Cadoul preşedintelui Obama. „NATO invadează lumea Arabă”(?)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
turkish tank in syria | source

Intrarea blindatelor turce în Siria este o greşeală de care atât Ankara, cât şi coaliţia internaţională contra Daesh ar fi trebuit să se ferească.

Dacă în spaţiul Vestic vor exista multe analize despre cum a ajuns Turcia să se hotărască (sau să fie convinsă) să intre pe teritoriul Siriei, este extrem de important să nu ne uităm doar la această perspectivă care ne interesează în mod imediat, anume strângerea laţului în jurul Daesh.

Din informaţiile pe care le cunoaştem până acum, intrarea trupelor turce pe teritoriul sirian este al treilea pas într-o operaţiune care include şi un asalt contra Daesh din teritoriu irakian şi un bombardament din partea forţelor aeriene SUA asupra unor ţinte din Siria, operaţiunea fiind coordonată de SUA şi întâmplându-se, dacă putem spune aşa, sub egida coaliţiei internaţionale contra Daesh.

Însă, uitându-ne la evenimente strict din această perspectivă – adică brief-ul primit de televiziunile americane deja de mai bine de opt ore şi care continuă să fie reluat pe toate canalele internaţionale de ştiri – riscăm să pierdem din vedere efectul acestei operaţiuni, incluzând implicarea la sol a Turciei, asupra retoricii şi domeniului emoţional-afectiv la nivel global.

Ceea ce contează, însă, este toată retorica şi operaţiunile informaţionale care decurg din acţiunile Turciei. Impactul de imagine va fi devastator, atât la adresa Turciei, cât şi pentru SUA şi NATO.

Operaţiunea contra Daesh este o discuţie relevantă preponderent dintr-o perspectivă Vestică. Conotaţiile acţiunilor întreprinse de aliaţi, însă, au şi pot căpăta cu totul alte conotaţii la nivel global. Dacă ne uităm din perspectiva tuturor celorlalţi de pe planetă, intrarea Turciei în Siria (căci nu este o  invazie de ocupaţie – cel puţin până în momentul de faţă) arată aşa: o ţară Sunnită şi membru NATO a invadat o zonă sensibilă din Orientul Mijlociu, Sunnită, beneficiind de susţinerea SUA. Este neclar încă de ce Administraţia Obama ar prefera să aprindă butoiului cu pulbere din Orientul Mijlociu – războiul între Sunniţi şi Şiiţi.

Ceea ce contează, însă, este toată retorica şi operaţiunile informaţionale care decurg din acţiunile Turciei. Impactul de imagine va fi devastator, atât la adresa Turciei, cât şi pentru SUA şi NATO. Iată ceea ce va vedea şi auzi restul lumii:

  • Lumea Şiită va vedea o ţară Sunnită care invadează o Sirie care şi aşa făcea faţă cu greu presiunilor jihadiste Sunnite. Din punctul acesta de vedere, că vorbim de Daesh, sau Turcia, atacul asupra Siriei va fi egal de ilegitim şi anti-Islamic.  
  • Kurzii vor vedea legitimă folosirea oricăror mijloace pentru a-şi atinge scopurile în Turcia, Siria şi Irak, indiferent care ar fi acele scopuri. Pentru Siria şi Irak, asta va avea consecinţe tragice – în cel mai fericit caz rău, îşi vor vedea teritoriul fragmentat; în cel mai nefericit caz, violenţele si clivajele inter-etnice vor creşte.  
  • Auto-umilirea SUA, prin cuvintele vicepreşedintelui Biden, care a preferat în continuare să îl asigure pe preşedintele Erdogan de neimplicarea în presupusa încercare de lovitură de stat şi să-l asigure de toată prietenia SUA, în loc să vorbească despre acţiunea concertată a coaliţiei.  
  • Rusia va putea arăta cu degetul în orice moment „minciuna” NATO şi „tendinţele sale expansioniste”, referindu-se la „invazia de către Turcia, invazie susţinută de către SUA”.  
  • Cei care visează la reunificarea Islamului vor vedea cum acum „Vestul intră în sfârşit şi pe faţă în lupta contra Daesh”, care în mintea unora înseamnă un fel de Califat reînviat.  
  • Cei care au fugit din calea Daesh vor vedea trădarea Vestului la adresa lor prin prisma faptului că Turcia profită de operaţiunile coaliţiei pentru a-i ataca pe kurzi; însă trupele kurde Peshmerga (din Irak, ce-i drept) au fost singurele care au ţinut piept Daesh în campaniile lor de cucerire şi înrobire a populaţiilor locale.

Există potenţiale ramificaţii directe şi pentru Vest. Atât în Europa, cât şi în America de Nord şi Australia, este foarte probabil să vedem apariţia sau înteţirea conflictelor dintre refugiaţi-migranţi, aflaţi de o parte şi de alta a „conflictului” şi populaţiile musulmane locale; ne putem gândi aici, în primul rând, la populaţia Turcă din Germania şi la valul recent de migranţi din Siria şi Irak.

În condiţiile de luptă pentru inimile şi minţile oamenilor, cercetările au arătat că argumentele raţionale nu sunt de nici un ajutor; ba mai mult, îi întărâtă mai mult pe cei care deja se simt atacaţi, frustraţi, sau nedreptăţiţi. Astfel, orice argumente raţionale şi faptice care ar putea fi prezentate nu sunt relevante decât în cercurile de politici şi analiză; însă la nivelul străzii, această „aventură” turcească se va dovedi o „situaţie” de PR, dacă este să exprimăm lucrurile într-un limbaj cu care suntem mai familiari, greu de gestionat.

Dacă ne aflăm la începutul „asaltului final” contra Daesh, care este planul pentru după încetarea operaţiunilor militare?

Câteva întrebări planează asupra situaţiei. Pe de-o parte, nu am văzut nici o reacţie a Rusiei, care totuşi are o importantă prezenţă militară în Siria şi pentru care nu ne putem imagina că intrarea NATO pe teritoriul „protectoratului său, Siria”, este un lucru de neglijat.  

Pe de altă parte, dacă ne aflăm la începutul „asaltului final” contra Daesh, care este planul pentru după încetarea operaţiunilor militare? Kurdistanul sirian rămâne ocupat de Turcia? Şi cum rămâne cu „centura Şiită” de la Golful Persic la Marea Mediterană?

Dincolo de câteva sute sau mii de luptători Daesh, cum va fi rezolvată problema mitului şi a mirajului Califatului şi a chemării la Jihad contra Vestului lansată pe rând de conducătorii Daesh?

După cum ştim deja, ideile şi ideologiile nu mor niciodată. Daesh nu s-a născut în cartierele defavorizate ale Europei. Deja în ultimele săptămâni, pe măsură ce Daesh pierdea teren în Siria şi Irak, am văzut o intensificare a activităţii lor în Africa. Deci nucleul de fermentare a ideilor extremiste ar putea migra din Orientul Mijlociu în Africa – un spaţiu mult mai fertil şi mai amplu din punct de vedere demografic pentru refacerea unei organizaţii radicale. (Să nu pierdem din vedere că cea mai mare parte a populaţiei continentului african este segmentul de populaţie sub 30 de ani – majoritatea fără sau cu o educaţie precară şi o mare parte, fără locuri de muncă.)

Ţinând cont de toate „externalităţile” enumerate, previzibile, de altfel, nu putem decât să ne imaginăm că sursa acestei operaţiuni este speranţa preşedintelui Obama de a oferi lumii acest trofeu – învingerea Daesh – înainte de încheierea mandatului său. Din păcate, nimeni nu poate spune cu certitudine dacă va exista până atunci o victorie militară şi cât de repede se vor manifesta efecte de tipul celor listate mai sus. Însă, cu siguranţă, preşedintele Obama este pe cale să ofere cel mai mare cadou unuia dintre candidaţii la preşedinţia Statelor Unite: un cadou nesperat pentru Donald Trump dacă operaţiunile militare nu încetează până la momentul alegerilor, sau cadoul dorit pentru Hillary Clinton, în eventualitatea în care campania militară este un succes şi se încheie până la alegeri. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite