Nord Stream 2: Binomul franco-german funcţionează, Ucraina fără tranzit şi creşte falia transatlantică

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Angela Merkel şi Emmanuel Macron FOTO EPA-EFE
Angela Merkel şi Emmanuel Macron FOTO EPA-EFE

Impredictibilitatea şi comportamentul preşedintelui american Donald Trump au accelerat consolidarea binomului european franco-german, care a continuat să dea dovezi de coeziune şi compromis.

Este ceea ce s-a întâmplat în legătură cu Directiva despre gaze revizuită, care favorizează proiectul rus Nord Stream 2 - rămas în construcţie şi fără nici un blocaj – în favoarea afacerilor şi economiei germane, în defavoarea intrării pe piaţa a gazului natural lichefiat american şi cu mari probleme de diviziune la nivel european.

Compromisul franco-german

Gigantul rus Gazprom încearcă să construiască, împreună cu firmele europene, o conductă de 1.200 de kilometri care să transporte gazul natural din Rusia spre Germania prin Marea Baltică, ocolind Polonia, Ucraina şi ţările baltice. Conducta va pleca de la Ust-Luga în Rusia la Greifswald în Germania. Polonia, Ucraina şi statele baltice se tem că proiectul va creşte dependenţa Europei de gazul provenit Rusia şi va ajuta Kremlinul să obţină un venit suplimentar de câteva miliarde de dolari în plus.

Problema compromisului Nord Stream 2 a venit într-un moment complicat, când Franţa şi Germania tocmai semnaseră acordul de la Aachen prin care propuneau noul proiect european prin model, respective formula de integrare a două naţiuni, şi nu a două naţiuni oarecare, ci a Franţei şi Germaniei, statele cele mai mari ale Europei, cu cele mai mari economii, şi care au fost şi sursa a două războaie mondiale. În acest context, compromisul asupra Nord Stream 2 devenea crucial.

Soluţia propusă de Comisia Europeană, în 2017, a fost amendarea directive privind piaţa de gaze prin extinderea regulilor europene ale competiţiei şi Pachetul Energetic III European şi asupra conductelor ce vin în Europa. Operatorii ar urma să aibă acces egal la conductă cu furnizori diferiţi de gaz, iar proprietatea trebuia să fie diferită între transportatori şi distribuitori. De altfel, subiectul extinderii regulilor europene, care sunt corecte, la nivelul chiar a pieţei ruse este în dezbatere, în faţa monopolistului Gazprom ridicându-se o altă companie de stat, Rosneft, şi firma private Novatek. Soluţia ar fi ajutat schimbarea şi abordarea de pe poziţii de piaţă a subiectului.

Gazprom, firma monopolistă de stat rusă, controlează azi exporturile de gaz. Novatek a putut să se dezvolte mergând pe opţiunea LNG la exporturi, în timp ce pe piaţa rusă blocajele vin de la monopolul transportului şi exportului, admise în Rusia. Alţi producători nu pot avea acces la conducte, trebuie să vândă gazul către Gazprom, iar competiţia nu există tocmai pentru că Gazprom vinde tot gazul la preţurile sale, stabilite politic.

Compromisul franco-german a fost crucial. Compromisul e destul de complex, dar presupune, în mare, că statul în care intră conducta va fi cel care decide dacă aplică sau nu amendamentele.

Gaprom a investit jumătate din bani în conductă, jumătate aparţinând unor companii europene... Însă compania care gestionează proiectul, Nord Stream 2 AG, este strict a Gazprom, iar Preşedinte este fostul cancelar german Gerhard Schroeder. Gazprom ar fi urmat să înstrăineze partea sa în valoare de 11 mld dolari investiţie şi, evident, profiturile aferente, în condiţiile directive propuse de UE. Nici măcar sancţiunile anunţate faţăd e firmele germane implicate în proiect, Uniper SE şi Wintershall AG nu au putut să o deturneze pe doamna Merkel de la anularea proiectului. Iar rezultatul clar a fost că proiectul se face. Alte trei companii europene au acţiuni şi pot fi supuse sancţiunilor: compania anglo-olandeză Shell, cea austriacă OMV şi cea franceză Engie.

Cum Franţa susţinea joi, prin vocea ministrului său de Externe, amendamentele UE, aceasta ar fi determinat o problemă majoră pentru Germania şi Rusia. Fără Franţa, Germania avea doar sprijinul Olandei, Belgiei, Austriei, Bulgariei şi Ungariei, care aveau împreună doar 27% din voturi, faţă de cele 35% minimum pentru minoritatea de blocaj a deciziilor luate cu majoritate calificată. Beneficiarii gazului rusesc nu erau deajuns, potrivit populaţiei pe care o reprezentau.

De aceea, compromisul franco-german a fost crucial. Compromisul e destul de complex, dar presupune, în mare, că statul în care intră conducta va fi cel care decide dacă aplică sau nu amendamentele. Adică Germania, în cazul de faţă. Franţa a fost bucuroasă să plaseze Nord Stream sub control european, în timp ce Germania a obţinut postura de principal negociator în acest proiect. Proiectul Nord Stream 2 nu e ameninţat de aceste schimbări, dar urmează să se supună unor controale mai stricte şi chiar unor revizuiri, respectând prioritatea UE de a creşte competiţia pe piaţa gazului.

Nu că nu erau şi alte limitări, pentru Nord Stream 2, utilizabile de către Gazprom şi partea rusă: amendamentul la legea gazelor va fi adoptat, eventual, după începerea lucrărilor proiectului. Nord Stream 2 trebuie să respecte regulile de piaţă ale UE, mai mult, Gazprom nu trebuie să-şi extindă monopolul depăşit şi ineficient, ci competiţia consumatorilor şi producătorilor e singurul instrument ce menţine un preţ acceptabil gazului, produs dependent de transportul special prin conducte.

Aplicarea regulilor europene vizează însă conducta de la punctul de inserţie în spaţiul maritim al statului european în care pătrunde conducta. Deci Gazprom va continua să controleze conducta pe sub Marea Baltică. Toate schimbările necesare din proiect vor fi negociate de către Germania, nu de către UE. Pe de altă parte, dacă Germania, Finlanda şi Suedia au dat avizele de mediu, Danemarca e încă în analiză, dar singura influenţă ce poate apare e doar rerutarea conductei prin afara apelor teritoriale daneze.


Vasul Castoro 10 lasă conducta de gaz Nord Stream 2 să se scufunde pe fundul Mării Baltice, lângă Lubmin, Germania FOTO Guliver / Getty Images / Sean Gallup

Vasul Castoro 10 lasă conducta de gaz Nord Stream 2 să se scufunde pe fundul Mării Baltice lângă Lubmin Germania FOTO Guliver / Getty Images / Sean Gallup

Efectele negative ale compromisului franco-german

Astfel, interpretarea poloneză - care a pierdut minoritatea de blocaj a proiectului după compromis - a rămas valabilă: binomul franco-german acţionează în interesul propriu şi ignoră restul statelor europene şi regulile UE. Mai mult, sancţionate sunt statele din Europa Centrală şi de Est, ocolite de conductele ruso-germane prin Marea Baltică şi de cele ruso-turce prin Marea Neagră, confruntându-se cu oprirea tranzitului prin Ucraina, deci a alimentării directe.

Sancţionată e şi relaţia transatlantică, prin ignorarea avertismentelor preşedintelui Donald Trump şi a preocupărilor americane, care veneau cu alternativa proprie de gaz. Sacrificată a fost şi relaţia cu Ucraina, ţară aflată în conflict deschis cu Rusia, după anexarea Crimeii şi agresiunea militară din Estul Ucrainei. Un proiect ce divide fundamental Europa, consacră politicile de mare putere şi preeminenţa deciziei europene în binomul franco-german, după Brexit, şi favorizează direct Rusia.

Cancelarul Angela Merkel a asigurat Europa Centrală şi de Est că noua conductă nu va face Germania dependentă de Rusia.

Între-adevăr, noua conductă aduce resurse importante financiare Federaţiei Ruse, aflată sub enbargou şi sancţiuni din motive numeroase. Practic, este un cadou nesperat dat de Germania lui Putin pentru a-şi alimenta aventurile militariste împotriva lumii. În plus, această perspectivă îndepărtează malurile Atlanticului şi sancţionează Statele Unite şi formula alternativă a gazului natural lichefiat provenit din gaz de şist, care putea constitui formula alternativă a aprovizionării faţă de sursa rusă.

Cancelarul Angela Merkel a asigurat Europa Centrală şi de Est că noua conductă nu va face Germania dependentă de Rusia, subiect al constrângerilor şi apărării punctelor de vedere ruse de către Berlin în Uniunea Europeană. Potrivit doamnei Merkel, Germania îşi va extinde sistemul de terminale de LNG pentru a primi gaz american şi nu va rămâne dependentă doar de gazul rusesc.

De asemenea, doamna Merkel a dar asigurări Kievului, chiar într-o întâlnire cu preşedintele rus Vladimir Putin, în mai 2018. Atunci, ea a anunţat că poziţia Germaniei este că Ucraina îşi va păstra rolul de ţară de tranzit chiar şi după lansarea Nord Stream 2, din cauza naturii strategice a conductei. Pe de altă parte, Vladimir Putin a părut să o susţină, afirmând că tranzitul prin Ucraina nu va fi suspendat, dar a adăugat o condiţie crucială: atât timp cât este justificat economic proiectul.


Angela Merkel şi Vladimir Putin FOTO AFP

Putin si Merkel la ceremonia de deschidere a Forumului de pace de la Paris FOTO AFP

Nuanţe, echilibre şi compromis: o soluţie pe tema de divergenţă fundamentală, la nivel european

Fireşte că lucrurile sunt mult mai nuanţate, mai complexe şi, desigur, comportă niveluri de compromis acceptabil. Germania a optat pentru renunţarea la centralele nuclearo-electrice şi, mai nou, la cărbune, până în 2038. De aici şi nevoia de a compensa cu o sursă de energie constantă, până la mutarea completă a producţiei industriale pe energie curată, în timp. Azi Germania consumă 90 miliarde metri cubi de gaz.

În anul 2017, Germania a importat o cantitate record de 53 miliarde de metri cubi de gaz din Rusia, iar noua conductă mai aduce 55 miliarde de metri cubi în Europa, în primul rând în Germania. Deci soluţionează problema sursei, chiar dacă ridică procentul de dependenţă a Germaniei faţă de Rusia, de la 40% în prezent.

Pe de altă parte, Germania îşi are propria istorie şi propriile experienţe cu gazul provenind din Est. Creşterea dependenţei reciproce a Germaniei şi Europei de gazul rusesc, are şi alte categorii de efecte. Germania Federală a fost aprovizionată cu gaz încă din perioada sovietică, fără probleme.

Acum, dependenţa Rusiei de Germania ca importator e mult mai importantă decât relaţia inversă, iar această perspectivă oferă Berlinului pârghii de natură economică, dar mai ales strategică faţă de Rusia lui Putin. Chiar dacă nu a probat-o încă în mod concret, prin soluţionarea unor conflicte sau blocarea altor operaţiuni militariste ruse, perspectiva acestui instrument de dependenţă e una avantajoasă, mai ales în contextual prăbuşirii acordurilor de control a armamentelor nucleare.

Atingerea compromisului franco-german de joi-vineri a avut la origine şi un număr de compromisuri succesive, în relaţiile cu ceilalţi actori. Germania a anunţat că nu va fi dependentă de Rusia, că-şi diversifică sursele, că va cumpăra şi gaz natural lichefiat american, pentru a face rentabilă alternativa.

Pentru Polonia, cumpărarea de către Germania a unor cantităţi relevante de LNG american face rentabile proiectele poloneze şi baltice, Polonia obţinând şi sprijinul european pentru conducta Norvagia-Danemarca-Polonia, ce ar aproviziona statele din vecinătate, inclusiv Suedia şi Finlanda, creând mixuri energetice mai diversificate.

Chiar şi pe relaţia franco-germană, sau Germania-UE (aici intervenind un blocaj al Bruxellesului, care nu a susţinut proiectul german), modificările aduse proiectului de reglementare menţin unele criterii stricte: acordurile sunt supuse controlului UE, chiar dacă Germania are rolul dominant. Nevoia separării transportului de distribuţie pentru Gazprom rămâne, iar conducta ce intră în UE trebuie să respecte regulile pachetului III energetic european, ca şi conductele din interiorul UE.

Excepţiile pot veni de la statul în care pătrunde conducta, dar şi acestea subiect negocierilor cu vecinii şi al regulilor europene, a jurisdicţiei Curţii Europene de Justiţie şi a controalelor şi supervizării instituţiilor ce urmăresc competiţia corectă în piaţă.

Cât de viabil este compromisul?

În mod real, problemele crete de compromisul franco-german vizează lipsa veniturilor din tranzit şi eventuala tăiere a Ucrainei de la aprovizionare şi tranzit. Azi sub 10% din gazul european mai tranzitează Ucraina, şi lasă 2 mld dolari taxe, într-un contract care se încheie sau se cere prelungit la sfârşitul acestui an. A doua problemă e una fundamental geopolitică, şi sugerează tensiuni majore în creştere pe relaţia transatlantică, dar şi favorizarea relaţiei cu Rusia ca furnizor de gaz. A treia problemă e finanţarea bugetului rus din acest consum, în condiţiile comportamentului revizionist şi revanşard al Rusiei.

De altfel, Moscova a avertizat sâmbătă împotriva unor noi obstacole ridicate de Uniunea Europeană în construirea gazoductului Nord Stream 2, după ce Berlinul a anunţat că statele UE au ajuns la un compromis privind reglementarea proiectului. Ministrul adjunct rus de Externe, Alexander Pankin, a declarat că:

„Dacă sunt pregătite obstacole pentru a forţa Rusia să furnizeze gaze prin Ucraina, conform condiţiilor lor, tarifelor lor şi incertitudinilor privind problemele legale, atunci acest proiect ar putea să nu funcţioneze.“

Cum jumătate dintre statele Europei critică Nord Stream, iar formula de act normativ pentru modificarea Directivei Gazelor trebuie să treacă prin Parlamentul European, subiectul e departe de a fi epuizat şi de a nu necesita noi modificări şi surprize, care pot diminua eficienţa companiei Gazprom Nord Stream 2 AG, condusă de fostul cancelar german, Gerhard Shroeder.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite