel, practicat cu entuziasm şi la noi, în Balcani), israelienii au un avantaj incontestabil. Fiind una dintre cele mai vechi naţiuni de pe pământ, cu o istorie de mii de ani documentată în Vechiul Testament, evreii se revendică de la actualul teritoriu cisiordanian pe baza existenţei unui regat evreiesc întemeiat de către regele David în jurul anului 1004 î.Ch.

De-a lungul ocupaţiilor succesive romane, bizantine, persane, arabe, cruciate, mameluce, otomane şi britanice, teritoriul a avut o prezenţă evreiască constantă, fapt considerat suficient de către naţionaliştii israelieni pentru a asimila Cisiordania tânărului stat Israel. De cealaltă parte, palestinienii se bazează în primul rând pe argumentul dreptului de auto-determinare naţională pe teritoriul pe care se află şi ei de cel puţin o mie de ani. La ora actuală, forţele politice moderate din ambele tabere îşi recunosc reciproc dreptul de a trăi undeva între Marea Mediterană şi râul Iordan, însă problemele refugiaţilor, Ierusalimului şi coloniilor evreieşti nu par a putea fi rezolvate prea curând.

Crearea Israelului

Statul Israel a fost întemeiat în 1948, cu sprijinul unui Occident care se simţea vinovat pentru nenumăratele pogromuri evreieşti care culminaseră cu Holocaustul nazist. Planul ONU de împărţire a fostei provincii romane Palestina în două state, unul evreiesc şi altul palestinian, eşuase datorită neacceptării sale de către arabi. La o zi după declararea independenţei Israelului, armatele Egiptului, Siriei, Irakului, Libanului şi Transiordaniei (Iordania de astăzi) au intrat în Palestina.

Războiul care a urmat s-a terminat în martie 1949, când combatanţii au încheiat un armistiţiu conform căruia poziţiile pe care se aflau în acel moment erau separate oficial de către faimoasa "Linie Verde".

Armistiţiul a durat până în 1967, când, considerând că armatele arabe sunt pe cale să reînceapă războiul, Israelul a atacat şi a distrus forţele aeriene egiptene, iordaniene şi siriene. Sfârşitul aşa-zisului "Război de şase zile" i-a găsit pe israelieni ocupând Peninsula Sinai (pe care a înapoiat-o Egiptului în 1979 în urma semnării unui tratat de pace), Fâşia Gaza (de unde israelienii s-au retras în 2005), Cisiordania (pe care Israelul o controlează şi acum în cea mai mare parte) şi Ierusalimul de Est (care, geografic, e lipit de Cisiordania şi include principalele obiective religioase iudaice, musulmane şi creştine ale oraşului).

Anul 1967 este momentul-cheie în problema coloniilor evreieşti din Cisiordania. Dorind să-şi consolideze controlul asupra teritoriului, guvernul israelian a încurajat mutarea unui număr considerabil de evrei în diferite părţi ale Cisiordaniei. Populaţia Israelului crescuse puternic în anii precedenţi datorită imigraţiei masive a evreilor din Orientul Mijlociu şi din Europa de Est (inclusiv România), iar aşezarea în Cisiordania oferea importante avantaje economice. Pe lângă cei care s-au stabilit aici din acest motiv, au mai existat colonişti evrei religioşi pentru care aşezarea în Cisiordania reprezenta o "revenire" pe un teritoriu pe care Dumnezeu li-l promisese în Biblie (vezi Deuteronomul 7, 8).

Apartheid sau propagandă?

La ora actuală, numărul coloniştilor din Cisiordania este estimat la aproximativ 300.000 de persoane care locuiesc în peste 120 de comunităţi exclusiv evreieşti. În plus, în Ierusalimul de Est, dominat istoric de populaţia arabă, locuiesc 190.000 de evrei. În total, aproape jumătate de milion de evrei se află de cealaltă parte a Liniei Verzi, în mijlocul a mai bine de 2,5 milioane de palestinieni, iar existenţa lor în aceste locuri este un prilej continuu de conflict.

Pentru Jamal Dajani, un cunoscut jurnalist şi analist politic palestiniano-american, situaţia e cât se poate de limpede. "La ora actuală, practic vorbind, avem un singur stat binaţional israeliano-palestinian organizat pe un sistem de apartheid ca cel din vechea Africă de Sud. A spus-o şi Mandela, a spus-o şi Desmond Tutu.

Palestinienii nu au voie nici să se apropie de aceste colonii evreieşti din Cisiordania, care sunt construite sus pe culmile dealurilor şi au grădini irigate din belşug şi piscine cu apă, în timp ce satele palestiniene din vale nu au destulă apă nici pentru băut, darămite pentru agricultură. Organizaţiilor sioniste nu le place să audă analogia cu apartheidul de tip Africa de Sud, dar asta e realitatea" spune Dajani.

"Situaţia e foarte complicată şi nu poate fi privită în alb şi negru" îl contrazice Tzofia D., purtătoare de cuvânt a Consiliului Yesha, organizaţia-umbrelă a coloniştilor evrei. (Deoarece soţul său este militar activ în armata israeliană, Tzofia nu-şi divulgă numele de familie jurnaliştilor). "Arabii sunt mult mai buni ca noi la propagandă. Sunt tot mai mulţi în Europa şi sunt foarte activi: demonstrează, ţin discursuri şi aşa mai departe. Tot ce trebuie să facă e să pronunţe cuvintele magice "ocupaţie" şi "apartheid" şi nimeni nu ne mai ascultă şi pe noi.

Eu văd acest teritoriu exact aşa cum văd Israelul. Acest pământ ne aparţine nouă şi noi îi aparţinem lui. Majoritatea întâmplărilor din Biblie au avut loc aici. Aici sunt rădăcinile noastre. Doar aici putem fi cu adevărat evrei şi doar aici putem trăi aşa cum ne-a cerut Dumnezeu să trăim." Tzofia, al cărei bunic a emigrat acum zeci de ani din România (din localitatea Vişeu, în judeţul Maramureş), locuieşte într-un trailer într-o colonie mică situată în inima Cisiordaniei. Aşezările evreieşti aduc un beneficiu imens Israelului, spune ea.

"Avem doi mari duşmani la ora actuală. Unul e Iranul, iar al doilea sunt arabii din jurul nostru, în special Hamasul. Dacă ar putea, arabii ne-ar omorî pe toţi. Nu e de glumă! Dacă ajung să controleze aceste culmi, vor lansa rachete asupra Tel Avivului în fiecare zi. Ar fi o greşeală imensă să plecăm de aici" spune Tzofia.

Care lege se aplică?

Aproape toate statele şi organismele internaţionale, inclusiv America, Uniunea Europeană şi ONU, cataloghează coloniile evreieşti drept aşezări ilegale. Conform celei de-a patra Convenţie de la Geneva, cel care ocupă teritoriul unui alt stat nu are voie nici să evacueze populaţia băştinaşă (decât pe considerente de securitate), nici să-şi mute o parte din propria populaţie în teritoriu. Deoarece Cisiordania nu a aparţinut legal niciodată vreunui stat modern, Israelul neagă aplicabilitatea Convenţiei de la Geneva în acest caz. În plus, argumentează israelienii, coloniştii evrei se aşează în general pe pământuri neocupate şi nu sunt siliţi de nimeni să se mute din Israel.

Palestinianul Jamal Dajani nici nu vrea să audă de argumente legale. "Israelienii se joacă cu noi. Când le vine la îndemână, invocă legea iordaniană şi iau în posesie terenuri şi clădiri care nu le aparţin. În alte situaţii, invocă legea britanică sau pe cea veche otomană. Dacă nici una nu le foloseşte într-o anumită situaţie, dau ei nişte legi noi sau invocă "raţiuni de securitate" şi fac tot ce vor ei! Binenţeles că aşezările evreieşti din Cisiordania sunt contraveniente Convenţiei de la Geneva, dar cel care are puterea hotărăşte regulile jocului".

În 2005, Israelul a hotărât să se retragă unilateral din Fâşia Gaza şi a evacuat cu forţa 17 colonii din acel teritoriu, precum şi 4 colonii din Cisiordania. Există vreo şansă ca şi restul coloniilor cisiordaniene să fie evacuate, eventual ca urmare a unui tratat de pace cu palestinienii? Aproape toţi interlocutorii ADEVĂRULUI prevăd acelaşi lucru: statul Palestina se va înfiinţa mai devreme sau mai târziu în Gaza şi Cisiordania şi multe colonii vor fi evacuate.

Însă cele mai mari dintre ele - adevărate oraşe, cu tot cu cartiere şi străzi pavate - vor fi înglobate în Israel, urmând ca palestinienii să primească alte teritorii la schimb. "Probabil că la asta se va ajunge. Problema este, însă, cât va mai dura până ajungem acolo?" se intreabă Mitchell Bard, directorul executiv al Iniţiativei pentru Colaborare Israeliano-Americană.

"Dacă palestinienii ar fi de acord să renunţe la 3% din teritoriul Cisiordaniei pentru ca aceste aşezări masive să rămână în Israel, am avea un acord de pace mâine! Dar ei pe de o parte se plâng de condiţiile groaznice de viaţă din Cisiordania, iar pe de alta nu se grăbesc deloc să negocieze. Cu cât aşteaptă mai mult, cu atât mai rău le va fi. Guvernul israelian nu are de ce să îngheţe procesul de construire a acestor comunităţi. Israelul poate tolera status-quo-ul, deşi nici unui israelian nu-i place actuala situaţie" spune Bard.

Tzofia e conştientă şi ea că e foarte posibil să fie evacuată cu forţa din Cisiordania în următorii ani. "Nu sunt o visătoare, sunt realistă. Ştiu că s-ar putea să ne mute. Dar nu mă gândesc la asta în fiecare zi, că altfel n-aş mai fi în stare să fac nimic." Dacă ar fi după ea, situaţia ar fi de mult rezolvată. "Toţi arabii din Israel ar trebui să aibă exact aceleaşi drepturi civile ca şi evreii, cu o singură excepţie: n-aş accepta prea mulţi arabi la conducerea ţării. Israelul trebuie să rămână un stat evreu. În lume există 27 de ţări arabe. Dacă arabilor nu le convine aici, n-au decât să plece altundeva".

Războiul numelor

Conflictul arabo-israelian nu se poartă doar pe tărâmuri militare sau diplomatice, ci şi lingvistice. Numele pe care fiecare tabără îl dă anumitor evenimente, locuri sau chiar întregi populaţii are frecvent conotaţii politice. Spre exemplu, naţionaliştii evrei refuză uneori să folosească cuvântul "palestinieni", preferându-l pe cel de "arabi". "Nu există nici o naţiune palestiniană" spune Tzofia. "Există o populaţie arabă care a venit aici în timpul Imperiului Otoman. ‘Palestina' e numele dat de romani întregului teritoriu. Arabii nu s-au numit niciodată ‘palestinieni'".

Nici numele de "Cisiordania" nu a scăpat de controversă. Coloniştii evrei consideră că acest cuvânt sugerează că teritoriul ar fi într-un fel sau altul legat de Iordania şi preferă să folosească sintagma "Iudeea şi Samara" care este numele biblic al acestui areal. Englezescul "West Bank" ("Malul Drept") este suspectat şi el de afinităţi arabo-iordaniene. Binenţeles, nici cuvântul "colonie" nu este acceptat de către extrema dreaptă israeliană, datorită conotaţiilor sale negative din punct de vedere istoric şi legal.

"În Israel, dacă eşti de dreapta de obicei vei folosi un cuvânt ebraic inofensiv, de genul englezescului "settlements" ("aşezări"), iar dacă eşti de stânga vei folosi un cuvânt mult mai provocator, ceva de genul "avanpost", care are conotaţii de provizorat, de improvizaţie" spune Chaim Noy, profesor de comunicare la Universitatea Sapir din Ierusalim.

Statul român foloseşte numele de "Palestina" când se referă la teritoriile palestiniene, în conformitate cu o decizie a ONU datând din 1988. De asemenea, ca multe alte state, România refuză să recunoască mult-disputatul Ierusalim drept capitală a Israelului, menţinându-şi ambasada în Tel Aviv. Mass-media româneşti folosesc în majoritatea situaţiilor sintagma "coloniile evreieşti din Cisiordania".



citeste totul despre: