Brăţările cu GPS înlocuiesc gratiile închisorilor

În SUA, GPS-ul a permis înfiinţarea "închisorilor fără gratii", ca alternativă la închisoarea tra-diţională, oferită contravenienţilor care nu prezintă pericol social. Pentru a

În SUA, GPS-ul a permis înfiinţarea "închisorilor fără gratii", ca alternativă la închisoarea tra-diţională, oferită contravenienţilor care nu prezintă pericol social. Pentru a beneficia de libertate, între anumite graniţe fixate de judecător, deţinutul trebuie să poarte o brăţară cu GPS, pentru care trebuie să scoată din buzunar suma de 20 USD pe zi. Sistemul inovator se practică în prezent în statul Idaho. Rolul lui "Big Brother" este jucat de anumite firme private care au contract cu sistemul judiciar pentru a urmări deţinuţii 24 de ore din 24 pe monitoare. Preţul de 20 USD pe zi reprezintă numai jumătate din costurile întreţinerii unui deţinut, după gratii, după cum explică Jack Green, proprietarul unei astfel de firme, Fast Bail Bond Inc, citat de Associated Press. Brăţările de monitorizare sunt achiziţionate în leasing de la compania Tracker Pal, din Utah, iar valoarea unui astfel de dispozitiv este de 1.500 USD. Folosirea tehnologiei combate supraaglomerarea închisorilor, care rămân pentru deţinuţii ce prezintă un risc pentru societate.

Contravenientul urmărit cu GPS apare marcat cu un steguleţ roşu pe un computer, locaţia fiind actualizată de satelit la fiecare cinci minute. Dacă deţinutul încearcă să evadeze din limitele fixate prin decizie judecătorească, dispozitivul GPS de la glezna acestuia vibrează şi poate declanşa o alarmă de 95 de decibeli - echivalentă cu sunetul unei sirene a poliţiei. Supraveghetorul poate imediat să asculte conversaţiile deţinutului şi să comunice cu acesta. Dacă deţinutul încearcă să taie cele trei benzi de oţel cu care este prins dispozitivul în jurul gleznei, va declanşa din nou alarma. Dacă îndepărtează bateriile, dispozitivul continuă să funcţioneze câteva ore, suficient pentru a fi localizat de poliţie după declanşarea alarmei. Supraveghetorii pot vorbi cu subiecţii urmăriţi pentru a-i avertiza să nu se aventureze dincolo de zona în care sunt restricţionaţi. Ei pot asculta conversaţiile subiecţilor însă numai în cazul în care aceştia încalcă regulile.