Un scrutin aproape inutil

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Viktor Orban. FOTO EPA-EFE
Viktor Orban. FOTO EPA-EFE

Alegerile de duminica trecută din Ungaria nu au surprins pe nimeni. Toată lumea ştia că Orban Viktor va câştiga cu un avans considerabil faţă de celelalte partide. Singura problemă era dacă va reuşi să obţină două treimi din mandate. A reuşit.

În campanie, premierul s-a prezentat ca apărător al civilizaţiei creştine şi ca adversar neîmpăcat al unui presupus guvern mondial controlat de George Soros. Orban a transformat în ultimii ani chestiunea relaţiei europenilor cu imigranţii în problema nr. 1 a societăţii maghiare. Opoziţia sa faţă de refugiaţi, descrişi ca „invadatorii musulmani”, a fost înfăţişată publicului ca o dovadă de luciditate a unui lider care protejează o Europă lipsită de busolă. Premierul de la Budapesta a continuat să facă propagandă pe această temă, inclusiv după ce un oficial maghiar, Kristof Attusz, a declarat în ianuarie a.c. că Ungaria a primit anul trecut 1.300 de refugiaţi, cota care îi revenea în baza acordului din Consiliul European din 2015, acord pe care Orban l-a repudiat.

Să reamintim că, în toamna lui 2016, guvernul său organizase un referendum despre cotele de refugiaţi: 98% dintre cei care au răspuns au zis „nu”, dar participarea n-a fost suficientă pentru a-l valida. După câteva luni, Orban a organizat o „consultare” prin poştă, sub titlul „Stop Bruxelles!”, cerând cetăţenilor să răspundă la şase întrebări despre cum pot fi opriţi „invadatorii” pe care Bruxelles i-ar fi făcut cadou Ungariei. Tema a fost reluată în campania din 2018: ONG-urile, presa nealiniată şi chiar extremiştii din Jobbik au fost înfăţişaţi ca instrumente ale miliardarului Soros, care ar vrea să impună întregului continent o societate „multiculturală”, adică impură.

Pe 8 aprilie, prezenţa la urne a fost mai mare decât la alegerile din ultimul deceniu: aproape 70%. Orban Viktor a fost susţinut de 49% dintre alegători, un scor care i-a asigurat o majoritate confortabilă, sistemul electoral maghiar fiind unul dintrre cele mai disproporţionale din Europa. Din totalul de 199 de mandate, Fidesz a obţinut 134, cu unul mai mult decât în urmă cu patru ani. Pe locul al doilea s-a clasat Jobbik, iar pe trei au ieşit socialiştii: cele două formaţiuni şi-au schimbat poziţiile din clasament faţă de 2014, dar rămân mult în spatele învingătorilor, cu 25 şi, respectiv, 20 de mandate.

Au mai intrat în Parlamentul unicameral – cu scoruri care nu le îngăduie să influenţeze în vreun fel deciziile – ecologiştii din Lehet Más a Politika, socialiştii din MZSP, ca şi cei din Coaliţia Democratică, partidul fostului premier din 2004-2009, Ferenc Gyurcsány. A câştigat un singur mandat şi o formaţiune care a fost în Parlament în ultima legislatură: e vorba despre Együtt (Împreună), creată tot de un fost prim-ministru socialist, Gordon Bajnai, şi condusă acum de un adept al legalizării canabisului, Juhász Péter.

Diabolizarea premierului maghiar, atât de către o opoziţie puternic divizată, cât şi de către mulţi politicieni europeni, a eşuat. Fidesz a câştigat aproape toate circumscripţiile din afara Budapestei, în timp ce în capitală opoziţia a reuşit să se impună în 12 din cele 18 districte. Ce va urma nu e greu de anticipat. Orban va continua să sfideze – în numele iliberalismului – Uniunea Europeană. Chiar în ziua votului, el a declarat că „UE nu e la Bruxelles, ci la Berlin, la Budapesta, la Praga şi la Bucureşti”. Să vedem cine-l va imita la noi, fiindcă tentaţia există în cel puţin două partide...       

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite