Bikerii şi restricţiile unei pasiuni

Viaţa motocicliştilor este cu totul altfel decât o perpetuă plimbare, lipsită de reguli Primele cluburi ale motocicliştilor au fost create imediat după cel de-al Doilea Război Mondial,

Viaţa motocicliştilor este cu totul altfel decât o perpetuă plimbare, lipsită de reguli

Primele cluburi ale motocicliştilor au fost create imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, de către foşti piloţi în căutarea senzaţiilor tari care îi animaseră în timpul războiului. Azi, ele sunt organizaţii cu reguli şi norme stricte, formate din persoane care au în comun dragostea pentru vehiculul pe două roţi, pasiunea pentru viteză, o preferinţă pentru "gustul" adrenalinei şi o anume atitudine care-i îndeamnă să trăiască fiecare clipă la maximum.

Membrii cluburilor motocicliştilor respectă reguli şi ţin cont de ierarhii. Niciun motociclist nu poate să devină membru al clubului fără să treacă de perioada de probă şi fără să primească acceptul din partea celorlalţi membri. Odată admis, el este obligat să poarte insigna clubului, să respecte regulile interne şi să fie solidar cu ceilalţi. O persoană poate intra în club numai după ce trece anumite "probe". La început, individul este invitat să participe la întâlniri ale membrilor activi. Dacă persoana este interesată să devină membru, este acceptată în calitate de "stagiar", putând participa la activităţile clubului, fără să aibă însă drepturi depline. Statutul de membru este obţinut în urma votului celorlalţi.

Semne distinctive

Unul dintre semnele distinctive obligatorii pe care trebuie să le poarte un motociclist este vesta cu insigna clubului. Insigna conţine logoul clubului, numele lui, literele "MC" (motorcycle club) şi numele statului de provenienţă. Toate aceste semne distinctive poartă numele de "culori". Însemnele sunt proprietatea exclusivă a clubului. Doar membrii au dreptul să poarte "culorile" clubului. Motocicliştii preferă să folosească porecle în locul numelor de botez, pe care uneori şi le inscripţionează pe veste, alături de logoul clubului.

Percepţia publicului despre motociclişti

Cluburile motocicliştilor sunt deseori privite drept organizaţii criminale. Această percepţie a fost susţinută de filme, cultura populară şi incidente izolate cărora li s-a dat o mare amploare, cum a fost cel din Hollister, California, din 1947. Presa a speculat că, la întâlnirea motocicliştilor din acel an, la care au participat aproximativ patru mii de împătimiţi, ar fi izbucnit o revoltă violentă. Tot atunci, revista "Life" a publicat o fotografie a unui motociclist în stare de ebrietate, care "îşi parcase" motocicleta într-un bar. Presa a cerut Asociaţiei Americane a Motocicliştilor să comenteze incidentul. Răspunsul lor a fost că 99% din motociclişti sunt cetăţeni care respectă legea şi că restul de 1% sunt proscrişi. Filmul "The Wild One", cu Marlon Brando în rolul principal, a fost primul dintr-o mai lungă serie de care a descris motocicliştii în această manieră stereotipică.

Cluburi scoase în afara legii

Atât FBI, cât şi CISC (Criminal Intelligence Service Canada) au desemnat anumite MC-uri drept "Bande de Motociclişti Proscrişi" (Outlaw Motorcycle Gangs). În această categorie intră cluburile "Pagans", "Hells Angels", "Outlaws MC" şi "Bandidos". În Canada s-a înregistrat o creştere semnificativă a crimelor în care au fost implicaţi membri ai MC-urilor, cel mai răsunător scandal fiind cel intrat în istorie drept "războiul motocicliştilor din Quebec", care a durat opt ani (1994-2002) şi a însemnat încercarea membrilor clubului "Hells Angels" de a obţine monopolul asupra vânzărilor de droguri pe străzile oraşului. În 2006, şase membri ai clubului "Bandidos" au fost găsiţi morţi la o fermă din Ontario, incident descris de poliţia canadiană drept "o reglare de conturi între membrii organizaţiei".