Un articol de Miruna Troncotă.
 
La 15 ani după Consiliul European de la Salonic, în care Uniunea Europeană şi-a exprimat angajamentul ferm de a deschide perspectiva de aderare celor şase state ex-iugoslave şi Albaniei (regiunea denumită „Balcanii de Vest“), evoluţia spre democratizare şi europenizare rămâne marcată de ritmuri discontinue de reformă sau chiar de un vizibil regres. Deşi iniţial a existat o mare deschidere pentru implementarea reformelor din partea elitelor locale, regiunea este marcată de regresul europenizării şi criza democraţiei. Aşa-numita oboseală a extinderii (enlargement fatigue) a lăsat urme adânci în statele din Balcani. Dar există şi câteva tendinţe care ne fac să rămânem optimişti: schimbarea regimului în Macedonia a produs o nouă dinamică după un deceniu de regres democratic şi de stagnare a parcursului euro-atlantic; UE a recunoscut importanţa momentului şi a dat speranţă statelor din Balcanii de Vest printr-o schimbare de naraţiune, care a devenit evidentă în discursul despre starea Uniunii, în septembrie 2017, când Jean-Claude Juncker anunţa că trebuie să existe o „perspectivă de extindere credibilă“ pentru Balcanii de Vest.
 

Un nou suflu în Strategia de extindere a Comisiei Europene?

Strategia UE pentru integrarea cu succes a Balcanilor de Vest, prezentată la 6 februarie 2018, include toate ţările din Balcanii de Vest.
 
Deşi se concentrează pe Serbia şi Muntenegru, primii din lista procesului, proiectul Strategiei include de asemenea şi restul statelor din Balcanii de Vest: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo şi Macedonia. Noua strategie se concentrează, de asemenea, pe statul de drept, drepturile fundamentale, lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate şi stabilitatea generală în regiune, domenii de interes major pentru UE. Documentul prevede şi încheierea unui acord obligatoriu cu caracter juridic între Belgrad şi Priştina până la sfârşitul anului 2019. Acest aspect a declanşat numeroase comentarii atât la Priştina, cât şi la Belgrad, fiind conectat cu perspectiva Serbiei de începere a negocierilor din 2023. Principalul aspect ce a dinamitat dezbaterea publică din cele două ţări ţine de semnificaţia conceptului de „document cu caracter juridic acceptat de ambele părţi“ şi conexiunea între această referinţă şi recunoaşterea implicită a independenţei Kosovo. Întrebarea care rămâne pe buzele tuturor după lansarea Strategiei este: poate intra Serbia în UE în 2025 fără a recunoaşte formal independenţa Kosovo? Cert este că „metodele actuale de integrare europeană au generat puţine dinamici pozitive în acele ţări care au suferit cel mai mult în războiul de la începutul anilor ’90. Ideea de a soluţiona conflictele teritoriale, prin integrare şi asistenţă europeană, este mai puţin vizibilă în prezent. În anii ’70, acest concept era perceput în contextul acordării statutului de membru pentru Marea Britanie şi Irlanda. (…) De aceea, scenariul cel mai favorabil pentru Balcanii de Vest ar fi ca cele şase ţări să continue împreună procesul de integrare în Uniunea Europeană“, spune Tobias Flessenkemper, senior fellow la Centre International de Formation Européenne (CIFE).
 
Comisia Europeană a anunţat „şase iniţiative emblematice“ (flagship initiatives) reprezentând acţiunile specifice pe care UE le va adopta în următorii ani pentru a sprijini eforturile de transformare a Balcanilor de Vest în domenii de interes reciproc. Acestea vizează aspecte precum: consolidarea statului de drept; cooperarea în materie de securitate şi migraţie; extinderea uniunii energetice europene pentru a cuprinde şi Balcanii de Vest; reducerea tarifelor de roaming şi dezvoltarea reţelelor de comunicaţii în bandă largă în regiune; reconcilierea; relaţiile de bună vecinătate. Acţiuni concrete în marja acestor domenii vor trebui întreprinse între 2018 şi 2020.   
 
Suplimentar sunt anunţate o serie de măsuri pe care noua strategie europeană le pune în evidenţă:  predictibilitatea procesului, introducerea unor noi mecanisme de monitorizare a progresului, mai multe fonduri disponibile pentru ţările din Balcanii de Vest, integrarea cetăţenilor din Balcanii de Vest în Uniunea Europeană prin diferite mecanisme.
 
Prin strategia sa UE vrea să dea un nou impuls reformelor din Balcanii de Vest însă „există o diferenţă majoră faţă de România anilor ’90 sau 2000. În Balcanii de Vest nu avem o majoritate care să susţină reformele fundamentale şi aderarea la Uniunea Europeană. Pe scurt, în 2018 nu există un apetit pentru o economie competitivă şi transparentă sau pentru un discurs al reconcilierii. Nici alte valori occidentale sau reforme liberale nu sunt mai populare“, spune Tobias Flessenkemper.
 

Summit-ul UE - Balcanii de Vest şi preşedinţia bulgară a UE

Există un sentiment resimţit atât în Uniunea Europeană, cât şi în regiune, că preşedinţia bulgară a Consiliului UE va reprezenta o mare oportunitate pentru ţările din Balcanii de Vest 6 (WB6) de a avansa în procesele individuale de aderare şi de a face progrese semnificative. Bulgaria şi-a exprimat dorinţa de a impulsiona integrarea lor, considerând-o drept una dintre priorităţile preşedinţiei. De asemenea, Bulgaria urmăreşte să atragă mai multe fonduri, mai multe proiecte în domeniul infrastructurii şi energiei. Lilyana Pavlova, ministrul responsabil pentru preşedinţia Bulgariei, a declarat că „integrarea este un proces natural care trebuie să continue şi acum este momentul dacă nu ne dorim să pierdem trenul. Pacea, calmul, stabilitatea şi viitorul Europei trec prin Balcanii de Vest. Proiectul european nu va fi complet fără ele“.
 
La 17 mai 2018, Sofia va găzdui un summit UE-Balcanii de Vest la care vor participa cei şase lideri din Balcanii de Vest. Summit-ul este aşteptat ca  un gest simbolic important şi este, de asemenea, o notă pozitivă că Bulgaria şi-a manifestat un interes activ în promovarea aderării la UE a vecinilor săi. O altă problemă crucială pentru Bulgaria, dar şi pentru Austria ce va prelua apoi preşedinţia va fi salvarea „momentului democratic macedonean“ şi întreprindea tuturor paşilor necesari pentru a transforma Macedonia într-o nouă poveste de succes la nivel regional şi cu siguranţă un model pentru schimbările democratice în Balcani. 
 
Noua strategie a UE pentru ţările din WB6 trebuie cu siguranţă valorificată în cadrul Summit-ului de la Sofia (şi mai ales la pregătirea deciziilor politice ce vor fi luate la Consiliul European din iunie 2018), concentrându-se pe soluţionarea disputelor bilaterale, făcând extinderea mai captivantă, analizând critic deficienţele privind democraţia şi statul de drept în regiune. Extinderea trebuie poziţionată sus pe agenda unei UE mai ambiţioasă. Rămâne de văzut dacă Bulgaria va reuşi acest lucru. Dacă Summit-ul va deveni un succes, acesta trebuie să atragă după sine un nou proces de consolidare a stimulentelor pentru reformele de succes, punând totuşi accent pe stricteţe şi pe punctele esenţiale (statul de drept, guvernanţă, libertatea presei).
 
La 16 aprilie la reuniunea Consiliului Afaceri Externe (CAE), la Luxemburg s-a discutat şi situaţia de securitate din regiunea Balcanilor de Vest, inclusiv pe marginea Comunicării Comisiei Europene „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest şi un angajament sporit al UE în regiune“, în pregătirea Summit-ului privind Balcanii de Vest de la Sofia. Ministrul Meleşcanu a reamintit importanţa prioritară pe care România o acordă regiunii Balcanilor de Vest, inclusiv în perioada în care va exercita preşedinţia Consiliului UE - primul semestru al anului viitor.
 
Dar mesajul României este unul confuz. Nu mai devreme de începutul acestei luni a fost anunţat public că patru ţări, printre care şi România (alături de Serbia, Cipru şi Spania), intenţionează să boicoteze summitul Uniunea Europeană - Balcanii de Vest din 17 mai de la Sofia, pentru a nu legitima guvernul de la Priştina, imediat după  ce Kosovo a anunţat că preşedintele Hashim Thaci va fi prezent la discuţii. 
 
Acest mesaj este cu atât mai problematic mai ales după ce, în cadrul  reuniunii bilaterale de la Bucureşti de pe 8 martie dintre preşedinţii Klaus Iohannis şi Aleksandar Vucic, preşedintele Iohannis (cel care ar trebui să reprezinte România la summitul UE – Balcanii de Vest), a precizat că este dispus să se implice pentru a găsi o soluţie „în acord cu reglementările internaţionale“, precizând că problematica Kosovo are o „valenţă foarte specială în calea europeană a Serbiei şi a întregii zone“. Aceste poziţii problematizează viitorul rol al României de facilitator al integrării Balcanilor de Vest în timpul Preşedinţiei 2019, deoarece pot duce la continuarea polarizării în interiorul UE privind susţinerea reformelor din Balcani. Iar forţele pro-europene din aceste state nu sunt deloc ajutate de aceste polarizări interne ale UE.
 
Între timp la nivel regional altele sunt priorităţile şi tendinţele. Pe 16 aprilie s-a lansat la Belgrad Declaraţia Parteneriatului pentru Balcanii Europeni pentru a marca 10 ani de funcţionare a Fondului European pentru Balcani - susţinut de trei fundaţii europene - Erste, Bosch şi King Boudoin. Fondul a investit în ultimul deceniu sume considerabile în capitalul uman şi în retenţia tinerilor valoroşi în regiune, care să se implice activ în europenizarea Balcanilor. Acum mesajul transmis este unul clar - UE şi Balcanii de Vest au nevoie de relaţie bazată pe onestitate şi pe eforturi depuse în aceleaşi direcţii, nu de continuarea polarizării.
 

Sebastian Kurz, cancelarul Austriei

Preşedinţia Austriei la Consiliul UE

Austria urmează să preia preşedinţia Consiliului UE la 1 iulie 2018 fiind o ţară cu interese tradiţionale faţă de Balcanii de Vest şi o susţinătoare a integrării regiunii în UE. Totuşi, Austria are un nou guvern, iar unul dintre partenerii de coaliţie de guvernare este Partidul Libertăţii care a susţinut o politica orientată spre interior şi ai cărui politicieni au fost criticaţi pentru remarcile lor de extremă dreaptă. Se aşteaptă însă că Balcanii vor rămâne pe lista de priorităţi. Austria ar putea colabora cu Bulgaria şi România în vederea creării unui interval de timp mai mare care să cuprindă cele trei preşedinţii cu scopul îmbunătăţirii procesului de extindere ce va fi continuat în 2020 de Croaţia. 
 
Există însă şi riscul ca Austria să revină la o atitudine de tip „business as usual“, ceea ce, pentru integrarea în UE, ar însemna o pierdere de timp ce s-ar putea dovedi potenţial fatală pentru unele ţări, mai ales pentru Bosnia şi pentru Kosovo, care se află mult în urma altor ţări din regiune şi nu pot decât să avanseze cu un sprijin foarte puternic, explicit şi continuu din partea UE şi a unor state membre precum Austria sau ulterior - România. Desigur, o temă rămasă încă deschisă dezbaterii este în acest sens o posibilă revizuire a politicii României de a nu recunoaşte independenţa Kosovo.
 

Summit-ul de la Londra al Procesului de la Berlin

Următorul Summit al Balcanilor de Vest din cadrul procesului de la Berlin (o iniţiativă inter-guvernamentală iniţiată de Germania) va avea loc la Londra în iulie 2018. Acesta este perceput de oficialii britanici ca o expresie a voinţei Regatului Unit de a-şi menţine angajamentul faţă de Balcanii de Vest, chiar şi după Brexit. Oficialii britanici repetă la nivel public mesajul conform căruia deşi Marea Britanie e pe cale să părăsească UE, aceasta nu ar părăsi nici Europa şi nici lumea.
 
Se preconizează că Summitul de la Londra va fi ultima conferinţă organizată în cadrul Procesului de la Berlin, lansat în 2014. Este de aşteptat că Brexitul nu va afecta implicarea de peste 20 de ani a Regatului Unit în Balcanii de Vest. Calea cea mai credibilă pentru angajamentul Regatului Unit în regiune este agenda de securitate şi stabilitate. Summitul de anul acesta se va axa pe conectivitatea digitală, precum şi pe implicarea directă a societăţii civile.
 

Soluţionarea conflictului dintre Macedonia şi Grecia?

Dispută de lungă durată dintre Grecia şi Macedonia, care a obstrucţionat preţ de aproape zece ani aderarea Macedoniei la UE, ar putea ajunge în cele din urmă la un epilog în 2018. Matthew Nimetz, reprezentantul personal al Secretarului General pentru negocierile dintre Grecia şi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, a declarat că disputa numelui ar putea fi rezolvată în 2018, subliniind că s-a îmbunătăţit climatul pentru soluţionarea diferendului atât în Macedonia cât şi în Grecia. Cu toate acestea, nu există încă un nume nou asupra căruia să se discute. Situaţia rămâne însă foarte tensionată după ce pe 5 februarie au avut loc proteste la Atena, unde peste 100,000 de persoane au scandat că se opun unei decizii de compromis privind folosirea numelui de Macedonia.
 
Disputa numelui a subminat credibilitatea Greciei în Balcanii de Vest şi în UE şi a ţinut Macedonia pe loc ani de zile. Factorii de decizie atât din Atena cât şi din Skopje şi-au exprimat în mod repetat dorinţa de a rezolva conflictul. Încurajarea Greciei de a conveni asupra deschiderii negocierilor de aderare cu Macedonia ar putea fi punctul lipsă dintr-o piesă a acestui puzzle şi ar putea duce la un progres în negocierile din anul viitor.
 
Nu putem însă ignora şi unghiul geopolitic. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Federica Mogherini în vizita sa prin Balcanii de Vest din martie 2017 denumea regiunea drept „o tablă de şah în disputele geopolitice dintre Rusia şi Occident“. Trebuie să adăugăm şi acest aspect geopolitic alături de cele cinci momente menţionate mai mai sus pentru a înţelege de ce anul 2018 va fi de mare importanţă pentru procesul de extindere a UE în Balcanii de Vest. Estimăm ca acţiunile active ale Rusiei şi ale Turciei în a menţine statele din Balcani captive instabilităţii interne să se înteţească în acest interval. În actualul context internaţional şi regional aşteptările ca UE să livreze rezultate vizibile în Balcani sunt cu siguranţă mult mai mari decât anii trecuţi.
 
Miruna Troncotă este lector în cadrul Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană de la SNSPA.