Războiul ascuns al lui Putin: soldaţi ruşi morţi în estul Ucrainei, înmormântaţi în secret

„Încărcătura 200 este un termen special în Rusia folosit pentru soldaţii morţi care se întorc acasă FOTO Maria Turchenkova/Echo Photo Agency/Newsweek

În timp ce NATO se chinuia să decidă ce să facă cu războiului din Ucraina la summitul din Ţara Galilor, iar Vladimir Putin negocia un armistiţiu cu Kievul, societatea rusă se confrunta cu rapoarte privind înmormântările secrete ale soldaţilor morţi în Ucraina. Numărul morţilor soldaţilor ruşi a trecut de 200 între 12 august şi 2 septembrie, într-un război care, oficial, nu are loc, notează publicaţia „Newsweek“.

Fii dispăruţi, telefoane de la soţi care îşi imploră soţiile să să-i salveze de pe front, cadavre cu mâini şi picioare lipsă care ajung în sicrie în oraşe ruseşti ca Nizhni Novgorod, Orenburg, Psokov, Murmansk, Dagestan sau în alte regiuni ale Rusiei – asta se întâmplă acasă la soldaţii trimişi să lupte în Ucraina. Soţiile soldaţilor au un termen special pentru cadavrele aduse acasă din primele linii ale unui conflict, în sicrie din zinc: „încărcătura 200“, o frază care răsună ca un blestem în Rusia încă de când pachetele în cutii zincate soseau din Afganistan în timpul războiului sovietic din anii '80, potrivit „Newsweek“.

„Cel mai lung august“

Secretul din jurul detaşării ruşilor în Ucraina „a fost ca o capcană creată de un schizofrenic“, spunea una dintre soţiile paraşutiştilor din Kostroma, Rusia.

Unul dintre soldaţii care a luptat pe frontul ucrainean, a descris „cel mai lung august“ din viaţa sa pe front, într-un interviu cu publicaţia „Newsweek“. Cea mai rea parte, spune el, sunt prietenii răniţi care mor în spitalele din Rostov, bărbaţii „în zinc“ care sunt trimişi acasă şi riscul imens de a deveni şi tu parte a „încărcăturii 200“.

„Când eram în tren spre Rostov, luna trecută, nu aveam nicio idee că mergem în Ucraina. Cu toţii credeam că ne-au adus într-o bază oarecare pentru exerciţii de rutină. Dacă ştiam că ajung la război, dezertam chiar din Kostroma, pentru că am doi copii mici acasă“, spune paraşutistul din regimentul 331 al Diviziei Aeropurtate ruseşti 98, unul dintre soldaţii ruşi capturaţi în Ucraina.

Pentru el, cel mai mult contau cei din dreapta şi din stânga lui, copii şi soţia care îl aşteptau acasă în Kostroma, oraş aflat la 320 de kilometri la nord de Moscova. Printre colegii lui, spune el, nu prea se înţelegea conceptul lui Putin de a crea Novorossia ca un stat separatist în estul Ucrainei.

Cine era duşmanul principal al Rusiei?, l-au întrebat jurnaliştii Newsweek pe paraşutist. Răspunsul părea pregătit: „America“. În câteva zile în prima linie a războiului, sub un tir constant de artilerie, paraşutistul din Kostroma „s-a uscat până la oase“, nu din cauza lipsei mâncării, ci de teama constantă de moarte, fapt pe care nu-l mai experimentase înainte, spun el.

Uniforme verzi cumpărate de-acasă de soldaţi

În ziua capturării, regimentul soldatului fusese adus înapoi la baza din regiunea Rostov, să se relaxeze într-o baie de aburi şi să aibă o noapte întreagă de somn suficient. Soldaţii au avut prima pauză de la lupte, au discutat rapid cu familiile lor pentru prima dată după ce trecuseră graniţa ucraineană pe 18 august. Pentru a nu fi identificaţi drept soldaţi ruşi, comandanţii regimentelor le-a ordonat paraşutiştilor să se schimbe în uniforme occidentale de camuflaj pe care soţiile lor au trebuit să le cumpere, cu proprii bani.

Nimeni nu le-a cerut soldaţilor să semneze alte documente, deşi contractul sub care serveau nu stipula deplasarea într-un stat străin. „Nu m-am oferit voluntar! Însă, orice încercare de a renunţa a fost inutilă. Ne trimit înapoi în malaxor mâine. Dacă cineva ne-ar fi spus adevărul, niciunul dintre noi nu ar fi semnat contractul pentru o mie de dolari pe lună doar ca să fim arşi de vii în Ucraina“, spune ofiţerul paraşutist, care a solicitat să nu i se dezvăluie adevărata identitate.

Uniformele militare false folosite pentru a se strecura într-un teritoriu străin pentru o operaţiune secretă nu îi surprind pe experţii în armata rusă. Un analist cu sediul la Moscova şi-a amintit de „mascaradele“ anterioare sau de aşa numitele „operaţiuni sub steag fals“, prin care se trimiteau comandouri sovietice îmbrăcate ca localnici în Afganistan şi Cecenia. „Forţele noastre au realizat operaţiuni secrete în Orientul Mijlociu şi în Africa exact la fel. Strategia lui Putin nu este nouă“, spune analistul care şi-a dorit şi el anonimatul.  

Războiul secret nu e atât de secret pe reţelele sociale

În timp ce oficialii ruşi continuau să nege, conversaţiile prin mesaje pe telefonul mobil şi pe reţelele sociale, pline de imagini cu artileria rusă sau lansatoare de rachete Grad treceau cu uşurinţă graniţele Ucrainei. Utilizatorii de internet din Rusia urmăreau filmuleţe cu soţii sau mame de militari care îşi acopereau feţele înlăcrimate cu ambele mâini, implorându-l pe Putin să-i elibereze pe cei dragi „în numele lui Dumnezeu“, dar şi interviuri cu soldaţi capturaţi de forţele ucrainene.

În fiecare dimineaţă, soţiile paraşutiştilor aglomerau strada Nikiţkaia, de lângă Divizia Aeropurtată, aşteptând mai multe explicaţii oficiale despre soţii lor „care participă la exerciţii militare în Rostov“.

Femeile vorbeau cu soţii lor la telefon şi ştiau adevărul. „Bărbatul meu m-a rugat să mă duc la biserică şi să aprind lumânări pentru supravieţuirea lui, pentru că îi trimite din nou în Ucraina“, spune una dintre soţii, Veronika Ţiruieva.

„Oameni în verde politicoşi“

Invazia Ucrainei a avut loc cu încetinitorul, încă din primăvară. Pe 16 aprilie, o miliţie îmbrăcată în verde a înconjurat o clădire administrativă din Piaţa Revoluţiei din Octombrie din Slaviansk, un oraş din estul Ucrainei.

„Suntem «oameni în verde politicoşi», născuţi în URSS, la fel ca în Crimeea“, mărturisea unul dintre ei în faţa jurnalistului „Newsweek“. Câteva zile mai târziu, rebelii au ocupat încă un oraş ucrainean – Horlivka. Comandantul lor, Anatoli Starostin a descris „ce mare uşurare“ este să susţină forţele speciale ruse. „Sunt aproximativ 60 de profesionişti, foarte bine antrenaţi“, spunea Starostin despre „oamenii în verde politicoşi“. Forţele speciale ruse au preluat controlul transmiţătoarelor de televiziune, aşa că localnicii puteau urmări doar posturi de stat ruseşti.

Primul transport „încărcătura 200“ - 31 de cadavre ale soldaţilor ruşi

Nu a mai durat mult până ce primul camion inscripţionat cu un „200“ mare, puţin strâmb, pe o parte, a sosit în Rusia, mai precis pe 2 iunie. Camionul aducea înapoi 31 de cadavre ale soldaţilor ruşi „voluntari“, majoritatea trecuţi de 35 de ani, sau având puţin peste 40. 

Cum ajung acasă soldaţii ruşi morţi în conflictul din Ucraina - „încărcătura 200“ FOTO news.vice.com

Jurnaliştii din curtea morgii spitalului Kirovsky din Doneţk priveau cum medicii şi rebelii şuşoteau peste sicrie de lemn: „Lasă-i pe ei să-i primească pe partea cealaltă şi să-şi dea seama unde trebuie să trimită frigiderul“, spuneau ei fără a şti care este destinaţia finală a cadavrelor.

Niciun canal de televiziune de stat din Rusia nu a menţionat cele 31 de sicrie care erau transportate prin câmpurile de floarea soarelui. A durat cinci zile până când familiile „voluntarilor“ au reuşit să străpungă zidul secretelor pentru a găsi corpurile congelate ale soldaţilor.

Înmormântare în secret, seara, la lumina farurilor

Vocea Liudmilei Malinina tremură în timp ce descrie secretul înmormântării la care a fost martoră de curând, în orăşelul Sudislavski din regiunea Kostroma, Rusia Centrală. 

În jurul orei 20, un camion a parcat în cimitir, la doar câţiva metri de casa Liudmilei. Farurile camionului au rămas aprinse pentru a lumina pământul unde câţiva bărbaţi au săpat rapid un mormânt, „ca şi cum erau hoţi care îngropau ceva“, spune Liudmila jurnaliştilor „Newsweek“.

Din ce în ce mai mulţi vecini au ieşit pe ferestre şi pe la uşi să vadă ce se întâmplă şi să discute scena ciudată, întrebându-se de ce este cineva îngropat la o asemenea oră. Mai mult, partea cimitirului în care se săpa mormântul aparţinea decedaţilor de război.

Vestea despre înmormântarea secretă a călătorit repede, din uşă în uşă, până când întreaga comunitate a început să spună adevărul: „Decedatul din groapă era Dmitri Kustov, un recrut care servea în armată de anul trecut“, spune Liudmila. Din anumite motive, necunoscute familiei sale, „Dima“ a sfârşit luptând într-un război într-o ţară străină, Ucraina, la sfârşitul lunii iulie. „Nu a trăit destul“, spun localnicii despre soldatul de 20 de ani înmormântat în secret, la apusul soarelui.

Între timp, în Ucraina...

Dacă înmormântările soldaţilor ruşi morţi pe frontul ucrainean au loc la adăpostul întunericului şi în cadrul unor ceremonii ţinute în secret, cadavrele ucrainenilor sunt aduse în vestul Ucrainei unde sunt cinstite aşa cum se cuvine. Oamenii primesc convoiul funerar în genunchi, înşiraţi pe marginea drumului, făcându-şi cruce în faţa celor care s-au sacrificat în estul ţării şi care acum sosesc acasă.

Cum îşi întâmpină ucrainenii eroii căzuţi în război