Occidentul refuză să rostească adevărul despre Rusia lui Putin. Deşi „adevărul rămâne singura armă eficace împotriva propagandei ruseşti”

Occidentul refuză să rostească adevărul despre Rusia lui Putin. Deşi „adevărul rămâne singura armă eficace împotriva propagandei ruseşti”

Iulia Badea-Guéritée este editoare contributoare a FP România, din Paris – unde este responsabilă pentru România şi R. Moldova la săptămânalul francez Courrier International şi la site-ul voxeurop.eu. O neostoită jurnalistă de teren european, pentru această ediţie ne-a scris de la Riga, din marja Summitului Parteneriatului Estic organizat în luna mai în capitala letonă.

Despre cum refuză Occidentul să rostească adevărul despre Rusia lui Vladimir Putin. Şi despre cum poate rămâne presa liberă. De Iulia Badea-Guéritée

Ştiri pe aceeaşi temă

Articol din ediţia FP România nr 47 (august/ septembrie 2015) 
 
Paris – Adevărul. Dincolo de scopurile sale geopolitice, ultimul summit al Parteneriatului Estic, care a avut loc în capitala letonă, Riga, între 19-22 mai, a avut ca temă, practic, adevărul. Iar felul în care poţi să îl ocoleşti fără a minţi prea mult, atunci când nu poţi face altfel, este o adevărată artă: numai că o artă a fugii, la propriu. Să petreci patru zile vorbind despre Rusia fără a rosti substantivul propriu „Vladimir Putin” este o astfel de realizare. Şi mai greu de acceptat, felul în care acest nume a fost evitat nu a fost deloc resimţit ca un supliciu. Ca rezultat, „stăpânul cărţilor de joc” nu s-a considerat deloc şifonat, mai mult, şi-a putut continua nestingherit acel pas-de-deux care durează de ceva timp în Ucraina; ofensiva separatiştilor din Donbass a putut continua şi ea.
 
Unii dintre participanţii la prima conferinţă media a unui astfel de summit european, o zi dedicată felului în care presa europeană, pe de-o parte, şi presa statelor care fac parte din Parteneriatul Estic – Moldova, Ucraina, Belarus, Armenia, Georgia, Azerbaidjan –, pe de altă parte, reuşesc să ţină piept propagandei ruseşti, au spus însă lucrurilor pe nume.
 
Pentru Inara Murniece, preşedinta Parlamentului leton, fostă jurnalistă, „când este îngrădită, munca jurnalistului se transformă în propagandă". Pentru Vaika Vike-Freiberga, fosta preşedintă a Letoniei (1999-2007), actualmente preşedinta Clubului de la Madrid, „presa joacă un rol major în menţinerea păcii în lume. Presa este un stâlp important al democraţiei, la fel de important ca sistemul politic. Datorită presei, părţile beligerante au ocazia să afle ce gândesc una despre alta. Presa care se adresează unei populaţii mai puţin cultivate este foarte puternică în propagandă. De aici vin, de fapt, pericolele la adresa democraţiei". Christian Danielsson, şef al Directoratului General pentru Politica de vecinătate şi negocierile de aderare (DGNEAR) din Comisia Europeană, crede că „orice stat democratic are la bază o presă liberă".
 
Dacă presă liberă se află la fundaţia unui stat democratic, cum stau lucrurile într-o ţară ca Rusia? Presa rusească utilizează emoţiile ca arme, descrie situaţia o jurnalistă venită din Ucraina. „Jurnaliştii europeni nu sunt multilingvi, nu reuşesc să deceleze corect ceea ce se întâmplă în ţările noastre". Are dreptate. „Opinia publică este supusă unei corupţii prin dezinformare. 80% din populaţia fostelor state sovietice se informează urmărind canalele de televiziune", anunţă comisarul european pentru Politica de vecinătate şi negocierile de aderare, Johannes Hahn. 40% din cetăţenii fostelor state sovietice consumă încă presă rusofonă chiar dacă nu sunt locutori nativi ai acestei limbi, completează comisarul.
 
O presă slabă este doar imaginea unei ţări slabe, au afirmat participanţii la conferinţă, drept concluzie. Dacă presa poate dovedi, însă, că se poate auto-reglementa, politicienii nu-şi vor mai băga nasul. Un adevăr spus răspicat de Tarmu Tammerk, preşedintele organizaţiei ombudsmanilor presei din Estonia!
 
Adevărul în presă pare a se afla la jumătatea drumului între jurnalişti, care nu trebuie să respecte scrupuloşi etica profesiei, şi un public format, care ştie ce doreşte să citească.
 
Poate fi jurnalismul etic o soluţie viabilă în combaterea corupţiei care există şi în presă? Cu acest tip de jurnalism ar putea fi reclădită încrederea cititorilor? Care este locul adevărului jurnalistic în acest edificiu? Sunt întrebări care îşi vor găsi răspunsul doar atunci când Occidentul va accepta să numească nenumitul (a nu pronunţa un nume nu mai are nicio valoare incantatorie astăzi, un rău, un război, un inamic al democraţiei şi al valorilor europene nu va dispărea peste noapte dacă numele nu-i mai este pronunţat), şi când jurnaliştii vor accepta o reglementare a profesiei lor.
 
Iulia Badea-Guéritée este editoare contributoare a FP România, din Paris. Este responsabilă pentru România şi R. Moldova la săptămânalul francez Courrier International şi la site-ul voxeurop.eu. 


„Adevărul rămâne singura armă eficace împotriva propagandei ruseşti”
 
Discuţie FPR cu analista franco-slovacă Tatiana Repkova, fondatoarea organizaţiei Media Managers Club, cu sediul în Paris, prezentă la summitul Parteneriatului Estic de la Riga, ca şi la conferinţa media care a precedat summitul: „deşi studiile şi jurnaliştii au dovedit de-a lungul timpului că există mai multe feluri de adevăr, în jurnalism adevărul ar trebui să fie logic şi să se limiteze la precizia cu care sunt descrise faptele".
 
Iulia Badea-Guéritée: Care ar fi cea mai mare miză a presei dintr-o ţară care face parte din Parteneriatul Estic?
 
Tatiana Repkova: Adevărul este cea mai importantă valoare. Toate părţile implicate într-un conflict se raportează la adevăr. Ca şi orice presă. Este cumva ca în parabola cu trenul despre care toată lumea vorbeşte. Va exista întotdeauna un Toma Necredinciosul, care va dori să afle dacă trenul chiar a existat cu adevărat. Însă, cum adevărul nu este niciodată universal, jurnalistul are datoria de a verifica faptele.
Există cinci factori care acţionează asupra presei din statele care fac parte din Parteneriatul Estic: expertiza şi mijloacele pe care le are la îndemână, ca şi managementul; democratizarea şi aşteptările societăţii; revoluţia digitală şi transformările pe care le aduc reţelele sociale; războiul informaţiei, propaganda; conflictul din Donbass.
 
Acestea toate sunt pattern-uri care au în comun căutarea adevărului. Doar că adevărul poate fi de mai multe feluri: filosofic/absolut – adevărul creştinilor, al musulmanilor, de exemplu. Anumiţi jurnalişti vorbesc chiar de un adevăr moral şi de un adevăr legal. Apoi, mai există problema obiectivităţii şi a subiectivităţii. În schimb, potrivit Pew Research Center, principiile jurnalismului conturează clar adevărul jurnalistic. „Jurnalistul nu trebuie să caute adevărul în sensul său absolut sau filosofic, ci poate – şi trebuie – să-l caute în sens practic."
 
În zilele noastre, utilizarea adevărului de către naţiuni şi culturi atât de diferite este o provocare demnă de Babilon. Problema vine şi din partea cititorilor, care nu doresc mereu să audă o voce independentă.
 
Chiar şi în ceea ce priveşte raportarea la Rusia?
 
Nu tot ceea ce vine dinspre ruşi este în mod obligatoriu fals, de unde şi necesitatea de a verifica fapt cu fapt. Reporterul va observa şi-şi va fabrica propria amintire. De altfel, propaganda rusească este într-atât de vicleană încât, în general, 90% din faptele prezentate sunt reale şi doar 10% sunt false. De aceea şi este această propagandă atât de dificil de demontat.
 
Există, totuşi, metode pentru a o demonta?
 
Jurnaliştii din Europa Centrală şi de Est consideră că jurnalismul este o activitate creativă. Iar ţările din Europa Centrală nu sunt singurele democraţii emergente care văd lucrurile astfel. Jurnaliştii, de peste tot şi dintotdeauna, consideră meseria lor ca făcând parte mai degrabă din domeniul artelor decât al artizanatului. Şi, într-adevăr, jurnalismul conţine două aspecte. Pentru a aspira la artă, este necesară stăpânirea tehnicii. Oricât de talentat ar fi, un pictor nu va fi capabil să creeze o capodoperă înainte de a stăpâni tehnicile de bază ale picturii. Este foarte important ca jurnalistul să observe, să descrie, să fie capabil să schiţeze mai întâi un proiect, scheletul unei construcţii. Dacă nu ştii să faci asta nu vei putea crea o capodoperă. Când faci doar o pictură oareşcare, fără o coloană vertebrală, nu mai vorbim de jurnalism, ci de propagandă.
Adevărul rămâne deci singura armă viabilă, eficace, împotriva propagandei ruseşti. Personal nu am nimic împotriva ei dacă populaţia care o receptează iubeşte acest tip de discurs. Însă atunci când această propagandă este dirijată împotriva valorilor europene, a valorilor în care eu chiar cred, atunci mă deranjează.
 
Tatiana Repkova este consultantă de management în media. A lucrat în 18 ţări şi a fost directoare în cadrul World Association of Newspapers and News Publishers (WAN-IFRA), unde s-a ocupat de raportul anual World Press Trends. Este autoare a volumului New Times: Making a Professional Newspaper in an Emerging Democracy, un manual pentru managerii de media din spaţiii precum CEE. A condus câteva publicaţii din Slovacia, unde a şi fondat săptămânalul de business Trend.