Alternativa politică a romilor, greu de înfiinţat

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Problemele social-economice ale romilor trebuie abordate la nivelul politic naţional FOTO Adevărul
Problemele social-economice ale romilor trebuie abordate la nivelul politic naţional FOTO Adevărul

O organizaţie care să reprezinte interesele romilor în Parlamentul României există. Prin Partida Romilor ne exercităm şi noi, ca şi restul minorităţilor recunoscute din ţară, dreptul constituţional la un reprezentant în Parlament. Acum, sigur, întrebarea rămâne de ce nu există o formaţiune care să coaguleze votul într-o aşa manieră încât să avem succesul UDMR.

Răspunsul este că împreună cu alţi colegi care vin din societatea civilă am iniţiat formarea unei organizaţii la nivel naţional care să facă, într-adevăr, ceea ce eu mi-aş fi dorit să facă de multă vreme Partida Romilor. Să genereze suficientă solidaritate şi coeziune socială şi să reconstruiască încrederea şi stima de sine în comunităţi, în aşa fel încât romii să voteze etnic. Adică să ofere votul lor, în masă, unei organizaţii a romilor, care să poată să-i reprezinte în Parlament – nu din oficiu, cum se întâmplă acum, printr-un loc în Camera Deputaţilor, ci să atingă pragul electoral.

Ca să poţi să ai succesul UDMR – care şi-a cunoscut foarte bine interesul etnic şi care reprezintă la cel mai înalt nivel interesul comunităţii maghiare –, romii au nevoie să depăşească pragul de 5%. Asta înseamnă, în cifre, undeva la peste 250.000 de voturi. Ei bine, în condiţiile în care Partida Romilor se află într-o permanentă descendenţă în ceea ce înseamnă coagularea votului romilor, este puţin probabil că suntem pe drumul bun. Concret, dacă în ’96 Partida Romilor reuşea să obţină în jur de 80.000 de voturi, în 2000 a ajuns la 60 şi ceva de mii de voturi, în 2004 la 44.000 de voturi, iar anul acesta la 33.000. Ca să obţii acel loc din oficiu legea electorală spune că minoritatea naţională trebuie să aibă minim 5.000 de voturi. Ei bine, dacă acesta este targetul pe care ni-l propunem vom rămâne cu o singură poziţie în Parlament.

Aşadar, nu există o reală partidă a romilor pentru că niciodată în aceşti 20 de ani de democraţie nu s-a reuşit atingerea şi depăşirea pragului electoral. Nu s-a dorit, nu s-a putut – astea sunt teme de reflecţie. Până când nu vom ajunge să avem reprezentare în Parlamentul României prin grup parlamentar – asta însemnând 20 de deputaţi şi 9-10 sau 11 senatori, câţi au UDMR – vom suferi la capitolul consultare, la capitolul politici publice pentru romi, programări financiare, programe şi proiecte la nivel naţional; nu vorbim despre proiecte implementate local, prin  intermediul ONG-urilor. UDMR are succes pentru că sunt consultaţi în momentul în care se vorbeşte despre bugetul României şi cum este alocat, despre priorităţi la nivel naţional, şi atunci, fiind prezenţi la masa negocierilor prin grup parlamentar, sigur că pot să echilibreze balanţa. Cu o floare nu se face primăvara. Cu un singur deputat rom în Parlamentul României nu vom ajunge niciodată să reprezentăm interesele romilor şi să răspundem nevoilor lor aşa cum ar trebui.

Alianţa Civică a Romilor

De aceea am înfiinţat Alianţa Civică Democrată a Romilor, iar la alegerile locale de anul acesta am depus liste în 250 de localităţi, am obţinut un scor destul de bun, foarte apropiat de cel al Partidei Romilor. Doar că pentru a candida în alegerile parlamentare, organizaţia unei minorităţi, care nu este reprezentată în Parlament, are nevoie să obţină statut de utilitate publică. Pe care ţi-l dă – şi aici intervin deja aspecte anti-democratice, împotriva conceptului de democraţie participativă – Guvernul României; doar că în momentul în care noi, ca organizaţie din exterior, am depus documentaţia pentru a obţine acel statut de utilitate publică, de la Secretariatul General al Guvernului am fost îndreptaţi către Agenţia Naţională pentru Romi – şi aici intrăm într-un cerc vicios, pentru că preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Romi este Vice-preşedintele Partidei Romilor, adică aşa-zişii noştri contracandidaţi pentru Parlament. Evident, răspunsul a fost negativ. Noi am contestat răspunsul, dar nu am reuşit să obţinem acest statut care ne-ar fi dat dreptul să participăm în alegeri. Este ca şi cum PDL s-ar duce să ceară dreptul de a candida în alegeri la PSD.

În această situaţie ne aflăm astăzi: cei 30.000 de suporteri, care au votat în iunie pentru ACDR, în decembrie nu vor avea posibilitatea să facă acest lucru pentru că nu am reuşit să obţinem statutul de utilitate publică. Poate că societatea, în ansamblul ei, şi partidele politice mari nu sunt încă pregătite să accepte că romii pot să se reprezinte ca grup parlamentar şi pot să participe la actul decizional la nivel naţional. În tot acest timp am participat la discuţii la nivel înalt, cu oameni care sunt în conducerea partidelor mari: nu se doreşte ca romii să devină o masă critică de votanţi conştienţi şi reprezentaţi prin grup parlamentar. Se doreşte, mai degrabă, menţinerea romilor într-o stare de dependenţă faţă de ajutoarele şi prestaţiile sociale, care sunt la îndemâna primarului, şi astfel să se poată exercita un control direct asupra celor care au nevoie de o pâine pe masă.

În condiţiile în care romii ar fi mai bine reprezentaţi la nivel de Parlament, am putea să discutăm despre politici la nivel naţional în domeniul ocupării, al locuirii, educaţiei, în domeniul sănătăţii. Politici care să fie implementate şi bugetate, de data aceasta – pentru că dacă eşti acolo printr-un grup parlamentar, adică votul tău contează, poţi să balansezi, să contra-balansezi deciziile în Parlament. În momentul în care s-ar întâmpla asta, în decurs de 10-15 ani romii vor depăşi starea de criză socio-economică în care se află, ar deveni independenţi sau ar tinde către independenţă. Ei bine, când masa de votanţi care în momentul de faţă e dependentă de sistem şi de oamenii care controlează sistemul devine independentă, va fi mult mai greu să-i convingi să te voteze sau să-i condiţionezi să te voteze – atunci va trebui să vii cu propuneri mari. De aceea depunem toată această muncă de doi ani de zile, de când am intrat în acest carusel politic.

Cu două viteze

Sunt două direcţii prin care poţi reprezenta interesul romilor. Poţi să reprezinţi comunităţile de romi dintr-o perspectivă mainstream, să fii candidatul unui partid mare şi să încerci din interiorul partidului să aduci acea componentă de dezvoltare comunitară a acestei minorităţi, lucru greu de realizat dacă eşti unul singur într-o formaţiune mare. Sau poţi să faci ceea ce face UDMR de ani de zile: sunt reprezentaţi în Parlament, prin 30 de parlamentari, participă la actul decizional şi la actul de guvernare, au miniştri, secretari de stat, oameni în agenţiile guvernamentale, apoi în jos, pe structura administrativă, în consilii judeţene şi aşa mai departe – sunt parte integrantă, şi distinctă în acelaşi timp, a procesului decizional şi executiv. Se pare că ceea se doreşte însă este ca romii să fie, cumva, să nu le spun asimilaţi, să le spun integraţi în partidele mari – de unde să încerce să răspundă, prin politici publice generale, şi problemelor specifice ale comunităţilor de romi.

Eu nu aş avea o problemă cu acest aspect, dacă discrepanţele dintre comunităţile de romi, discrepanţele sociale, economice dintre comunităţile de romi şi celelalte nu ar fi atât de mari. Dacă am vorbi despre comunităţi sensibil egale, atunci poate că s-ar putea face o politică mainstream. Numai că de 20 de ani discrepanţa dintre comunităţile de romi şi restul comunităţilor este evidentă, concretă, reală. Sunt comunităţi întregi la marginea societăţii, într-o stare de dependenţă totală de ajutoarele sociale – care nu fac altceva decât să perpetueze această dependenţă. 

Prin măsuri active, socio-economice, prin care cetăţeanul este ajutat într-o perioadă de criză să-şi depăşească acea condiţie, romii ar putea în timp, într-un an, doi să renunţe la acel ajutor social. Ei bine, iată că vorbim totuşi de 20 de ani în care politicile publice, inclusiv strategiile de îmbunătăţire a situaţiei romilor, aşa cum sunt ele vehiculate şi prezentate la nivel european, nu dau rezultate concrete în comunităţi. Comunităţile de romi sunt din ce în ce mai sărăcite, oamenii trăiesc încă fără curent electric, fără acces la apă potabilă, fără drumuri, fără acces la resursele comunităţii. Ei bine, în momentul în care nu ai acces la ele şi nu ai pârghiile prin care să accesezi resursele unei comunităţi, evident că vei risca să fii masă de manevră electorală pentru cei care deţin puterea. Eu consider că Partida Romilor, în tot aceşti ani, şi nu este o afirmaţie nefondată, a fost departe de a reprezenta, sau de a reuşi să reprezinte, interesele comunităţilor de romi.

Marian Daragiu este doctorand în sociologie. Conduce Fundaţia Ruhama cu sediul în Oradea, dedicată incluziunii romilor, şi este preşedinte al recent înfiinţatei Alianţe Civice Democrate a Romilor. Articolul este varianta editată a unei discuţii libere cu FP România.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite