Patronul acestui război cu imprevizibilii săi eroi

"Patron", un câine care a detectat sute de mine ruseşti la Cernihiv şi în alte zone ale Ucrainei

Orice război scoate la iveală nebănuiţi eroi şi nemernici. Cel de agresiune şi genocidar iscat de Rusia în Ucraina nu face excepţie.

În topul infamiei se plasează, incontestabil, însuşi tiranul. Dictatorul rus n-are, în această sferă, vreun rival. Deşi trăim într-o lume plină de abominabili, de la Hitler, Stalin, Mao, Pol Pot şi Osama Bin Laden încoace e imposibil de găsit un ticălos mai dezgustător şi detestabil ca Vladimir Putin. Care nu se rezumă să mintă, să ordone invazii şi să terorizeze lumea cu arsenalele lui doldora de rachete hipersonice şi de bombe nucleare. Putin a ordonat şi bombardarea de spitale, şcoli, teatre şi maternităţi, trimiţându-şi militarii să violeze, să tâlhărească, să tortureze, să violeze femei şi copii, să fure oameni, să-i înfometeze, să-i deporteze în masă şi să-i asasineze.

Uneltele iadului. Şi politicieni români şi germani perfectibili

Urmează o lungă listă de inşi vrednici de dispreţ, între care le-aş rezerva un loc special în infern nu doar şefilor poliţiei lui politice, comandanţilor unităţilor asasine şi ruşilor prostiţi de propagandă, de proasta educaţie şi de refugiul lor în naţionalism, ci putinofililor occidentali subtili, care se dau pacifişti şi dezinformează viclean, apelând la omenia şi dragostea de pace a lumii civilizate.

Nu departe de ei sunt politrucii din ţări care se dau democratice şi occidentalizate dar sunt conduse în continuare de cleptocraţi. În România, există un autentic expert în chestiuni ruseşti şi sovietice. Numele său e Armand Goşu.

Or, cum scrie decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice al Universităţii Bucureşti, Cristian Preda, Ministerul (român) de Extern ”l-a pus la index pe cel mai bun expert român în chestiuni ruse, Armand Goşu, distins membru al FSPUB”.

M-am alăturat profesorului Preda, care, pe drept indignat, i-a solicitat MAE explicaţii. M-am întrebat, în context, oare cine sunt sabotorii României de la MAE? Sau poate a ajuns acest minister să fie al Rusiei şi abia acum aflăm? E stupefiantă lipsa de profesionalism a unui ministru ca Aurescu, care pare a crede că se poate lipsi de aportul unui expert veritabil în formularea opţiunilor externe ale unei Românii politic total defazate în acest război. 

Nici mai sus în ierarhie lucrurile nu stau realmente bine. Preşedintele Iohannis, un mare amator de golf şi de schi, riscă să rămână în curând ultimul lider european, alături de Viktor Orban, care, echer în faţa lui Putin, refuză să-l viziteze pe Zelenski la Kiev. Unde a omis până acum să se deplaseze, spre ruşinea lui, şi cancelarul german Scholz. E bine că şefa diplomaţiei germane, Baerbock, ca şi şefa Bundestagului, Bas, l-au onorat pe preşedinte în capitala Ucrainei.

Dar n-ajunge. Şeful executivului berlinez a gafat repetat şi cu urmări nefaste pentru prestigiul Germaniei în primele două luni şi jumătate de război, şi ar fi făcut bine să nu irosească invitaţia lui Zelenski de a-l vizita, împreună cu preşedintele Steinmeier, în simbolica zi de 9 mai, Ziua Victoriei asupra Germaniei naziste, cea cu fast şi belicos celebrată în Rusia. Astfel, dregătorii berlinezi ar fi putut lansa puternicul semnal politic că admit realitatea aciuierii neonaziştilor nu atât la Kiev, cât la Moscova. Şi că susţin clar aderarea Ucrainei la UE şi NATO. Scholz a ratat, vai, şi această ocazie.

Mai oribil s-a comportat Papa, care, ca să fie invitat la Moscova, ori din alte motive, ideologice, ţinând de opţiunile sale politice radicale din tinereţea lui de teolog al eliberării,a inventat recent că NATO ar fi ”lătrat la poarta Rusiei, facilitând”, chipurile, ”invazia”. Ceea ce nu e decât o asumare grotescă, pentru un şef al creştinătăţii chemat să rostească adevărul, a laitmotivului deşănţatei propagande a Kremlinului, specialistul global în război psihologic.

Un cazan special pentru liderul de la Elysee. Şi contraperformanţele lui

Mişelii încă şi mai siderante comite preşedintele Franţei, Macron. Liderul unei ţări în care nu mai există parcă decât extremişti are fumuri cât cuprinde. ”Oricine ştie că negocierile cu Ucraina vor dura ani, dacă nu decenii”, s-a răţoit el, de sus şi obraznic, la victimele ucrainene ale tentativei ruse de genocid antiucrainean, adăugând, ca şi cum s-ar crede în 1990, că ”Rusia nu trebuie înjosită”.

Ceea ce semnalizează Moscovei că poate agresa, cuceri şi omorî în linişte, în masă, că n-are de ce se teme de un vest ostil, care să ”înjosească Rusia”. Adică s-o sancţioneze cum e drept şi merită pentru nenumăratele ei crime de război şi contra umanităţii. Liderul Hexagonului, care n-are probleme să înjosească dreptatea, vrea şi revoluţionarea UE cu eliminarea dreptului de veto al ţărilor mici şi mijlocii.

Or, problema Europei nu e că, dixit Macron: ”UE ia decizii greu”. Ci că ia decizii greşite. Din deficit democratic şi exces birocratic. Ca şi din superbie, laşitate, monism politic, încremenire în radicalismul schimbării fără noimă, refuzul schimbării cu noimă, cădere în exces de raţionalism şi progresism dând în iraţionalism şi nihilism nimicitor de tradiţii, de moravuri, demnitate şi libertate. Iată şantierele pe care UE are de construit.

Să propui, ca Macron, o şi mai amplă centralizare europeană după decenii în care ai păcătuit catastrofal faţă de Rusia lui Putin, căreia i-ai ciugulit din palmă, e o insolenţă fără pereche. Sub pretextul accelerării proceselor decizionare, vrei (fără s-o admiţi) să cimentezi acel tip de Europă franco-germană care să fie în stare, ca pe vremea lui Bismarck, să regleze afacerile Bătrânului Continent (de la Lisabona la Vladivostok, vorba lui Medvedev) în tandemul Berlin-Moscova, cu Parisul, prin forţa economică a lucrurilor, anexă germană. Dar, oricum, peste capul sâcâitoarelor ţări mici şi mijlocii situate, ce enervant, între Prusia şi Rusia! Ar fi o Europă care să-i snobeze şi să-i dispreţuiască în continuare, discreţionar, pe cei mici. Ruşine, Macron!

Un mult râvnit loc în purgatoriu

E bine că 13 ţări i se opun trufiei descreierate a vidului ucenic vrăjitor din Hexagon pe care îl tot ia apa, pentru că îşi tot dezvaţă lecţia. Şi se vede silit, ca în povestea lui Lucian din Samosata, genial reluată de balada lui Schiller, să repete erori fatale: seamănă leit cu acelea comise şi în epoca în care democraţiile apusene au permis ascensiunea unui dictator totalitar ca Hitler.

Ce împinge democraţiile apusene în greşeală? Să-i mănânce, de pildă, din palmă unui Putin, încurajându-l astfel să-şi demareze ororile externe? Prosperitatea lor extraordinară, alimentând aberaţii, precum un progresism necondiţionat? Ce explică apetenţa lor pentru relaţii toxice cu tiranii? Cum au ajuns unii să confunde diplomaţia cu un scop în sine? Dar să idolatrizeze pacifismul şi să recadă în împăciuitorism, înclinarea care le tot joacă feste cu regularitate de ceas elveţian?

Îmbuibate, excelent organizate şi hipercivilizate, aceste democraţii tind să-şi uite originea şi trecutul. Odată cu adumbrirea memoriei, refulează adânc adevărurile antropologice şi lecţiile istorice esenţiale. Amnezia le împinge să se dedea trufiei monismului, relativismului, epicureismului. În purgatoriu ar fi locul liderilor occidentali care au ratat timp de 20 de ani nenumărate ocazii de a se adecva realităţii unei Rusii totalitare, agresive şi imperialist-colonialiste, dar au preferat să alinte balaurul, să se autoamăgească, să se complacă în laşitatea lor, să se lase cumpăraţi sau prostiţi, să-şi umple de iluzii şi electoratele naive.

Salvatorul

Dar ”Domnul e un războinic, Domnul e numele Său”, revelează a doua carte a Sfintei Scripturi. Patronul Creaţiei are grijă să existe nu doar banii şi armele Vestului şi minţile strategice ale anglo-americanilor din serviciile secrete, care ajută Ucraina masiv în a se apăra, înţelegând, de exemplu, de unde vin cele mai nimicitoare atacuri ale agresorului şi ce valoare strategică au puncte intens disputate ca Insula Şerpilor. Unde controlul aerian exercitat de pe insulă prin apărare antiaeriană şi rachete de croazieră i-ar putea conferi Moscovei capacitatea de a domina zona de nord-vest a Mării Negre.

Or, Rusia e în prezent vulnerabilă în această regiune, după scufundarea crucişătorului Moskva de către forţele ucrainene şi nu trebuie lăsată să se consolideze, ci trebuie atacată masiv. De pildă cu dronele Bayraktar. Şi cu rachetele de croazieră navale, care ar putea scufunda noi mândrii ale marinei ruse.

Tot Patronul Creaţiei îi oblojeşte pe răniţi. Şi se îngrijeşte să existe fiinţele care să se distingă în confruntările militare, prin dragoste, curaj, inteligenţă, abnegaţie şi capacitatea de a salva.

Mulţi eroi sunt imprevizibili. De pildă militarii din Regimentul Azov, care, mult timp defăimaţi ca extremişti, continuă, improbabil, să apere în uzina lor asediată de două luni şi jumătate, Azovstal, ultima redută ucraineană din Mariupolul ocupat de invadatori. Lupta lor a legat la faţa locului considerabile forţe ruseşti, împiedicându-le să semene moartea în restul Ucrainei.

La loc de frunte, între eroi, mi se pare a se situa, dând fericit din codiţa sa de terrier, ”Patron”. Impresionantă s-a dovedit decorarea, de către preşedintele Zelenski, în prezenţa omologului său canadian, a micului glonţ patruped, canin. Care nu ucide, ci salvează. Patron a detectat la Cernihiv şi în alte zone ale Ucrainei sute de mine ruseşti, salvând tot atâtea vieţi. Sau poate chiar mai multe.

Cum şi delfinii sechestraţi de ruşi la Sevastopol salvează, fără voie, altele. De această dată, ruseşti. Ce minunată ar fi lectura epopeii animalelor salvatoare de oameni într-o Europă rescufundată în coşmarul ucisului în masă de nevinovaţi. Acest omor va mai dura, prin foametea generată în lume de invazia Rusiei, mult timp după terminarea unui conflict militar care, dixit şefa Comunităţii de Informaţii americane, Haines, pare, din cauza lui Putin, să mai continue timp îndelungat.

Căci Putin ”urmăreşte scopuri dincolo de Donbas”. Serviciile secrete americane îl consideră pe dictator pregătit pentru un război de lungă durată, deşi Putin ”se confruntă cu o nepotrivire între ambiţiile şi mijloacele sale militare”. Şi ar putea chiar purcede ”pe o traiectorie a escaladării”, după cum a mai adăugat ea. Dar veşnic nu e nici acest baron al războiului. Într-o bună zi i se va prezenta şi lui socoteala.

Se vor găsi apoi şi istoricii care să scrie epopeea impredictibililor eroi ai acestui îngrozitor război.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle