Ucraina, din victimă în agresor - la un pas de nulitatea Tratatului de Frontieră

Românii victime colaterale în războiul ruso-ucrainian

Ucraina nu a învăţat nimic din experienţa ultimilor ani. La acest moment, a reuşit cu succes că piardă toată simpatia regională de care se bucura în calitate de victimă şi a devenit vinovatul de serviciu datorită măsurilor dictatoriale prin care reduce drepturile minorităţilor naţionale de a-şi conserva limba şi identitatea culturală.

Până la acest moment cred că toată lumea din regiune, şi nu numai, a aflat despre faptul că parlamentul de la Kiev a votat un proiect de lege care vizează eliminarea educaţiei în limba maternă pentru minorităţile naţionale aflate pe propriul teritoriu. Acest lucru în condiţiile în care partenerii europeni au ridicat critici aspre supra acestui proiect de lege ce afectează chiar libertatea individului de a-şi alege limba şi de a-şi păstra identitatea culturală.

Ucraina face ceea ce nici URSS nu a făcut

În timpul regimului sovietic, în ciuda tuturor restricţiilor existente la acel moment, în care libertăţile individului nu contau deloc în faţa aparatului opresor, nu a fost luată niciodată decizia de a interzice minorităţilor naţionale să folosească limba maternă.

Dreptul de a studia în propria limbă a existat şi la acel moment pe teritoriul ucrainian şi iată că, la mai bine de 25 de ani de la căderea celui mai crud regim din istoria modernă a omenirii, politicienii fac un gest care trimite Ucraina înapoi în epoca sovietică, dar chiar mai rău decât atât.

O să spuneţi că URSS a fost un regim dur, că nu suferă comparaţie, dar nici timpurile de astăzi nu mai suferă comparaţie cu cele de atunci. În epoca modernă interzicerea drepturilor fundamentale reprezintă în ţările cu tradiţie democratică echivalentul unor deportări, căci efectul asupra societăţii poate fi de asemenea.

Românii victime colaterale în răboiul ruso-ucrainian

Cel mai probabil acţiunea politicienilor ucrainieni viza consolidarea statului în faţa agresiunii ruseşti. Ţinta cu siguranţă nu o reprezintă comunitatea de români, cât mai ales cea de ruşi de pe teritoriul Ucrainei.

Dar consolidarea unui stat nu se poate face prin reducerea drepturilor fundamentale ale indivizilor. Consolidarea unui stat se face prin consolidarea justiţiei, prin consolidarea statului de drept, prin eliminarea sărăciei şi creşterea nivelului de trai, prin scăderea corupţiei şi a fenomenelor infracţionale, prin a oferi o economie sustenabilă şi locuri de muncă, prin o oferi servicii de educaţie şi de sănătate la nivelul epocii în care trăim.

Acestea duc la creşterea încrederii cetăţenilor în stat şi încrederea este cea care consolidează Statul.

În acest conflict, românii, precum şi alte naţionalităţi conlocuitoare, devin victime ale unui război care nu îi vizează direct. Cu toate acestea, gestul Ucrainei la adresa statelor din jur este nu doar unul neprietenesc, ci poate fi catalogat chiar agresor. 

Ucraina pretinde că lupta împotriva trecutului, însă nu se dovedeşte mai presus decât propriul agresor. Nu poţi lupta pentru democraţie prin reducerea libertăţilor democratice; nu poţi lupta pentru libertate suprimând libertatea altora de a-şi păstra identitatea; nu poţi lupta pentru drepturi europene dar având o atitudine agresivă la adresa unor state europene ce s-au dovedit prietene.

Este adevărat că acest gest se face într-un moment dificil, într-o situaţie de criză, dar tocmai în acele momente trebuie să cauţi aliaţi, nu să îşi creezi noi duşmani.

Preşedintele Klaus Iohannis şi-a contramandat vizita în Ucraina

În acest zile preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a afirmat că şi-a contramandat vizita din Ucraina datorită gestului neprietenesc al statului vecin.

Acest lucru arată că, dincolo de refuzul preşedintelui de a se transforma într-un circar aborbând scandalos teme importante pentru români, problemele comunităţilor româneşti din afara graniţelor reprezintă o constantă pe agenda proprie. Anularea unei vizite oficiale reprezintă un gest politic dur în cadrul comunităţii internaţionale şi arată gravitatea cu care România priveşte acest demers.

Drepturile şi graniţa garantate prin tratatul de frontieră. Pică una, se duce şi cealaltă

Graniţa Ucrainei cu România era garantată/ recunoscută ca urmare a tratatului de frontieră româno-ucrainian pe care ţara noastră a fost forţată să îl semneze înainte de a intra în comunitatea europeană şi euro-atlantică.

Acest tratat cuprindea mai multe prevederi pe care cele două state şi le-au asumat, printre care: recunoaşterea graniţei existente între părţi, dar şi respectarea dreptului fundamental al minorităţilor naţionale de a-şi conserva identitatea şi a studia în propria limbă naţională.

„Un tratat nu se respectă pe bucăţi şi numai în acele puncte care îţi plac: ori le respecţi pe toate, ori acesta este lovit de nulitate.“

Practic, o dată cu adoptatea acestui pachet de legi, Tratatul de Frontieră dintre România şi Ucraina devine nul de drept prin faptul că statul vecin nu îi mai recunoaşte şi respectă prevederile. Ucraina votează legi care contravin angajamentelor internaţionale pe care şi le-a asumat, adică votează legi care duc la nerespectarea altor legi.

În această situaţie inclusiv graniţa dintre cele două state devine un nou obiect de discuţie, în condiţiile în care o parte relativ importantă din teritoriul Ucrainei a fost dobândită de aceasta în mod ilegal, în urma unei agresiuni teritoriale exercitatea de URSS asupra României şi a unui pact germano-rus care nu a fost niciodată recunoscut de comunitatea internaţională.

Rusia Jubilează

Cei care se bucură cel mai mult la acest moment sunt chiar cei care conduc Federaţia Rusă, stat aflat în conflict dechis cu Ucraina.

În doar câteva zile s-a spulberat toată simpatia de care se bucura Ucraina în rândul statelor din jur, fapt care nu poate veni decât în ajutorul politicii externe duse de Federaţia Rusă.

Aceasta poate spune, pe bună dreptate: „v-am spus noi că am fost obligaţi să protejăm prin forţă drepturile etnicilor ruşi din Ucraina? Iată că am avut dreptate“. Pentru că tocmai protejarea drepturilor minorităţii ruse din Ucraina a reprezentat motivaţia publică a agresiunii ce a vizat preluarea peninsulei Crimeea... şi iată că motivaţia este confirmată.

Mai mult decât atât: nu s-a pierdut doar susţinerea publică din statele din jur, ci şi cea politică. Acum, în cancelariile Europene şi la forurile internaţionale cei care luau de curând apărarea Ucrainei şi deplângeau agresiunea rusă se alătură delegaţilor Federaţiei Ruse şi critică statul vecin datorită încercărilor de reducere a libertăţilor fundamentale.

Ce trebuie să facă România

România trebuie să facă ceea ce a făcut şi până acum: să apere prin orice mijloace drepturilor românilor din afara graniţelor fie că ei se află în Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Italia, Marea Britanie sau orice alt stat din lume. Este o politică ce a fost stabilită în 1859, odată cu naşterea statului român modern, şi la care nu se poate renunţa.

Diplomaţii şi politicienii români trebuie să spună clar şi răspicat partenerilor că Ucraina nu îşi respectă angajamentele şi că drepturile cetăţenilor europeni nu trebuiesc restrânse. Acest lucru deoarece aici nu este vorba numai despre România, este vorba despre Uniunea Europeană, despre cetăţenii săi şi despre drepturilor lor în afara graniţelor.

Iar Uniunea Europeană va fi puternică dacă va şti să îşi apere cetăţenii, indiferent de originea lor etnică sau de ţara din care provin. Căci dreptul românilor de a studia în propria limbă nu mai reprezintă demult o problemă a României, ci una a Europei.