Uliţe europene în satele din Sălaj

Sâgăsenii nu vor să le mai ajungă noroiul la genunchi"Fără drumuri judeţene, suntem complet izolaţi", oftează primarul din Sâg. Au existat multe tentative de a atrage investitori în

Sâgăsenii nu vor să le mai ajungă noroiul la genunchi
"Fără drumuri judeţene, suntem complet izolaţi", oftează primarul din Sâg. Au existat multe tentative de a atrage investitori în comună, povesteşte primarul Bonţe Florian. "Pe majoritatea i-au îngrozit drumurile. ştiu cât de important este accesul rapid pentru un om de afaceri", spune el. Sâgăsenii nu sunt oameni care să stea cu braţele-n sân. Cei 3.500 de locuitori ai comunei, oameni cumsecade şi harnici, cu vacă şi porc în bătătură, s-au adunat să rezolve problema drumurilor. În 2001 au găsit o soluţie, au participat la o selecţie pentru a beneficia de fondurile oferite de Banca Mondială pentru Proiectul de Dezvoltare Rurală. Au avut de ales între reabilitarea reţelei de apă şi cea a drumurilor comunale. "Din fântâna aia a băut şi mama, şi bunicu', şi n-a murit nimenea până acu'", spuneau sâgăsenii. Au ales drumurile, pentru că s-au săturat să le ajungă noroiul până la genunchi. Localnicii din satul Mal nu-şi puteau căra morţii la cimitir "că se înglodau de tot", iar copiii din cătunul slovac mergeau 15 kilometri pe jos până la şcoala din Sâg, "de ajungeau mâzgăliţi din cap până-n picioare pe timp ploios". Localnicii din cele cinci sate şi două cătune şi-au delegat înţelepţii să facă parte dintr-un comitet consultativ. "În CIAC, că aşa îi zice pe englezeşte comitetului, s-au adunat prin 2001 directorul şcolii, preotul, contabila, reprezentantul comunităţii de romi şi cel al celor 100 de slovaci din comună şi, în frunte, primarul", povesteşte unul dintre sâgăseni. S-au sfătuit şi s-au lăsat consiliaţi de experţi ai BM, cărora le spuneau învăţători. De la un inginer au aflat care sunt posibilităţile tehnice de construire a drumului, care sunt costurile şi care este durata lui de viaţă. "Suntem prea săraci ca să fi ales o variantă ieftină şi proastă", spune primarul. Sâgul a ales un drum cu tratament bituminos. S-au făcut hărţi cu uliţele comunei, iar localnicii au venit la sfat, să decidă împreună care le sunt priorităţile, trebuind să pună bulină roşie, galbenă ori albastră, în funcţie de prioritate. "O fo' greu, când plapuma e mică trebuie să alegi şi fiecare punea bulina roşie pe uliţa lui", spune un membru al CIAC-ului sâgăsean. "şi important e că n-a fost vot secret ca în parlament", adaugă el râzând. "N-am crezut că din bulinele alea de pe hartă iese un drum", povesteşte un localnic. Dar oamenii au văzut că drumul se construieşte şi-au venit să-şi plătească singuri contribuţia de 200.000. "Venea câte-un om de-mi zicea: Na, c-am venit să plătesc partea mea din drum că am vândut mânzu' la târg la Crasna", îşi aminteşte primarul. Directorul şcolii din Sâg, Petru Bonţea, este mândru că banii pe care primăria i-a economisit prin accesarea de fonduri externe au fost folosiţi pentru şcoală. Urmează să cumpărăm un Logan, ca elevii noştri să înveţe să conducă. Mulţi tineri din Sâg sunt plecaţi la muncă în Spania şi în Italia. "Sperăm să-i aducem înapoi. Oamenii vin înapoi când ştiu că nu mai trebuie să meargă prin noroaie", zice Florina Moga, membră a comitetului consultativ din Sâg.

Carastelec şi Camăr merg împreună spre UE
Comunele Carastelec şi Camăr au o poveste comună în accesarea de fonduri externe pentru infrastructură. Au aplicat separat pentru fonduri din Programul de Dezvoltare Rurală a BM şi SAPARD, dar au gândit împreună. Cele două comune cu populaţie majoritar maghiară, comunităţi de români şi romi sunt un fel de capăt de linie la graniţa dintre judeţele Sălaj, Bihor şi Satu Mare. "Aici suntem ascunşi de lume, trebuia să facem ceva", povesteşte primarul Carastelecului, Faluvegi Ferenc-Istvan. "Avem în comună 5 proprietari de brutărie, dar toate sunt în localităţile învecinate, pentru că noi nu aveam drumuri", spune el. "Lipsa locurilor de muncă în comună i-a determinat pe tineri să-şi caute norocul în Oradea ori prin străinătate. Satul Dumăslău, care aparţine de Carastelec, nu mai are de 15 ani şcoală, iar media de vârstă a locuitorilor români este de 65 de ani. "Eu n-am mai botezat de 20 de ani", povesteşte preotul ortodox din comună. "Până să accesăm cele circa 350 milioane de dolari din PDR, cei din Dumăslău se-mpotmoleau cu căruţa-n noroaie. Veneau oamenii cu felinarele de-i scoteau cu tot cu cai", povesteşte preotul. Sătenii curăţă canalul de scurgere şi îngrijesc podeţul din faţa casei lor. "De când s-au făcut drumurile, s-au dublat şi preţurile caselor, şi al terenurilor", povesteşte primarul din Camăr, Szoboszlai Attila.

De Proiectul de Dezvoltare Rurală (PDR) al Băncii Mondiale beneficiază în acest moment cinci regiuni, asta însemnând peste o sută de localităţi. La cele circa 40 milioane de dolari primite de la BM prin PDR, partea română trebuie să participe cu circa 13 milioane de dolari. Proiectul vizează, în afară de reabilitarea infrastructurii, de mărirea capacităţii administrative a autorităţilor locale. "În primul rând, se urmăreşte implicarea întregii comunităţi în luarea de decizii la nivel local", spune Ioana Călinci, coordonatoarea echipelor de asistenţă din Sălaj. "Pentru autorităţi, proiectul reprezintă şi un precedent pentru a putea accesa cu uşurinţă fonduri europene după aderare", a adăugat ea. Experţi ai BM monitorizează lucrările făcute în cadrul PDR, începute în 2002 şi cu termenul-limită decembrie 2006. Nouă din 58 de proiecte au fost respinse, potrivit lui Ionel David, evaluator al BM în acest proiect. Motivul: calitatea proastă a lucrărilor.

"La începutul proiectului s-a pus şi problema care dintre demnitari o să taie panglica la inaugurarea drumurilor", admite preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj, Tiberiu Marc. "Jumătate din drumurile comunale aveau nevoie de reabilitare - când ne-am apucat de treabă n-a mai contat culoarea politică", adaugă Marc. Îşi aminteşte de momentul în care îi era teamă că Sălajul nu va câştiga proiectul pentru că avea concurenţă serioasă din Maramureş. "Echipa care s-a dus la interviul de selecţi chiar a exersat ca un şcolar înainte de examen", povesteşte Marc. "Acum ne gândim la aderarea din 2007, la accesarea fondurilor structurale", spune Marc, conştient că mai sunt multe de făcut. "ştim că mediul rural trebuie să devină din zonă de asistenţă una de venit", conchide el.