Când propria imunitate îţi joacă feste

Când propria imunitate îţi joacă feste

Sistemul imunitar are rolul de a ne apăra de orice organism străin care vine din afară. Însă există situaţii ce încă nu pot fi Explicate, în care acesta îşi îndreaptă „armele“ chiar împotriva organelor cărora ar trebui să le asigure securitatea. Inevitabil, bolile nu întârzie să apară.

Cele mai întâlnite boli autoimune

Lupus eritematos sistemic sau boala lupică apare îndeosebi la femeile tinere aflate în perioada fertilă. Se crede că boala apare ca urmare a administrării unor medicamente ce afectează sistemul nervos central, plămânii, rinichii, vasele de sânge şi inima.

Se manifestă prin oboseală extremă, febră inexplicabilă, scădere rapidă în greutate, inflamarea articulaţiilor şi anemie. Deoarece perioadelor de exa­cerbare a simptomelor alternează cu cele de remisie, tratamentul are scopul de a prelungi cât mai mult perioadele de remisie.

Poliartrita reumatoidă este una dintre cele mai frecvente boli cronice inflamatorii reumatismale şi afectează unu la sută din populația României. Ea se manifestă îndeosebi prin inflamarea articulațiilor periferice, ce poate duce la deformări articulare sau la distrucție osoasă. Boala are o evoluţie rapidă mai ales pe timp de iarnă, din cauza carenţei de vitamina D.

Bolile autoimune apar atunci când ţesuturile sunt atacate în mod greşit de celulele sistemului de apărare.

Boala Addison este de natură endocrină şi afectează una din 100.000 de persoane. Se declanşează atunci când glandele suprarenale nu produc o cantitate suficientă de cortizol, un hormon care se eliberează atunci când organismul trebuie să facă faţă stresului. Boala poate fi recunoscută prin scădere în greutate, închidere la culoare a pielii şi prin creşterea tensiunii arteriale, care este însoţită de vertijuri. 

Vitiligo este o boală autoimună care se întâlnește mai frecvent la femei decât la bărbați. În general, stresul și expunerea excesivă la soare sunt consideraţi factorii predispozanți care determină apariția bolii. Nu există o anumită simptomatologie prin care boala să poată fi identificată, dar cel mai adesea debutează cu mici puncte albe pe corp.

Acestea apar îndeosebi în acele zone ale corpului care sunt expuse în permanență razelor solare: mâinile, picioarele, brațele și fața. Însă, ca o excepție de la regulă, petele mai pot apărea și în zona organelor genitale, din cauza prezenței mai multor termi­nații nervoase, spun specialiștii.

Neelucidat

Mecanismul care declanşează autoimunitatea nu este cunoscut până în prezent.

Dermatomiozita este o boală inflamatorie a muşchilor şi a pielii, care afectează femeile de două ori mai mult decât bărbaţii. Poate fi recunoscută prin roşeaţa de pe pleoape, care, treptat, se extinde pe tot corpul, şi prin diminuarea forţei musculare.

Tiroidita Hashimoto este o boală autoimună în care, în mod inexplicabil, sistemul imunitar atacă glanda tiroidă. Mai exact, boala debutează prin distrugerea progresivă a celulelor tiroidiene şi prin scăderea producţiei de hormoni, ceea ce, într-un final, duce la instalarea hipotiroidiei. Printre factorii de risc se numără predispoziţia genetică, vârsta înaintată, iradierile repetate şi administrarea de iod în cantităţi mai mari decât are nevoie organismul. Screeningul pentru autoimunitatea tiroidiană cuprinde detectarea cel puţin a unui anticorp tiroidian (anti-TPO, anti-TG sau anti-receptor TSH). Tiroidita Hashimoto le afectează pe femei de cinci ori mai frecvent decât pe bărbaţi.

Scleroza multiplă

Scleroza multiplă este o afecţiune neurologică cronică, care afectează sistemul nervos central şi în mod special creierul, măduva spinării şi nervii optici. Mai exact, creierul şi măduva spinării sunt conectate între ele prin nervi şi fibre nervoase. Acestea din urmă sunt protejate de un înveliş proteic numit teacă de mielină, care se prezintă sub forma unui înveliş gras.Atunci când mielina este distrusă (proces denumit demielinizare), se întrerupe fluxul normal al impulsurilor nervoase la nivelul sistemului nervos central. Întreruperea acestuia duce la apariţia sclerozei multiple.

Ce se petrece în organism

Boala autoimună se declanşează în momentul în care organismul devine ţinta propriului sistem de apărare. În general, corpul se apără de agenţii patogeni cu ajutorul unor anticorpi produși de celulele sistemului imunitar, numite limfocite. Deşi, în mod normal, aceștia sunt setaţi să acţioneze doar împotriva factorilor străini, există situaţii în care se declanșează o supraproducţie de anticorpi, ce „atacă“ celulele şi ţesuturile organismului. În această situaţie, se instalează autoimunitatea și apar bolile autoimune.

Cauza exactă a acestor boli nu este complet elucidată încă, dar există o serie de factori comuni care favorizează apariţia lor. Printre aceştia se numără stresul, fumatul, alimentaţia deficitară, poluanţii, anumite medicamente, virusurile, radiaţiile şi chiar predispoziţia genetică.

Ştiai că...

… bolile autoimune apar la cei cu imunitate crescută, nu scăzută?
… femeile sunt afectate în proporţie de 80 la sută de bolile autoimune?
… majoritatea persoanelor cu boli autoimune folosesc în mod eronat stimulente pentru imunitate,  ceea ce duce la agravarea bolii?
… tratamentul pentru o parte dintre bolile autoimune este gratuit, însă doar în cazul persoanelor asigurate?

Specialistul nostru

Dr. Ana Maria Mihai
medic specialist endocrinolog Spitalul Militar Central

În cazul afecţiunilor autoimune, apar anticorpi (imunoglobuline) împotriva unuia sau mai multor ţesuturi şi organe pe care organismul nu le mai recunoaşte (antigene). Poate fi afectată orice glandă endocrină, evoluţia fiind, în general, spre insuficienţă glandulară.

Se pot forma anticorpi antihipofizari prezenţi în serul bolnavilor cu hipofizită limfocitară (predominant la femei); anticorpi antitireoperoxidază (ATPO), inhibitori în cazul tiroiditei cronice autoimune sau stimulatori (TRAb), în cazul bolii Basedow Graves; anticorpi anticelule beta-pancreatice, cu apariţia diabetului zaharat de tip 1;anticorpi împotriva glandelor suprarenale, ce conduc la apariţia insuficienţei corticosuprarenale cronice (boala Addison); anticorpi antigonadali, ce induc insuficienţa gonadală primară.

Cum funcţionează imunitatea

Sistemul imunitar reprezintă rețeaua de apărare a organismului în fața agenților patogeni, care pot fi bacterii, virusuri sau paraziţi. Însă acesta este setat nu doar pentru distrugerea invadatorilor din afara corpului, ci și a celor care se formează în organism, cum sunt, de exemplu, celulele canceroase. În mod normal, fiecare dintre noi se naște cu imunitate, denumită naturală sau înnăscută. Pe cea din urmă o moștenim de la părinți și rămâne la fel toată viața. Inevitabil însă, atunci când sistemul natural de apărare nu face față invadatorilor, dobândim o altă imunitate.

Asta pentru că, în permanență, organismul vine în contact cu agenți patogeni foarte complecşi. În astfel de situații, în organism se formează anticorpi, care au misiu­nea de a-i anihila.

În plus, acești anticorpi rețin caracterele agentului patogen, iar data viitoare îl recunosc și îl elimină mult mai repede. Mai exact, când vine în contact cu un organism patogen nou, sistemul imunitar are nevoie de cinci zile pentru a crea anticorpii necesari distrugerii acestuia.

Dacă îl mai întâlneşte o dată, îi sunt necesare maximum două zile. Astfel, pe lângă imunitatea naturală, dobândim un plus de imunitate. Deşi sistemul imunitar are ca elemente principale timusul, splina şi ganglionii limfatici, celulele de apărare se regăsesc în tot corpul.

Bine de ştiut

Avem două sisteme imunitare: unul înnăscut şi unul dobândit.

Febra este un mecanism de apărare al organismului, care duce la accelerarea reacţiilor imunitare.

Cine ne apără de agenţii patogeni

Din structura sistemului imunitar fac parte organele limfoide (amigdalele, timusul, splina, apendicele și măduva osoasă), în care se formează și se maturizează limfocitele (celule imunitare), ganglionii și vasele limfatice.

Celulele T se formează la nivelul măduvei osoase și migrează spre timus, unde se maturizează. Sunt celulele cu
cea mai mare pondere din limfocite (de aproximativ 70 la sută) și au sarcină dublă: de a regla mecanismele sistemului de apărare (activează celelalte celule) și de a le distruge pe cele infectate (celule T cotitoxice). De asemenea, celulele T pot fi impedimentul cel mai mare în cazul unui transplant, deoarece pot respinge organul transplantat, pe care îl consideră un intrus.

Celulele B reprezintă doar 10 la sută din limfocite, dar au un rol important în sistemul de apărare al organismului, deoarece produc anticorpi. Celulele B se formează și se maturizează în toate structurile sistemului imunitar, mai puţin în timus.

Celulele NK, după cum arată și denu­mirea de „ucigaşi înnăscuţi”, au rolul de a se plimba prin organism pentru a identifica şi distruge inamicii.

Sarcina, doar cu acord medical

Femeile care suferă de o boală autoimună pot aduce pe lume un copil, însă cu condiţia să discute în prealabil cu medicul care le tratează. Asta pentru că sarcina trebuie să se producă doar în aşa-numita perioadă de liniştire a bolii, care poate dura de la unu la câţiva ani. În această perioadă, cantitatea de medicamente scade. În caz contrar, substanţele active ar putea afecta evoluţia sarcinii.

Pe de altă parte, statisticile arată că 75 la sută din femeile cu poliartrită reu­matoidă sunt mai puţin afectate de boală în timpul sarcinii. Prin urmare, cantitatea de medicamente va fi redusă sau chiar se va renunţa la ele. În plus, o femeie însărcinată cu poliartrită reumatoidă nu va mai întâmpina greutăţi în a realiza activităţi care, în mod normal, îi sunt inaccesibile. Ameliorarea stării bolnavei se produce în primele trei luni de sarcină. Specialiștii explică acest lucru prin modificările intervenite la nivel  hormonal. 

Care este traseul limfocitelor?

În fiecare zi, corpul produce miliarde de celule de apărare, care circulă prin reţeaua de vase sanguine și limfatice pentru a identifica și distruge organismele străine. După ce sunt create și ajung la maturitate, limfocitele se îndreaptă către ganglionii limfatici și către splină, care servesc drept depozite pentru celulele de apărare ale organismului.

Din ce este alcătuit sistemul de apărare

Componentele sistemului imunitar sunt răspândite în tot corpul. Amigdalele (1) sunt poarta de intrare a agenţilor patogeni în organism.

Ganglionii limfatici (2) sunt locul în care ajung celulele T şi B după ce sunt instruite în legătură cu modul în care pot elimina eficient agenţii patogeni.

Timusul (3) este organul în care limfocitele T se maturizează şi se specializează în lupta împotriva microbilor.

Splina (4) are rolul de a de a curăţa sângele de celulele moarte.

Apendicele (5) este un alt organ de pe traiectul limfocitelor, iar măduva osoasă (6) furnizează sângelui, pe lângă celule roşii, şi leucocite (celule albe).

Specialistul nostru

Rareş Simu
medic specialist imunologie clinică şi alergologie

Orice răspuns imun specific presupune patru faze. Prima fază constă în iniţierea răspunsului imun din partea organismului şi apare în momentul în care agenţii patogeni pătrund în organism. Răspunsul imun este realizat de două tipuri de limfocite: T şi B. Limfocitele T se împart în celule T helper, care secretă interleukine, ce le permit să activeze activitatea celorlalte limfocite, şi celule T supresoare, al căror rol este de a controla răspunsurile imunitare. Sub acţiunea lor, celulele B produc anticorpi, care au misiunea de a elimina agentul patogen.

Aceasta este faza de activare a răspunsului imun, când anticorpii trec la eliminarea agenţilor străini. Cea de-a treia fază este de menţinere a răspunsului imun. În această fază, sunt menţinute, tot prin intermediul unor substanţe sintetizate de limfocitele T, mecanismele imune la un nivel care să permită distrugerea în totalitate a factorilor agresori. Urmează cea de-a patra fază, care constă în stoparea răspunsului imun. Această fază este realizată de către limfocitele T supresoare. 

Principalii inamici ai imunităţii

Plimbările  zilnice prin parc sunt un mod eficient de întărire a organismului 

Alimentaţia  dezechilibrată: bogată în grăsimi și în carbo­hidrați și săracă în vitamine și în minerale.

Sedentarismul: specia­liştii susţin că 30 de minute de activitate fizică zilnică ar fi suficiente pentru întărirea sistemului imunitar.

Îmbătrânirea: pe măsură ce înaintăm în vârstă, sistemul imunitar slăbeşte. De aceea, persoanele trecute de 60 de ani sunt mai predispuse la îmbolnăvire.

Lipsa somnului: în cazul unei persoane care nu doarme opt ore pe noapte, sistemul imunitar nu se mai poate dezvolta normal, iar reacţiile organismului la factorii externi sunt aproape nule.

Astfel, se instalează o stare de oboseală cronică, care, combinată cu stresul, creşte sensibilitatea organismului la infecţii. Prin urmare, acesta devine mai vulnerabil la apariţia răcelilor. De asemenea, rănile se cicatrizează şi se vindecă mai lent.

De reţinut!

Organismul este supus în permanenţă influenţei factorilor externi.

Gena care dirijează celulele

S-a descoperit de ce unele tipuri de cancer se vindecă mai greu sau deloc.  Oamenii de știinţă francezi de la Universitatea  „Pierre şi Marie Curie” au observat că sistemul imunitar protejează celulele canceroase, pe care le detectează încă din primele zile, deşi rolul lui este de a le distruge. În urma testelor realizate pe cobai, s-a observat că formarea celulelor canceroase declanşează un răspuns imediat al limfocitelor T regulatoare (celule care fac parte din sistemul de apărare al organismului). Astfel, acestea se deplasează spre tumoare pentru a distruge celulele canceroase.

Dar s-a observat că, în acelaşi timp, acestea împiedică alte limfocite să acţioneze, deşi au tot rolul de a distruge celule canceroase. Pe de altă parte, un grup de cercetători americani şi britanici au descoperit că celulele T nu atacă doar celulele canceroase, ci şi pe cele sănătoase. Totodată, au identificat şi o genă numită Foxp3, care le împiedică să atace ţesuturile sănătoase. În concluzie, tratamentele  viitoare se vor axa pe găsirea unei formule care să determine celulele T să acţioneze corespunzător.

Cum ne putem întări organismul

- Alternează zilele de muncă cu cele de relaxare.
- Dormi minimum șapte ore pe noapte.
- Protejează-te de bolile cu transmitere sexuală.
- Nu folosi la comun obiectele de igienă.
- Păstrează-ţi greutatea în limite normale.
- Evită produsele de tip fast-food și dulciurile.
- Nu lua antibiotice decât dacă este absolut necesar.
- Menţine-ţi nivelul colesterolului la parametrii normali.
- Nu fuma.

Scăderea imunităţii poate fi urmată, în primă fază, de o stare de oboseală generală, iar în timp de apariţia unor boli infecţioase.

Nu există tratament fix

În bolile autoimune, anticorpii produşi sunt anormali (autoanticorpi). De aceea, adesea, se prescrie tratament imunosupresor (cortizon, citostatice). Dacă în timpul tratamentului se administrează vitamine şi minerale, acestea nu modifică activitatea aparatului imun, ci au doar rol de susţinere nespecifică a unui organism oricum slăbit de o boală sistemică gravă. Soluţiile pentru a opri atacul celulelor imunitare nu sunt standardizate, terapiile imunosupresoare fiind în perioada de studiu.
Mic dicţionar

Anticorp: anticorpul sau imunoglobulina (Ig) este o moleculă de natură proteică, ce se formează în momentul pătrunderii în organism a unei structuri străine, numite antigen. Există cinci tipuri de anticorpi (A, D, E, G și M).  IgA se găsesc în lacrimi și în salivă. IgD sunt ataşaţi de celulele B şi le fac mai receptive în faţa unui factor extern.IgE ne protejează de infecţiile cu paraziţi. IgG au rolul de a însoţi microbii, făcându-i mai ușor de ucis de către celulele sistemului imunitar. IgM sunt setaţi pentru uciderea bacteriilor.

Antigenă: bacteriile, virusurile, paraziţii și celulele tumorale se transformă în antigene în momentul în care ajung în organism și stimulează producerea de anticorpi. Antigenele sunt în majoritatea cazurilor proteine combinate cu glucide, numite glicoproteine.

Agent patogen: microorganism cu acţiune nocivă, care determină apariţia unei boli. Agenţi patogeni sunt virusurile, bacteriile, microbii, ciupercile și paraziţii.  Există însă și microorganisme nepatogene.

Imun: calitatea de a fi rezistent la un anumit tip de agent patogen.

Somnul insuficient, sedentarismul, alimentaţia deficitară şi fumatul slăbesc sistemul imunitar

Specialistul nostru

Radu Leon
medic de familie competenţă în fiziokinetoterapie

De obicei, tratamentul standard în bolile autoimune constă în administrarea de glucocorticoizi (prednison, metilprednisolon), dar şi de alte medicamente, precum metotrexatul şi sărurile de aur (tauredon). În cazul existenţei unei boli autoimune, medicamentele sau suplimentele nutritive pentru creşterea imunităţii, de exemplu echinacea sunt, de obicei, contraindicate.

Sistemul imunitar al acestor bolnavi pare a fi incapabil (din cauze genetice, dar nu numai) să deosebească anumite antigene de structurile proprii şi, astfel, le atacă, dând naştere unei maladii autoimune. De cele mai multe ori, acest lucru se întâmplă deoarece antigenele au o structură moleculară similară cu cea a altor structuri celulare proprii organismului.