Au pus nemţii umărul la programul nuclear iranian?

50 de firme sunt bănuite că au exportat, prin intermediul Rusiei, materiale pentru construcţia reactorului de la Busher Circa 50 de companii germane, cele mai multe provenind din Germania

50 de firme sunt bănuite că au exportat, prin intermediul Rusiei, materiale pentru construcţia reactorului de la Busher

Circa 50 de companii germane, cele mai multe provenind din Germania de Vest, sunt suspectate că au livrat ilegal, prin intermediul Rusiei, materiale şi echipamente pentru construirea reactorului nuclear iranian de la Busher, a anunţat Parchetul din Postdam.

După efectuarea mai multor percheziţii la sediul Vero, o companie de import-export din Berlin, anchetatorii au descoperit că aceasta a desfăşurat exporturi ilegale pentru construirea reactorului. Materialele nucleare erau expediate către Moscova, pe la frontiera germano-poloneză, a declarat procurorul Christoph Lange. Percheziţiile au dezvăluit că, începând din anul 2000, Vero a achiziţionat tehnologie din Germania şi din alte ţări europene în numele unei companii din Rusia, Atomstroiexport (ASE), care, la rândul ei, o livra în Iran. Lange susţine că ancheta se află într-un stadiu incipient şi că valoarea livrărilor, stabilită pentru moment la cinci milioane de euro, ar putea creşte semnificativ. Potrivit unor estimări ale anchetatorilor, ar putea fi vorba de 150 milioane de euro.

Firmele trimiteau echipamente depăşite

Exportul tehnologiei către Rusia a fost posibil din punct de vedere legal, deoarece Vero s-a folosit de "o chichiţă" legislativă, care permitea transferul de materiale în cazul în care se preciza că ele vor fi folosite în alte scopuri decât cele nucleare. Lange afirmă că există dovezi clare că mai multe echipamente au fost folosite pentru construirea reactorului. Procurorul mai precizează că este vorba de o tehnologie vest-europeană mai veche, la care firmele mari din domeniu începuseră să renunţe, fiind depăşită. Cel puţin 12 dintre firmele suspectate erau la curent cu faptul că materialele ce ajungeau în Rusia aveau, în realitate, ca destinaţie finală Iranul. Cele 50 de companii aflate în vizorul Parchetului au fost contactate de Vero pentru a se ocupa de exporturi. Anchetatorii deţin probe, potrivit cărora 20 dintre ele au acceptat să intre în afacere. "Vero este, de fapt, Atomstroiexport. Spre exemplu, managerii celor două companii au aceleaşi numere de fax pe cărţile de vizită", explică Lange, în încercarea de a da de capăt acestei reţele cu numeroase ramificaţii.

Macaraua i-a dat de gol

Deşi majoritatea firmelor implicate sunt din vestul Germaniei, întreaga afacere a fost divulgată după ce, în urma unui control de rutină la o companie din apropiere de oraşul Magdeburg, din est, s-a descoperit că, în perioada 2001-2002, o macara specială a fost exportată pe bucăţi în Rusia, de unde a ajuns la Busher.

Primele suspiciuni la adresa firmei conduse de fraţii Georg şi Axel K. au apărut încă din anul 2004, dar, la acea vreme, anchetatorii nu bănuiau amploarea afacerii.

Reactorul, început de Siemens, terminat de ASE

Compania germană Siemens a început lucrările la reactorul nuclear de la Busher în data de 1 mai 1975. Din cauza unor neînţelegeri între firma constructoare şi autorităţile de la Teheran, lucrările au înaintat anevoios. Declanşarea conflictului cu Irakul, din anul 1980, le-a întrerupt complet. Constrânsă de contextul internaţional, Siemens a decis să renunţe la proiect şi, timp de 10 ani, nimic nu s-a mai mişcat la Busher.

Decisă să ducă la bun sfârşit realizarea reactorului, autorităţile iraniene au ajuns la o înţelegere cu firma moscovită Atomstroiexport, deţinută în prezent de concernul Gazprom. Peste 2.600 de ingineri şi muncitori ruşi au participat la construirea reactorului.