Trăiesc în Molenbeek şi lucrez pentru NATO

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Viaţa s-a schimbat în Molenbeek după atacurile de la Paris şi încă şi mai mult după cele petrecute chiar în Bruxelles, în martie 2016. Cartierul a fost izolat timp de câteva zile. De atunci, militarii patrulează străzile.

Un articol de Sascha Mueller publicat iniţial pe Defence Matters.

Probabil că aţi auzit de Molenbeek. Este acea parte de Bruxelles devenită celebră după tragicele atacuri din Paris de pe 13 noiembrie, când au fost ucişi 130 de oameni inocenţi.

Relatările mass-media au scos în evidenţă faptul că mulţi dintre membrii celulei teroriste responsabile pentru măcelul din Paris provin din Molenbeek. Imaginea creată de presă cartierului, unde şomajul în rândul tinerilor ajunge la 60% şi unde imigranţii magrebieni sunt în majoritate, este una mai degrabă negativă, chiar panicardă.

Viaţa s-a schimbat în Molenbeek după atacurile de la Paris şi încă şi mai mult după cele petrecute chiar în Bruxelles, în martie 2016. Cartierul a fost izolat timp de câteva zile. Iar raiduri ale poliţiei au avut loc în mod frecvent. De atunci, militarii patrulează străzile.

Cum de s-a întâmplat aşa ceva?

Cum pot oameni care trăiesc printre noi să ia parte la acest masacru? Şi apoi chiar să se întoarcă şi să ascundă acolo timp de mai multe luni? Fiind un expat, care lucrează pentru NATO şi care locuieşte aici, primesc aceste întrebări în mod frecvent. O belgiancă pe care am întâlnit-o de curând ar putea avea o parte din răspunsuri.

Hind Fraihi este o jurnalistă freelancer care studiază de multă vreme cauzele Islamismului radical.

În 2005, Fraihi s-a aflat într-o misiune sub acoperire în Molenbeek, dându-se drept student la sociologie. Ea a încercat să înţeleagă motivele care au condus la dezvoltarea unei societăţi paralele în inima Europei. A descoperit multe semne alarmante încă de atunci; semne care au fost ignorate de către autorităţile belgiene.

Putea cu uşurinţă cumpăra literatură extremistă care îi îndemna pe oameni să pună mâna pe arme pentru a lupta împotriva necredincioşilor. A întâlnit tineri reorientaţi de către imami locali dinspre o viaţă de infracţiuni mărunte spre jihadul violent. Şi a intervievat un şeic care se ocupa cu recrutări pentru o tabără de instrucţie militară aflată în sudul Belgiei în pitoreştii Ardeni - cu intenţia de a-i trimite pe aceşti oameni să lupte în Afganistan şi Cecenia. Cercetarea făcută de Fraihi arată că reţelele extremiste au început să se dezvolte la mijlocul anilor 1990, dar autorităţile au făcut prea puţin pentru a preveni evoluţia lor.

Dar de ce este atât de uşor de găsit voluntari dispuşi să renunţe la viaţa lor în numele religiei? Ea a identificat câteva potenţiale motive. Poate fi greu pentru unii oameni, în special pentru tinerii lipsiţi de perspectivă, să găsească o cale de succes într-o societate modernă occidentală dominată de individualism. „Ei caută ceva cu care să se conecteze pentru că există o lipsă de conexiune”, spune Fraihi. A descris experienţele ei într-o carte intitulată „Undercover in Little Morocco”.

Viaţa în Molenbeek după atacuri

Dar cum este astăzi viaţa în Molenbeek după şocul atacurilor, imaginea negativă şi presiunea asupra autorităţilor naţionale de a acţiona?

Atmosfera acestui cartier central a început deja să se schimbe. În trecut, Molenbeek-ul era complet diferit faţă de restul Bruxelles-ului. În timp ce în oraş, se deschideau la nesfârşit locuri noi, în Molenbeek multe magazine şi baruri se închideau. Era dificil să găseşti locuri în care se vindea alcool, tinerii cutreierau străzile încercând să convertească oamenii la Islam şi exista o presiune informală pentru a te conforma unei culturi conservatoare.

O gentrificare treptată a devenit vizibilă în ultimul timp. Depozite vechi s-au transformat în apartamente în stil urban, cafenelele si-au deschis uşile şi muzeele oferă o selecţie rafinată de artă. Chiar şi turismul a crescut, pe măsură ce Molenbeek-ul s-a transformat într-un fel de atracţie a prezentului (probabil din raţiuni greşite). Aşa că, în general vorbind, acest loc a devenit mult mai divers, mai interesant şi chiar cool. Există încă loc pentru îmbunătăţiri? Da! Este nevoie de abordări open mind din toate direcţiile.

O certitudine este faptul că o parte din extremismul care s-a dezvoltat anterior în Molenbeek a prosperat deoarece cartierul era „în umbră”, zona şi problemele sale erau în mare parte necunoscute. Asta nu mai poate fi o scuză dacă se mai repetă ceea ce sa întâmplat. Acum, mulţi oameni ştiu despre Molenbeek şi despre riscurile de a-l ignora.

Îmi place să trăiesc aici. Îmi place atmosfera şi amestecul de culturi şi de oameni. Cartierul nu mai este dominat doar de un grup - şi deja arată şi se simte ca restul Bruxelles-ului, capitala Europei. 

Sascha Mueller lucrează pentru Divizia de Diplomaţie Publică din cadrul NATO, la Bruxelles, Belgia. Opiniile exprimate aparţin numai autorului.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite