Cele mai puternice ţări din lume în 2050, Raportul PricewaterhouseCoopers

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
china sua

Schimbări importante se anunţă la orizont, cu certe implicaţii asupra întregului peisaj geopolitic. Calculele sunt făcute pe baza evoluţiei indicelui PPP, folosit de macroeconomişti pentru a determina productivitatea economică şi nivelul de viaţă dintr-o ţară pe o anumită perioadă de timp.

Iar raportul descrie proiecţia făcută asupra creşterii economice pe termen lung în cazul a 32 de ţări ale căror economii reprezintă aproximativ 85% din GDP-ul mondial.

Iată sinteza rezultatelor analizei prospective din raportul pe care-l puteţi accesa integral aici:

  • până în 2050, economia mondială aproape se va dubla datorită în principal aprtului reprezentat de îmbunătăţirile tehnologice  
  • Pieţe emrgente (denumite E7, adică China, India, Indonezia, Brazilia, Rusia, Mexic şi Turcia) vor continua să fie motorul dezvoltării economiei globale. Până în 2050, aceste economii vor reprezenta aproape 50% din GDP-ul global, faţă de aproximativ 35% în acest moment. China va putea deveni cea mai importantă economie a lumii, reprezentând în 2050 aproximativ 20% din GDP-ul global., cu India pe locul doi şi Indonezia pe locul patru (proiecţie bazată pe PPP şi GDP).
  • Ţările din E7 se vor dezvolta în medie de două ori mai repede decât grupul de ţări cu economii avansate( denumit G7, adică SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Japonia, Canada şi Italia)  
  • SUA ar putea ajunge pe locul 3 în rândul economiilor mondiale, iar la orizontul anului 2050, economiile cumulate din UE 27 ar putea să scadă sub nivelul de 10% din GDP-ul global  
  • UK ar putea să scadă pe locul 10, Franţa să iasă din Top 10, iar Italia să iasă din Top 20, ele fiind depăşite de economii cu dezvoltare rapidă din ţările emergente precum Mexic, Turcia şi Vietnam.

În ordine crescătoare, iată principalul grup de ţări (pe baza GDP şi PPP):

32. Olanda — $1.08 trillioane
31. Columbia — $1.111 trillioane
30. Africa de Sud — $1.148 trillioane
29. Vietnam — $1.303 trillioane
28. Bangladesh — $1.324 trillioane
27. Argentina — $1.342 trillioane
26. Polonia — $1.505 trillioane
25. Malaezia — $1.506 trillioane
24. Filipine — $1.615 trillioane
23. Australia — $1.663 trillioane
22. Thailanda — $1.732 trillioane
21. Nigeria — $1.794 trillioane
20. Pakistan — $1.868 trillioane
19. Egipt — $2.049 trillioane
18. Canada — $2.141 trillioane
17. Spania — $2.159 trillioane
16. Iran — $2.354 trillioane
15. Italia — $2.541 trillioane
14. Coreea de Sud — $2.651 trillioane
13. Arabia Saudită — $2.755 trillioane
12. Turcia — $2.996 trillioane
11. Franţa — $3.377 trillioane
10. Marea Britanie — $3.638 trillioane
9. Mexic — $3.661 trillioane
8. Brazilia — $4.439 trillioane
7. Germania — $4.707 trillioane
6. Rusia — $4.736 trillioane
5. Indonezia — $5.424 trillioane
4. Japonia — $5.606 trillioane
3. India — $19.511 trillioane
2. Statele Unite — $23.475 trillioane
1. China — $38.008 trillioane

România nu este luată în calcul, nu contează în aceste previziuni de creştere care înseamnă, cu certitudine absolută, şi o imagine a jucătorilor care vor conta pe pieţe globale de putere. Şi nu numai cele economice. Din estul Europei avem doar Polonia, pe un foarte onorabil loc 26 din 32.

Desigur, aşa cum remarcă şi realizatorii Raportului, proiecţiile sunt făcute şi trebuie înţelese în prisma a două condiţionalităţi majore; 1) nu vor urma mişcări masive de tip protecţionist în urma unor decizii politice 2) Analiza este făcută în termenii unei evoluţii în context de normalitate, neluându-se deci în calcul apariţia unor conflicte, regionale sau continentale sau chiar cu implicaţii mondiale.

Dar datele prezentate au de ce să dea fiori reci unor decidenţi politici deoarece vin să sublinieze (oare a câta oară) că sub ochii noştri se petrec evoluţii economice şi sociale care, până la urmă, într-o formă sau alta, vor conduce legic la apariţia unor noi alianţe de putere care vor domina lumea la mijlocul acestui secol.

Comparaţi geografia puterii de la finele celui de-al doilea Război Mondial cu ierarhiile economice şi sociale prezentate de aceste liste de acum. Veţi avea, în consecinţă, foarte uşor la îndemână, explicaţia tuturor reaşezărilor de plăci tectonice care au loc în acest moment şi care, pe fond, vor duce inexorabil la modificare, dacă nu chiar la dispariţia formelor actuale de organizare a peisajului internaţional de putere, cel care a fost creat de puterile învingătoare după război.

Analiza şi proiecţiile din acest Raport au, în acest context, o valoare extrem de interesantă dacă o raportăm la ceea ce este acum creşterea continuă de putere şi influenţă a ţărilor din aşa-numitul Grup E7, cele care formează alianţe plurivalente (cu valoare economică, dar şi militară) înlocuind treptat pe cele clasice, ASEAN spre exemplu în zona care deja este epicentrul unor viitoare confruntări de mari interese.

În ce fel vor evolua oare aceste reaşezări, ce formule de organizare noi vor putea ele produce pentru gestionarea noului tip de realităţi ale momentului în care trăim dar şi în perspectiva noii ordini de putere care apare foarte clar definită pentru viitor, cu alţi actori, în altă ordine de reprezentare în primul grup, cel de 10 state, apoi în cel de-al doilea cel de 20 de state, economiile care contează şi care vor face legile jocului în viitorul apropiat? Mai ales, şi aceasta poate fi cea mai delicată întrebare, cum vor interacţiona, altfel decât prin confruntare directă, „vechile ţări” care au gestionat puterea globaşă cu cele noi, cu organizaţiile lor reprezentative de tip BRICS sau Organizaţia de Cooperare de la Shanghai?

Citiţi cu atenţie acest raport. Nu vorbeşte numai despre economie, ci despre bazele puterii care se construieşte acum pentru ceea ce va fi lumea de mâine.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite