După proteste: De fapt, ce vrem

După proteste: De fapt, ce vrem

foto: Ciprian Muntele/ Documentaria.ro

Trebuie să ne concentrăm pe identificarea instrumentului legislativ adecvat care să permită îmbunătăţirea reală a elitelor politice, care să devină capabile să reprezinte mai bine interesele cetăţenilor pe termen lung. De Mădălina Mocan şi George Jiglău

Ştiri pe aceeaşi temă


extras din dosarul După proteste, publicat în ediţia FP-România nr 54 (vara 2017)

Valurile de proteste care au străbătut România în primele două luni ale lui 2017 au generat aşteptări mari ca această energie civică să fie transformată în acţiune politică de termen lung. Însă, odată cu retragerea Ordonanţei de Urgenţă nr. 13 a guvernului, a devenit evident că protestatarii nu au mai avut un obiectiv clar. Cumva natural, mişcarea din stradă, deşi instituţionalizată după mai bine de 6 săptămâni de prezenţă constantă, nu a generat şi un grup de lideri. În acest context, diferite grupuri au devenit vocale şi au început să înainteze propuneri pentru o agendă dincolo de ordonanţe. Dintre acestea, două se remarcă. Un grup din Timişoara a înaintat aşa numita „Proclamaţie România 2017+”, alcătuită dintr-o o listă de revendicări. Cealaltă a apărut la Cluj printr-un parteneriat între Centrul pentru Studiul Democraţiei (CSD), think tank din care facem parte, şi echipa care gestionează comunitatea de-clic.ro.

Premizele parteneriatului nostru şi a acţiunilor subsecvente au fost oarecum diferite de ale celorlalte revendicări ale protestatarilor. În timp ce mulţi dintre cei implicaţi în mişcare văd retragerea Ordonanţei 13 drept succesul suprem şi un semn de victorie totală, noi privim protestele într-un context mai larg. Într-adevăr, am fost martorii unei victorii a spiritului democratic: cetăţenii au ieşit în stradă pentru a sancţiona aroganţa elitelor politice şi, într-un final, au generat o schimbare pozitivă. Însă, din 2012, ţara a văzut valuri de proteste masive în fiecare an, fiecare generat în principal de manifestări de aroganţă politică. Fiecare dintre aceste proteste a avut un impact imediat dar de durată scurtă. Doi premieri au demisionat (în 2012 şi 2015), legi au fost retrase (2013), iar soarta alegerilor prezidenţiale în 2014 a fost probabil schimbată. Protestele anului curent pot fi considerate „noutăţi” prin magnitudinea protestelor, dar nu sunt decât cea mai recentă manifestare de această natură.

Trebuie găsite soluţii care schimbă jocul pe termen lung, prin dialog cu toate părţile implicate şi printr-un proces deliberativ care să fie cât mai larg posibil. Problema de fond ţine de comportamente şi, la un nivel mai adânc, de calitatea elitelor politice. Deşi pot opri acţiunile unor politicieni, protestele nu contribuie la reînnoirea elitelor politice în termeni de competenţe şi comportamente în funcţii publice.

Cercetarea

De aceea, am demarat un proces elaborat de consultare cu comunitatea de-clic.ro, compusă din aproximativ 200.000 de cetăţeni români dispuşi să „deranjeze” („bucuroşi să deranjăm”), asupra unui set de 18 probleme identificate de către think-tank-ul nostru în decursul multor analize ale proiectelor legislative româneşti din ultimii ani. Am împărţit aceste probleme în patru mari categorii:
1) Activitatea guvernamentală,
2) Activitatea parlamentară,
3) Alte instituţii de monitorizare create pentru protejarea intereselor cetăţenilor,
4) Instrumente pentru reprezentarea politică a cetăţenilor.

Pentru fiecare dintre ele am formulat o afirmaţie care ţintea o problemă din legislaţie şi era orientată către o propunere de politică publică care să rezolve problema. I-am întrebat pe membrii comunităţii dacă sunt de acord sau împotriva afirmaţiei şi le-am oferit, de asemenea, posibilitatea de a cere mai multe informaţii atunci când considerau că afirmaţia era prea tehnică şi necesita clarificări. Această primă etapă de consultare a fost urmată de un sondaj online, moment în care a fost creată platforma Rezist2.0. Am publicat acolo rezultatele acestei consultări, inclusiv clarificările pentru acele aspecte unde cel puţin 5% din respondenţi au cerut mai multe informaţii. Deşi ne aşteptam, am fost totuşi bucuroşi să observăm gradul mare de compatibilitate între aşteptările oamenilor şi propriile noastre perspective. 86% dintre respondenţi au fost de acord că mizele protestelor ar trebui să fie mult mai mari decât simpla înlăturare a Ordonanţei 13. Ca şi noi, convingerea principală era că trebuie să ne concentrăm pe identificarea instrumentului legislativ adecvat care să permită îmbunătăţirea reală a elitelor politice, care să devină capabile să reprezinte mai bine interesele cetăţenilor pe termen lung.

Plecând de la această premisă, mai bine de 70% din comunitate a fost de acord că orice schimbare a legislaţiei anti-corupţie ar trebui să fie transparentă şi făcută prin Parlament. 97% consideră că orice cheltuire a banului public trebuie făcută cu transparenţă totală. Pentru Guvern, ţinând cont de procesul de adoptare a Ordonanţei 13, mai bine de 90% din comunitate a solicitat oprirea abuzului de ordonanţe de urgenţă.

În timp ce acestea sunt principii de bun simţ, în mod evident foarte importante pentru comunitate atunci când vine vorba de procese decizionale în instituţiile statului, am fost impresionaţi de gradul mare de interes al respondenţilor în ceea ce priveşte funcţionarea instituţiilor precum Avocatul Poporului şi Consiliul Naţional al Audiovizualului. De asemenea, a existat o susţinere masivă pentru propunerile care ţineau de legislaţia electorală, dezvoltate constant în ultimii trei ani de către think-tank-ul nostru, dar nu foarte cunoscute publicului.

A doua rundă de consultări a ajutat la cristalizarea intereselor acestei comunităţi şi a ariilor unde respondenţii aveau dorinţa cea mai mare de a se implica. Faţă de cele 18 propuneri, am rugat comunitatea nu doar să-şi exprime gradul de acord cu afirmaţiile, dar şi să prioritizeze ceea ce ei consideră arii mai importante. La final am rămas cu cinci arii principale:
1) Procesul de selecţie şi numire a Avocatului Poporului.
2) Selecţia membrilor Consiliului Naţional al Audiovizualului.
3) Introducerea listelor deschise de partid, în locul listelor închise, la alegerea consilierilor locali şi a membrilor parlamentului.
4) Necesitatea unui număr mai mic de semnături pentru a putea candida la alegeri.
5) Garantarea accesului la vot pentru toţi cetăţenii români – inclusiv pentru cei din afara graniţelor.

Obiectivul de termen lung pe care ni l-am propus ca universitari implicaţi civic este să educăm publicul în chestiunile politice şi să creştem gradul de conştientizare asupra subiectelor de importanţă pentru calitatea democraţiei şi a bunei guvernanţe, dar care sunt adesea ignorate de discursul public din media, al politicienilor sau a societăţii civile.

Programul

Ca think-tank, suntem conştienţi de importanţa iniţierii şi menţinerii canalelor de dialog între membrii legislativului şi puterile executive, precum şi cu partidele politice din oricare parte a spectrului politic. În mod egal, însă, ştim că acţiunile viitoare, când vine vorba de schimbări politice de substanţă, trebuie să beneficieze de înţelegerea şi susţinerea cetăţenilor dornici de a investi efort acolo unde le stau vorbele, mărind treptat cercul celor implicaţi în activitatea politică. Protestele au oferit contextul adecvat pentru ca CSD să acţioneze ca un grup de universitari cu conştiinţă civică şi ca o punte între două grupuri egal de importante pentru sănătatea democraţiei: instituţiile statului şi partea societăţii preocupată de politică. Dincolo de obiectivele clare pe care le-am stabilit la nivelul cadrului legislativ şi al instituţiilor, obiectivul de termen lung pe care ni l-am propus ca universitari implicaţi civic este să educăm publicul în chestiunile politice şi să creştem gradul de conştientizare asupra subiectelor de importanţă pentru calitatea democraţiei şi a bunei guvernanţe, dar care sunt adesea ignorate de discursul public din media, al politicienilor sau a societăţii civile.

Această abordare este ceea care ne distinge de alte grupuri care au formulat revendicări în contextul protestelor. „Proclamaţia România 2017+” a fost întocmită repede de un grup de lideri ai protestatarilor locali. Documentul a fost un gest simbolic, venind din oraşul care în 1990 a emis proclamaţia ce chema la ruperea totală a noului sistem politic de moştenirea regimului comunist. Astfel de documente – deşi cu susţinerea (sau lipsa de opoziţie) a unei mulţimi – au dificultăţi în a produce schimbări de substanţă. Sunt în mare parte ignorate de către elitele politice. Mai mult, majoritatea schimbărilor avute în vedere de proclamaţii – deşi pozitive în intenţie şi ca impact potenţial – ar avea nevoie de susţinerea şi aprobarea aceloraşi politicieni care ar fi practic înlăturaţi ca rezultat al implementării. Pe scurt, nimeni nu se poate aştepta să genereze schimbări pe termen lung fiind agresivi faţă de oamenii care ar trebui să le pună în aplicare.
Iar aici este punctul în care forţa campaniei Rezist2.0 ar trebui să facă o diferenţă: capacitatea membrilor săi de a se mobiliza pe termen lung pentru a plasa cât mai sus în topul agendei publice cauze de felul accesului mai mare la procesul politic. Indiferent de poziţie – în turnul de fildeş sau la firul ierbii – suntem zilnic martorii urgenţelor care ne cad pe cap din cauza sistemului. Ceea ce putem realiza anul acesta – dacă vom reuşi să dezvoltăm o comunitate în jurul acestui tip de alianţe care pun la un loc studii de politici publice cu semnarea de petiţii – este reiniţializarea regulilor procedurale şi stabilirea unui dialog între elite şi cei din stradă.

George Jiglău este lector în cadrul Departamentului de Ştiinţe Politice al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării (FSPAC), din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, şi cercetător la Centrul pentru Studiul Democraţiei (CSD), unde coordonează activitatea legată de reprezentarea politică a cetăţenilor. A scris şi a editat o serie de volume şi articole, pe teme precum alegerile şi sistemele electorale, partidele şi sistemele de partide, relaţii interetnice sau procesul de europenizare.

Mădălina Mocan este doctorandă în cadrul Departamentului de Ştiinţe Politice al FSPAC, UBB Cluj, şi cercetătoare la CSD. Lucrează în proiecte în domeniul transparenţei, combaterii traficului de fiinţe umane, analizei de politici publice. Este interesată de practica şi teoria noilor forme de asociere civică.

Centrul pentru Studiul Democraţiei (CSD) este un think-tank înfiinţat în anul 2006 în cadrul Departamentului de Ştiinţe Politice, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. De-a lungul timpului, CSD a dezvoltat proiecte de cercetare şi analize cu precădere din perspectivă comparată, cu o importantă componentă aplicată, pe teme ca: democratizare, migraţie, etnicitate, educaţie civică, design instituţional sau comportament electoral.

de-clic.ro este o comunitate de cetăţeni ce militează pentru o societate mai dreaptă. Scopul demersului este de a pune puterea în mâinile oamenilor pentru a consolida democraţia din România şi pentru echilibrarea balanţei de putere dintre cetăţean şi stat. De-clic.ro este prima platformă de petiţii, apeluri la acţiune şi activism online creată exclusiv pentru România. Problemele atacate ţin de protejarea mediului, drepturile omului sau multiculturalism.

citeste totul despre: