Motorul franco-german trece la turaţia de croazieră

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Gata, s-a terminat cu zona jocurilor incerte, se trece la cele serioase între premianţii clasei puşi pe treabă!“ - asta pare să anunţe această primă întâlnire strategică de importanţă vitală între Cancelarul Angela Merkel şi Preşedintele Macron.

Iar contextul le este complet favorabil şi este evident că vor să profite de asta la maximum posibil, folosindu-l ca pe un amplificator imediat al vitezei de construcţie a proiectului lor de reformă a Uniunii Europene.

Un context care le oferă, spuneam, o serie de avantaje deloc de neglijat.

Primul este dispariţia din toate jocurile a Marii Britanii în urma unui BREXIT pe care l-a pregătit prost, slab sau/şi haotic organizat şi care o antagonizează pe zi ce trece faţă de foştii săi parteneri europeni, nelăsându-le altă perspectivă decât cea a unui divorţ urât, fără reguli, în care foştii colocatari de spaţiu comun nu mai au decât grija meschină a banilor care trebuie împărţiţi. Dar, finalmente, UE este cea care impune termenii şi condiţiile.

Al doilea avantaj este suita de înfrângeri înregistrate de populiştii şi naţionaliştii extremişti din grupul condus de Marine Le Pen şi Geert Wilders, asta încheind, cel puţin temporar, ceea ce era ameninţarea majoră proximă pentru stabilitatea construcţiei comune europene.

Al treilea avantaj, poate cel mai important şi relevant dintre toate, este că se continuă procesul de redresare a economiei europene, prima perioadă lungă de reluare a de creştere economică în trend stabil după dezastrul crizei economice începută în 2008. Ceea ce ar putea potoli ceva din tensiunile sociale existente şi reda încrederea în şansa unei Europe comune.

În fine, mai trebuie adăugat că la însumarea acestor factori contextuali se poate adăuga şi perspectiva unui nou mandat pentru Angela Merkel, reconfortată de victoriile în serie înregistrate de partidul său în alegerile regionale, cu scoruri istorice chiar în landuri tradiţional socialiste...

De aici apetitul Germaniei şi Franţei, liderii reali ai Europei, de a trece cât mai rapid posibil la faza superioară a jocului: reformularea proiectului european şi a regulilor de joc. Iar asta, la nevoie, au afirmat în deplin acord cei doi lideri politici la Berlin, poate implica, la nevoie, chiar reforma Tratatelor.

Este pentru prima oară când se atacă frontal acest subiect considerat drept sacru şi intangibil, când se spune că, da, pentru a putea merge mai departe este nevoie de o reformă profundă a jocului principal, cel definit de Tratate şi al tuturor celor subsecvente, adică tot ce înseamnă de funcţionarea instituţiilor şi definirea competenţelor lor specifice. Discuţia este deja atât de serioasă încât Preşedintele Macron a anunţat chiar pregătirea unei „foi de parcurs” pe care cei doi o doresc în reforma Europei... Iar centrul acestei reforme este, logic, tot ceea ce este legat de Zona Euro, zona considerată esenţială pentru puterea, credibilitatea şi capacitatea de rezilienţă a proiectului european în forma sa prezentă şi, mai ales, viitoare.

Este vorba, în esenţă, de grăbirea la maximum a pregătirilor pentru punerea în operă a unei idei foarte adesea invocată în ultimii ani la Bruxelles, adică formarea unui Parlament al Zonei Euro şi a unui buget separat al Zonei Euro. Obiectivele fiind întărirea Uniunii Monetare, limitarea divergenţelor existente antre economiile celor 19 State Membre ale acestei zone şi controlul real al managementului şi gestionării eventualelor crize financiare care ar putea să apară în viitor.

Ideea centrală a proiectului este de a permite o evoluţie absolut spectaculoasă, adică transformarea structurală a Mecanismului European de Stabilitate (fond în valoare de 700 miliarde de Euro pentru intervenţia în caz de criză, apărut în 2011) într-un Fond Monetar European care să se poată substitui Fondului Monetar Internaţional.

De aceea ce are nevoie Zona Euro este o politică voluntaristă în termeni în sectoarele public şi privat şi, în consecinţă, avem nevoie să ne gândim la modul cum să injectăm fonduri noi în sistem, a spus Emannuel Macron. Iar semnul acestei politici ar putea să fie tocmai acceptarea ideii de modificare a Tratatelor, acum acceptată şi de domana Merkel după o lungă perioadă de reticenţă. Poate să fi ajutat şi angajamentul francez că noul proiect pentru Europa nu va însemna nicidecum o "mutualizare a datoriilor existente", principiu refuzat mereu de Germania.

„Din punctul de vedere al Germaniei, este posibil să schimbăm Tratatele dacă acest lucru are un sens.” Angela Merkel
„Foaia de parcurs trebuie să confere o veritabilă eficacitate Uniunii Europene. Nu va exista niciun fel de tabu asupra schimbării Tratatelor.” Emmanuel Macron

Vă spuneam că jocurile au fost accelerate la maximum şi motorul franco-german a fost turat brusc pentru a intra în viteza de croazieră. Nu este deloc o metaforă deoarece voinţa de integrare manifestată de cei doi lideri politici se manifestă şi printr-un foarte îndrăzneţ şi simbolic proiect bilateral. „Vom merge mai departe în relaţia noastră bilaterală şi, după alegerile legislative, vom organiza un Consiliu de miniştri franco-german” - a spus doamna Merkel, adăugând că „dorim să elaborăm o foaie de parcurs pentru construcţia Uniunii Europene, ne vom ocupa de Brexit şi de modul de a ameliora zona euro pentru a-i oferi un nou impuls.

Mesajul este cum nu se poate de limpede şi nimeni nu are vreo îndoială că lucrurile vor evolua în această direcţie. Obligând pe toţi ceilalţi jucători să-şi reconsidere poziţiile, vitezele estimate de răspuns şi proiectele de cooperare în funcţie de raportarea la acest centru de putere. Foarte interesant că noul proiect de restructurare a UE este prezentat ca o măsură logică şi extrem de necesară în lupta împotriva populismului şi naţionalismului extremist şi, în consecinţă, de favorizare a unui proces de integrare europeană aprofundată. Ceea ce s-ar putea realiza în momentul în care tenorii naţionalismului extremist din Europa resimt foarte serios efectele eşecurilor electorale, a se vedea dezertările în serie din echipa doamnei Le Pen, ea însăşi destul de neconvinsă dacă, personal, mai trebuie să candideze în alegerile legislative din luna iunie.

Se transmite acum un mesaj foarte interesant şi care ar trebui să fie rapid decriptat şi de politicienii noştri, dacă le mai rămâne timp după episoadele zilnice de afundare rituală în zoaie, lături şi cazane de ură şi intoleranţă. Poate vor înţelege, măcar acum, consecinţele reale ale absenţei noastre din zona Euro sau, măcar, a anunţării unui program serios de convergenţă în acest sens, cu foaia sa de parcurs agreată de întregul clasei politice. Am tot dat date-ţintă, amânate sau anulate.

Nu ne va sili nimeni, vom putea naviga nestingheriţi, noi cu ai noştri, la marginea acestui joc care, iată, este anunţat cu atâta forţă. Numai că asta ne va costa mult, mai mult chiar decât ne putem imagina în acest moment.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite