Armele devin o minge de ping-pong între legal şi ilicit

Industria de armament înfloreşte pe an ce trece, iar profiturile uriaşe fac, deseori, ca legile scrise ale statelor şi cele nescrise ale eticii să fie eludate cu bună ştiinţă În

Industria de armament înfloreşte pe an ce trece, iar profiturile uriaşe fac, deseori, ca legile scrise ale statelor şi cele nescrise ale eticii să fie eludate cu bună ştiinţă

În fiecare an sunt produse şi vândute opt milioane de pistoale şi puşti, plus un număr halucinant de gloanţe, suficiente ca întreaga umanitate să fie ucisă de două ori. Rezultatul acestei statistici a groazei? Un om moare împuşcat, la fiecare minut. De la an la an, la nivel global, piaţa vânzărilor de armament se extinde, acoperind toate continentele. Dacă SUA, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania acoperă 82% din exporturile mondiale, pe lista celor mai puternice industrii de armament s-au adăugat, în ultimii ani, Italia, Brazilia, India sau Africa de Sud.

Andrea Barolini, laureat în Jurnalism şi Comunicare la Universitatea Tor Vergata din Roma, a arătat, într-un studiu publicat în revista "Valori" (una dintre cele mai autorizate publicaţii italiene care tratează probleme complexe legate de lumea financiar-economică) că Italia are una dintre cele mai avansate legislaţii referitoare la deţinerea, producerea şi exportul de arme. Însă la începutul anului trecut, a fost emisă în mare grabă Legea nr. 49, prin care se urmărea "garantarea siguranţei pe timpul Olimpiadei de iarnă de la Torino", ce urma să aibă loc în luna februarie. Întâmplător sau nu, în textul legii a fost inserat un articol ce modifica un vechi decret, din 1931, prin care se interzicea deţinerea, fără licenţă ministerială, de arme de război, muniţie, uniforme militare şi alte echipamente analoage. Legea de astăzi permite, în schimb, cu licenţă de fabricaţie, "dezvoltarea activităţilor comerciale conexe şi repararea armelor produse". Barolini este de părere că articolul inserat într-un mod foarte discret a reprezentat o adevărată "revoluţie" în domeniu, astfel că mai multe firme importante din sector, cum ar fi cea austriacă "Glock" (producătoarea celebrelor pistoale cu acelaşi nume) iau în calcul posibilitatea deschiderii unor filiale pe teritoriul italian, dată fiind permisivitatea legală din domeniu.

Insurgenţii irakieni trag cu pistoale Beretta

Articolul în cauză, inserat în Legea 49, a reprezentat un "cadou" şi pentru Ugo Gussalli Beretta, proprietarul companiei omonime, care produce pistoalele cu acelaşi nume, ce intră în dotarea Poliţiei de Stat italiene. Însă Beretta trebuie să facă faţă unei acuzaţii, potrivit căreia ar fi furnizat arme luptătorilor de gherilă irakieni. După cum susţin procurorii din Brescia care anchetează cazul, totul a început în februarie 2003, când ministerul de interne italian a cedat fabricii lui Beretta 44.926 de pistoale, clasificate ca "scoase din uz şi inutilizabile din cauza folosinţei îndelungate". Beretta le-a recondiţionat, deşi nu avea licenţa necesară reparării armelor. Pentru a-şi acoperi ilegalitatea, Beretta a "vândut" pistoalele unei firme britanice, Heltston Gunsmith, un nume cunoscut în domeniu, care avea toate licenţele necesare unor asemenea activităţi. De aici, urma celor 44.926 de pistoale Beretta 92S se pierde, ele fiind regăsite ulterior pe teritoriul irakian, în mâinile poliţiştilor din Bagdad, dar şi în cele ale luptătorilor de gherilă din gruparea Al Zarqawi. Surprinzătoarea descoperire a fost făcută de militarii contingentului italian din Irak, care, evident, au alertat autorităţile de la Roma.

Pistoale "anonime"

Pe parcursul anchetei, procurorii au mai avut parte şi de alte surprize. Cu ocazia cercetărilor, au fost descoperite, întâmplător, 15.478 de pistoale semiautomate, bine ascunse de priviri indiscrete, în unele depozite ale fabricii. Nu aveau seria ştanţată, erau "anonime", după cum au evaluat judecătorii mai târziu, ceea ce i-a făcut pe anchetatori să ia ca probabilă varianta că urmau să fie vândute pe sub mână. Şi, cum deja exista precedentul Irak, autorităţile au presupus că şi aceste pistoale aveau o destinaţie mai puţin "oficială". Procesul intentat firmei Beretta este încă în curs de desfăşurare.

2006, anul vânzărilor-record

Rete Italiana Disarmo este cea mai puternică organizaţie nonguvernamentală din Peninsulă care monitorizează fabricarea şi exportul de arme. Recent, ea a dat publicităţii un raport, în care îşi exprimă îngrijorarea fată de amploarea fără precedent pe care au luat-o vânzările de arme din această ţară. "Exporturile de arme din 2006 deţin un trist record, acela de a fi cele mai consistente din ultimii 15 ani încoace", se poate citi în document. "Guvernul Prodi şi-a luat angajamentul de a se implica într-un control mai strict al industriei de armament, dar până în prezent nu a fost făcut niciun pas concret", consideră organizaţia. Astfel din date reiese că, faţă de 2005, sumele obţinute de stat pentru licenţele de export au crescut în 2006 cu 60%.

Statele Unite preferă armele italieneşti

Pe primul loc al beneficiarilor industriei de armament italiene rămân SUA, cărora li se furnizează, în primul rând, flota de elicoptere prezidenţiale (realizată de MV Agusta, cea mai importantă companie aeronautică din Peninsulă).

În afară de aparatele de zbor, America mai importă din Italia bombe, rachete, puşti-mitraliere, nave de război, explozivi şi arme automate de orice calibru, în valoare de peste 350 de milioane de euro anual. Urmează apoi Emiratele Arabe Unite, care, în 2006, au cumpărat arme italieneşti în valoare de 338 milioane de euro.

Un alt client important al italienilor este (surprinzător sau nu) Austria, care a plătit, anul trecut, 152 de milioane de euro pentru arme şi echipamente. Alţi destinatari sunt ţările NATO, dar şi zonele "fierbinţi" precum Orientul Mijlociu sau unele ţări africane, între care Nigeria, care a fost aprovizionată cu arme italieneşti în valoare de 75 de milioane de euro.

De asemenea, Italia s-a alăturat proiectului americano-britanic de realizare a avionului de vânătoare Joint Strike Fighter, ceea ce i-a făcut pe experţii organizaţiei Rete Italiana Disarmo să afirme că ţara lor a intrat într-o veritabilă cursă de reînarmare.

Cine sunt campionii exporturilor

Cele mai importante firme producătoare şi exportatoare de armament sunt Agusta, Alenia Aeronautica, Oto Melara - toate aparţinând holdingului Finmeccanica.

Agusta, în afară de contracte pentru elicopterele militare destinate SUA, în 2005-2006, a mai obţinut din vânzări alte 810 milioane de euro. Nici celelalte firme nu au de ce să se lamenteze: Alenia Aeronautica şi-a dublat cifra de afaceri, iar Oto Melara şi-a diversificat oferta, atrăgându-şi clienţi din spaţiul ex-sovietic.

Finmeccanica: contract de colaborare cu Libia

Unul dintre cele mai mari grupuri industriale la nivel mondial, care deţine locul întâi în Europa în privinţa înaltei tehnologii, Finmeccanica, a fost înfiinţată în 1948, pentru a deservi în primul rând Şantierele Navale de la Marea Adriatică. A devenit lider european în sectorul vehiculelor civile şi militare, al elicopterelor, al aparaturii spaţiale şi al industriei electronice pentru apărare. Are filiale în circa 100 de ţări, peste 57.000 de angajaţi, dintre care 14.500 în străinătate, cei mai mulţi dintre ei fiind în Marea Britanie. Faptul că prosperă de la un an la altul în urma vânzărilor de arme sau echipamente militare reiese şi din declaraţiile recente ale preşedintelui holdingului, Pier Francesco Guargualiani. Într-un recent interviu acordat cotidianului "Corriere della Sera", el a spus că Finmeccanica are la dispoziţie patru miliarde de euro pentru a face noi achiziţii. În plus, holdingul a semnat un acord cu guvernul libian pentru crearea unui joint venture în domeniul sistemelor electronice pentru apărare şi securitate.

Bancherii armurierilor

Unul dintre aspectele cele mai sensibile ale domeniului vânzărilor de arme îl constituie lista aşa-numitelor "bănci armate", adică acele instituţii financiare prin care se derulează tranzacţiile cu arme. Locul întâi pe această listă îl deţine San Paolo-IMI, cu sediul în Torino, considerată "regina băncilor armate". În 2006, prin conturile acesteia, au tranzitat peste 446 milioane de euro, faţă de 164, câte au fost în 2005. Urmează îndeaproape grupul BNP-Parisbas, Unicredit, Banca nazionale del lavoro, Banca popolare di Milano. Rete Italiana Disarmo a cerut în mai multe rânduri declanşarea unor anchete oficiale, pentru a urmări în ce măsură activitatea acestor bănci nu depăşeşte cu mult ceea ce permite cadrul legal. În 2006, "băncile armate" au avut o cifră de afaceri de 1,5 miliarde de euro.

Lockheed Martin, liderul mondial incontestabil

Piaţa vânzărilor de armament este însă dominată de colosul american de construcţii aeronautice Lockheed Martin, cu sediul în Bethesda, Maryland.

Este cel mai mare contractor militar al Statelor Unite: în 2005, 95% din veniturile sale au provenit din contractele semnate cu Ministerul Apărării sau cu agenţiile federale.

Anul trecut, Lockheed Martin şi-a adjudecat dreptul de a construi vehiculul spaţial Orion, cu care NASA intenţionează să-l ducă pe om din nou pe Lună. Recent, a încheiat cu Turcia un contract în valoare de 1,78 miliarde de dolari, ce are ca obiect 30 de avioane de vânătoare F-16. Pe parcursul timpului, colosul a fost însă implicat în numereoase scandaluri de corupţie, unul dintre cele mai răsunătoare având loc în Italia, una dintre "victime" fiind fostul preşedinte Giovannni Leone. Informaţii despre activitatea Elveţiei în domeniul producerii şi vânzării de arme au fost date publicităţii de organizaţia "Groupe pour une Suisse sans armee" (GSSA). Potrivit acesteia, în 2006, Ţara Cantoanelor a exportat armament în valoare de 400 de milioande de franci elveţieni (circa 242 de milioane de euro), ceea ce reprezintă o creştere cu 50% faţă de 2005 şi totodată o sumă considerabilă pentru un stat care se mândreşte cu neutralitatea militară.

Brânza elveţiană "explodează" în Liban

Şi tot anul trecut, echipele de genişti ale ONU au reperat, în sudul Libanului, circa 2.000 de grenade şi bombe antipersonal neexplodate. Un sfert dintre acestea, susţine GSSA, ar putea fi rodul colaborării dintre industria israeliană de armament şi armurăria Confederaţiei elveţiene. Un alt mecanism "neoficial" permite ca armele "made in Switzerland" să ajungă în mâinile unor beligeranţi. Spre exemplu, în 2005, Emiratele Arabe Unite au revândut Marocului obuziere blindate, în timp ce legea elveţiană nu autorizează niciun fel de export de armament către această ţară.

Thales, gigantul multinaţional

Un loc important în topul primelor zece societăţi de acest gen îl ocupă şi grupul Thales. Având sediul central la Paris, acesta este, de fapt, o firmă multinaţională cu filiale în peste 30 de ţări din (mai) toate continentele. Are 65.000 de angajaţi, cei mai mulţi dintre ei fiind la firmele componente din Marea Britanie. Este considerat liderul european în privinţa comercializării echipamentelor şi sistemelor electronice destinate sectoarelor aeronautice, navale şi de apărare. Cifra de afaceri (de ordinul miilor de miliarde de dolari), repartizată pe ţări, arată după cum urmează:

Franţa, 28%
Marea Britanie, 13%
Europa, 19%
SUA, 8,7%
Asia-Pacific, 13,5%, Orientul Apropiat şi Mijlociu, 12%.