Misterul satului adormit din Kazahstan: Boala ciudată care „adoarme“ locuitorii unui sat timp de săptămâni întregi

Boala misterioasă îi face pe localnicii satului să cadă într-o comă profundă care durează zile întregi

În ultimii doi ani, locuitorii satului Kalachi din Kazahstan cad într-un somn adânc ce poate dura şi câteva săptămâni. Cauzele rămân neidentificate, iar autorităţile încearcă să evacueze rezidenţii, însă unii dintre ei nu vor să părăsească locurile natale.

Într-o zi, vara trecută, Viktor Kazacenko se îndrepta spre cel mai apropiat oraş pentru a face nişte cumpărături. Însă nu a ajuns niciodată. „Pur şi simplu, mi s-a oprit creierul. Asta e. Nu-mi amintesc“, mărturiseşte Kazacenko reporterului Joanna Lillis de la „The Guardian“.

„Boala somnului“: comă, dureri de cap, ameţeli, tensiune crescută, pierderi de memorie

Viktor Kazacenko suferă de misterioasa boală a somnului care a lovit satul Kalachi din Kazahstan, situat la aproximativ 500 de kilometri de capitala Astana. 

Boala misterioasă îi face pe localnicii satului să cadă într-o comă profundă care durează zile întregi. „Mă duceam să fac cumpărăturile în oraş pe 28 august. Mi-am revenit pe 2 septembrie. Am înţeles, când m-am trezit la spital, că adormisem“, spune Kazacenko.

Kazacenko a „adormit“ în timp ce-şi conducea motocicleta, în spatele lui fiind şi soţia sa. „E bine că nu era un vehicul străin“, glumeşte el, arătând spre maşina parcată lângă casa lui. „Aia e rapidă, motocicleta mea nu e atât de rapidă“, adaugă Kazacenko. El nu s-a plâns de ale răni, în afară de somnul brusc în care a căzut.

Incidentul cu motocicleta a fost al doilea pentru Viktor. Prima dată, el a dormit timp de doar trei zile. Încă şi-a păstrat simţul umorului şi glumeşte pe tema asta, însă boala misterioasă are implicaţii serioase.

„După somn, tensiunea mea a început să crească fără motiv. Plus, durerile de cap... Nu, nu ăsta e cuvântul... Timp de şase săptămâni, nu ştiam ce să fac cu mine. Îţi afectează serios mintea. Sunt la marginea prăpastiei“, explică Viktor.

Timp de doi ani, rezidenţii Kalachi cad în come profunde, dar mai suferă şi de alte simptome care îi istoveşte: ameţeală, greaţă, dureri de cap îngrozitoare şi chiar pierderi de memorie.

Primul caz a fost înregistrat în primăvara anului 2013 şi a afectat peste 120 de localnici, aproximativ un sfert din populaţia satului. Ultimele două incidente, care au avut loc pe 1 martie, au crescut numărul total al cazurilor la 152. Unii dintre oameni, cum este şi Viktor Kazacenko, au fost loviţi de simptome de mai multe ori.

„Boala somnului“ se află pe radarul personal al preşedintelui Kazahstanului

„Boala somnului“ îi nedumereşte pe doctori şi pe oamenii de ştiinţă care au testat până acum nivelul radiaţiilor din zonă, a monoxidului de carbon, dar şi acumularea de săruri de metale grele care pot fi foarte toxice.

Oamenii de ştiinţă spun că radiaţiile se află în limitele normale, la fel şi concentraţia de săruri de metale grele. S-au descoperit însă niveluri mai mari de radon şi de monoxid de carbon, însă, mai târziu, au aflat că nu aceasta este cauza „bolii somnului“.

În ianuarie, Serghei Lukaşenko, directorul institutului pentru securitatea radiaţiilor, din cadrul Centrului Naţional Nuclear, a recunoscut că unele dintre casele în care locuiau rezidenţii afectaţi au înregistrat niveluri de monoxid de carbon de zece ori mai mari decât cele recomandate. Acest lucru, spune Lukaşenko, ar putea cauza simptome similare „bolii somnului“.

Satul Kalachi din Kazahstan FOTO The Guardian

Guvernul kazah a anunţat că satul Kalachi se află „pe radarul personal“ al preşedintelui Nursultan Nazarbaiev, iar premierul Karim Masimov a înfiinţat o comisie pentru a coordona cercetarea în cazul bolii misterioase: până la sfârşitul lui 2014, au fost realizate peste 20.000 de teste clinice şi de laborator, asupra aerului, solului, apei, alimentelor, animalelor, materialelor de construcţie şi chiar asupra rezidenţilor. Testele sunt încă în desfăşurare.

Şi doctorii sunt uluiţi. Pacienţii adormiţi au fost trimişi în spitalele capitalei pentru teste, însă nu s-a ajuns la nicio concluzie. Agenţia de ştiri kazahă, Tengrinews, a raportat că vicepremierul Berdibek Saparbaev a cerut ajutorul comunităţii internaţionale.

Rapoarte locale au speculat chiar că oameni de ştiinţă de la Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) din America ar fi fost trimişi în regiune. CDC nu a răspuns solicitărilor „The Guardian“, pentru a confirma sau infirma asemenea concluzii.

Localnicii spun că de vină pentru „boala somnului“ este mina de uraniu dezafectată

În absenţa unor dovezi ştiinţifice clare, mulţi localnici sunt convinşi că ştiu care este sursa problemei: mina sovietică dezafectată, aflată chiar lângă sat. „Ne-am gândit că de vină sunt radiaţiile. Avem o mină de uraniu aici, deşi este în ruină de ani întregi“, spune Tatiana Şumilina.

Zona Krasnogorski, aflată lângă Kalachi, a fost, odată, casa minerilor detaşaţi din Rusia pe tot întinsul Uniunii Sovietice pentru a extrage uraniu, folosit pentru a alimenta armele nucleare sovietice şi electrocentralele.

Krasnogorski este acum un loc părăsit, abandonat treptat după ce mina s-a închis în anii '90. În zonă, au rămas doar câteva zeci de familii, însă niciuna dintre acestea nu a fost lovită de „boala somnului“ şi nu există niciun raport despre vreunul din minerii de atunci care să fii suferit de aşa ceva.

Sătenii sunt mutaţi din zonă pe bază de voluntariat. Mulţi nu vor să plece 

„Încă nu aveam rezultatele despre boala asta, imediat cum le vom avea, rezidenţii vor fi informaţi“, spune Asel Sadvokasnova, primarul din Kalachi. Între timp, „cu toţii ne temem că vom adormi“, spune un sătean.

Autorităţile regiunii au ales acum o soluţie controversată şi mai radicală: strămutarea sătenilor pentru a preveni expunerea. În ianuarie 2015, guvernatorul regional Serghei Kulaghin spunea că speră ca mutarea rezidenţilor să se încheie până în luna mai.

„Trebuie luate nişte măsuri. Aceasta este o şansă bună pentru rezidenţii satului nostru să găsească un nou cămin şi o nouă slujbă“, spune şi primarul.

Autorităţile, colaborând cu administraţia locală şi cu angajaţii, au mutat aproximativ 100 de rezidenţi în regiunea Akmola, o zonă administrativă de peste 90.000 de kilometri pătraţi, aflată în nordul Kazahstanului. Însă mai există încă 425 de săteni care încă locuiesc în Kalachi. „Este o detaşare pe bază de voluntariat“, insistă Sadvokasnova, însă unii săteni se opun.

Raisa Kazacenko nu vrea să se mute din Kalachi FOTO The Guardian

„Nu merg nicăieri. De ce m-aş duce, sunt aici de 40 de ani. Aici o să mor“, spune Kazacenko. Soţia sa, Raisa, care a avut grijă de el în timpul „somnului“, se opune şi ea mutării. „Locuiesc în casa asta de 20 de ani. Pe strada asta am trăit timp de 60 de ani. Acum unde vor ei să mă trimită? Ce mă aşteaptă pe mine acolo?“, spune ea.

Primarul Sadvokasova recunoaşte că unele familii nu vor să se mute. „Acum colaborăm cu cei care vor să plece de aici. Totul e pe bază de voluntariat“, explică Sadvokasova.

Autorităţile „sunt deschise dialogului“, adaugă primarul. În decembrie, oficialii au vizitat fiecare cămin şi au discutat cu rezidenţii despre nevoile lor. Le-au promis că toate serviciile, şcolile, spitalele, vor fi operaţionale până când ultimul rezident va fi de acord să plece.

Unii săteni şi-au exprimat dorinţa de compensaţii, însă mulţi se opun ideii de plecare dintr-un loc în care au crescut. „Spun că afectează creierul, spun că dă dureri de cap, însă durerea noastră de cap acum este că suntem mutaţi“, adaugă Raisa Kazacenko.